983 matches
-
tot, zămbete și bucurie. - Cu- cu! Cu- cu! Fetița deschide ochii. - Ai auzit, Ioana? întrabă bunica, intrând în cameră.A cântat cucul. Aruncă un ban ca să ai noroc și să-ți meargă bine tot anul. Hai, grăbește-te! Ce stai împietrită la fereastră? Fetița tresare. Vraja se împrăștie ca un fum. Ia o monedă și-o aruncă pe fereastră, așa cum spusese bunica. Dintr-o dată , un zâmbet cât o primăvară timpurie, îi înflorește pe chip. - Îți mulțumesc, GÎNDULE înțelept! Acum știu
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
că oi nu-s. MITURILE Patru mituri sunt nutrite din ce în ce mai mult de mediile literare, tinzând a deveni pilonii unei tradiții autohtone. Intîiul, Traian și Dochia, simbolizează constituirea însăși a poporului român. El a fost formulat propriu-zis de Asachi (Dochia care împietrește cu oile sale fugind de Traian), însă cu elemente populare și cu o legendă cantemiriană. Miorița, istoria ciobanului care voiește a fi înmormîntat lângă oile sale, simbolizează existența pastorală a poporului român și exprimă viziunea franciscan-panteistică a morții la individul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mânăstirii în cadență îl izbesc. În Anul 1840 meditația e total dialectică și cele mai dulci acorduri (mister al poeziei) răsună acolo unde fraza e mai sentențioasă: După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Printr-un fenomen de confuzie, caracteristic tranziției, Gr. Alecsandrescu va fi lamartinian și în același
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de decoruri selenare în genul feeric și de calambururi de imagini, agreabile: În straie albe de hermină Și că pădurea fermecată Pe codrul negru și sihastru De ochiul tău, - pornind încet, Pari, sub povara de lumină, Se-apropie halucinată Că împietrești în cerc albastru, Ca o pădure de Macbeth. Poetul s-a ispitit să facă, după V. Eftimiu, basm dramatizat (Făt-Fru-mos, Păcală), cu vina capitală a limbuției. Poezia lui G. Talaz e cogitativă în aparență și simbolistă în fond, făcîndu-și din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dacă ai ști ce-i aceea iubire !? Sunt ca un copil. Aștept clipă de clipă să te văd. Parcă ai fi ascunsă undeva ! O, dacă ai veni ! O, dacă n-ai întârzia prea mult ?! O, dacă nu mi se va împietri cândva inima ! O, dacă nu va fi odată prea târziu ! După masă am mers la biserică. M-am rugat până seara târziu. Când s-a făcut întuneric m-am folosit de o lumânare aprinsă. Era atâta pace în biserică. Cuvintele
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
să crezi că au fost Înlănțuiri eliberate de controlul rațiunii. M.Blecher a fixat ca pe fluturi coșmarele În slove: acul a Înțepat numai viermele, dar aripile cu polen continuă să bată. Viața În aceeași poziție: pe spate cu genunchii Împietriți În W Întors. Săptămâni, luni de vară cu zilele mari, luni de iarnă cu nopți fără sfârșit, ani, ani după ani”. Eroismul său este, doar aparent, paradoxal, consecința condiției sale intelectuale. Blecher reiterează zilnic curajul de a fi om până la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în dezvoltarea infantilă. Fără îndoială, copilăria nu este un tărâm edenic, ci un imens stadion de antrenament pentru viață. Ea este presărată cu multiple achiziții și renunțări care dacă nu sunt gestionate cu inspirație și tact de către părinți, se pot împietri sub forma unor traume corozive în timp. Nu ne propunem, desigur, o analiză exhaustivă a posibilelor experiențe traumatizante aferente copilăriei, din cel puțin două motive: un asemenea obiectiv este imposibil de atins în deplinătatea nuanțărilor sale, mai apoi, multe dintre
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
tot parcursul povestirii, faptul că petrecerile sunt pricini de întârziere (chiar înainte de plecare eroii noștri se pun pe petrecut încă o zi). Acest lucru poate să însemne și că ospitalitatea înseamnă beție, pierderea reperelor, ca ea are un farmec care împietrește, imobilizează, metamorfozează. Aventura lui Elpenor ne arată cu pregnanță că omul slab cedează acestei ispite. Antidotul vrăjii este această iarbă fermecată a cărei rădăcină este neagră iar floarea albă ca laptele, floare pe care muritorii o smulg cu greu și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se repetau. Strigătele lor exaltate de lăcomie și de samavolnicie și strigătele oamenilor înspăimântați de moarte, care nu înțelegeau deloc limba română, umpleau toate casele, ulițele. Soldații îndrăciți goneau după femeile tinere și le violau în grup, deseori sub ochii împietriți de groază ai membrilor familiei". Cf.. Sergiu Nazaria, Holocaust: File din istorie pe teritoriul Moldovei și în regiunile limitrofe ale Ucrainei în anii ocupației fasciste, (1941-1944), Chișinău, 2005, pp. 158-159. 58 AMR, fond 2273-Divizia 10 Infanterie, dosar nr. 830, f.
