4,324 matches
-
este bântuită de forțele întunericului. Suntem nevoiți să ne retragem. Pe viitor sfatul boieresc se va întruni la unul din conacele domniilor voastre. - Să fie fantoma principelui? - Nu, domnia ta. Un blestem nenorocit a căzut peste cetatea de scaun și pădurea din împrejurimi. Cel ce va pătrunde acolo se va rătăci. Înainte să-și dea ultima suflare, principele mi-a șoptit la ureche să vă dezvălui acest secret, dar fără alte detalii. Căpitanul povesti despre cele întâmpinate în acea noapte de groază cu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
voința noastră contează! Fără aur suntem neputincioși în fața vrăjmașului de la hotare! Niciodată aurul nu trebuie sacrificat, chiar dacă te abați de la calea cea dreaptă! În acel moment de refuz total din partea principelui, raza