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
biruitorului internaționalism sovietic și cu cei de bătrânețe afundați în mâlul naționalismului ceaușist, Ion D. Sîrbu își concepe și își scrie opera sub o teribilă presiune existențială, ca pe marginea unui vulcan fumegător care poate, în orice clipă, să-l împietrească definitiv. Maratonul său literar e impresionant: pe ultima turnantă a vieții, reușește să pună pe hârtie marile lui cărți, lucrate cu o luciditate ,până la sânge" și o stilistică debordantă. Dramaturgia, deși numără câteva piese de bun nivel (Pragul albastru, Arca
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
pretutindeni...”. Privirea se oprește asupra copiilor în zdrențe care țîșnesc la intersecții oferindu-se să mîzgălească geamurile mașinilor pentru cîțiva bănuți pe care alții, mai mari și mai tari, îi vor confisca îndată; asupra cerșetorilor insistenți sau, dimpotrivă, muți și împietriți într-o disperare fără margini. Ambianța de film expresionist se completează cu aceea a vehiculelor - mașini jalnice ocupînd trotuarele sau adăpostite în dosul pancartelor pe care scrie Parcarea interzisă, dormind “rumegătoare, bolnave, oloage de artroză sau de paralizie reumatică”, dar
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
spre Lisnău pe 5750 m până la jgheaburile de adăpare de pe partea stângă a drumului, de unde limita urmează spre vest canalele de desecare spre Ozun pe o lungime de 1750 m, unde ajunge la drumul împietrit. De aici, limita urmează drumul împietrit spre DJ 103 B pe 1125 m; Limita vestică: pornește pe drumul DJ 103B, urmează podul de peste râul Negru și apoi urmează în amonte digul rîului Negru. De la 125 m de la șosea este prezent brațul mort al Râului Negrii pe
HOTĂRÂRE nr. 2.151 din 30 noiembrie 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164530_a_165859]
-
ne aducea bucurie, vom construi o nouă viață triumfătoare! Aflați în afara societății organizate, vom crea o nouă viață împreună, bazată pe organizare, disciplină voluntară și încredere reciprocă. Rupți de poporul nostru de către acest rău teribil, nu ne vom lăsa inimile împietrite de ură și furie. Astăzi și pentru totdeauna, țelul nostru va fi dragostea pentru frații noștri oameni și disprețul pentru ura de rasă, religioasă și naționalistă. Zdeněk: Atunci nu ne dădeam seama ce ni s-ar fi putut întâmpla. Era
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
nu a participat la cultul lor orgiastic. După Ovidiu, capul și lira sa au fost aruncate în râul Hebrus și purtate pe marea Egee până pe țărmul insulei Lesbos. Acolo, capul fu cât pe ce să fie înghițit de un dragon, împietrit până la urmă de către Apollo. Deoarece capul nu încetase să cânte, i se înălță acolo un oracol. Insula deveni în acest fel leagănul poeziei lirice. Lira însă, fu ridicată de zeii olimpieni în cer, unde formează constelația cu același nume. Izvoarele
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Epitre d‘Othéa à Hector” de Christine de Pisan, de la jumătatea sec. al XV-lea. Autoarea condamnă de fapt coborârea lui Orfeu în infern, dar ilustratorul îi arată pe Orfeu și Euridice scăpând de gura iadului, reprezentată drept gura dragonului împietrit de Apollo în „Metamorfoze”. Textul acestui manuscris se bazează dealtfel parțial pe opera lui Ovidiu, asemeni mult mai răspânditelor comentarii „moralizatoare” ale sec. XIV, care interpretează unele din „Metamorfoze” într-un sens tipologic, ca prefigurări în cadrul escatologiei creștine. Acest tip
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
din melodiile la modă, între care și o celebră arie din opera "Nunta lui Figaro". Donna Elvira face o ultimă încercare de a redobândi dragostea cavalerului. Speranțele sale se lovesc însă de un dispreț jignitor. Retrăgându-se, Donna Elvira rămâne împietrită în prag. La fel și Leporello: statuia comandorului urcă amenințătoare scările. A venit să-și împlinească răzbunarea. Flăcările se ridică din toate părțile, zidurile se prăbușesc, ultima clipă a lui Don Giovanni a sosit. Atingându-l, mâna statuii îi transmite
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
meduze sau crustacee, talazurile erau brăzdate de delfini și rechini care își urmăreau prăzile ușoare, iar în estuarele rîurilor hipopotamii pășteau ierburile halofile ale limanelor de atunci. Marea s-a retras demult și astăzi paleontologii pot să studieze acea bogăție împietrită în timp, astăzi dezvelită pe coastele dealurilor și văilor, mai ales de-a lungul râurilor, la poalele pădurilor seculare. Lanțurile de recife calcaroase din nordul Moldovei au aceeași geneză ca și marele lanț coralier din Australia, numai că cel de
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
Trei Delfini au murit în 11 luni din cauza lui Fagon, doctorul regal, iar faptul că spre a-și acoperi propria incompetență, Fagon încurajase zvonul că ei fuseseră otrăviți de către Orléans, nepotul regelui, nu sporește respectul față de el. Ludovic a fost împietrit de durere atunci când soția nepotului său, ducesa de Burgundia, a căzut și ea victimă pojarului combinat cu leacurile lui Fagon. Marie-Adelaïde fusese favorita regelui și a bătrânei sale soții. Ea era afectuoasă, vioaie și ușor obraznică; aducea viață și râsete
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
în pustiu. Apoi Perseu ajune la titanul Atlas. Acesta - deoarece zeița Themis îi spuse că un fiu al lui Zeus îi va fura merele de aur - îl alungă pe Perseu. Atunci Perseu scoase din traistă capul Meduzei și Atlas rămase împietrit pentru vecie ținând pe umeri bolta cerească. Pe drum, Perseu trece și prin Etiopia. Acolo o întâlni pe Andromeda, fiica regelui Kefeus, și se îndrăgostește de ea. Andromeda - la cererea unui oracol - a fost înlănțuită de o stâncă și lăsată
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
îndrăgostește de ea. Andromeda - la cererea unui oracol - a fost înlănțuită de o stâncă și lăsată acolo pradă unui monstru îngrozitor trimis de Poseidon ca să o devoreze. Când monstrul se apropie de ea, Perseus îi arătă chipul Meduzei și-l împietri pe loc. Andromeda fu salvată, dar Fineus, fostul logodnic al Andromedei, veni în toiul nunții cu o mică oaste și îl atacă pe Perseu. Atunci eroul scoase din nou capul Meduzei și Fineus cu oamenii săi fură prefăcuți în statui
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
pe insula Serifos, Polydectes tocmai voia să o necinstească pe Danae. Lipsită de apărare, Danae se refugiase, căutând ocrotire, la altarul zeiței Atena. La sosirea lui Perseu tiranul își primi și el pedeapsa cuvenită: vederea chipului înspăimântător al Meduzei îl împietri. Fiul lui Zeus lăsă conducera insulei lui Dictys, fratele lui Polydectes. După ce o eliberă pe Danae de urmăritorul ei, Perseu își continuă drumul împreună cu Andromeda și cu mama sa spre Argos. Când auzi vestea că nepotul său vine în Argos
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
sunt copii lui Heracles și Deianira. Unul dintre ei este bine cunoscutul heraclid Hyllus. Gorgonele (Γοργόνες, "Gorgones") sunt fiicele zeilor marini Ceto si Phorcys. Aveau o înfățișare înspăimântătoare, în jurul capetelor încolăcindu-li-se zeci de șerpi, privirile lor de foc împietrind pe oricine le-ar fi întâlnit. Aveau brațe de bronz și aripi de aur, cu ajutorul cărora se înălțau în văzduh. Sunt fiicele lui Phorcys și Ceto, surorile și, totodată, gardienii Gorgonelor. Aveau părul grizonat din naștere și au doar un
Lista personajelor mitologice elene () [Corola-website/Science/304617_a_305946]
-
15 ani. După un ritual sacrificial adus lui Apollo, un șarpe a alunecat de pe altar într-un cuib de vrabie dintr-un copac din apropiere. El a devorat vrabia mamă și pe cei 8 pui ai ei, după care a împietrit. Calchas a interpretat acest eveniment ca un semn că Troia va fi cucerită în cel de-al zecelea an de război. Când aheii au plecat la război, nu au știut drumul către Troia și au acostat accidental în Misia, condusă
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
marcat cel puțin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]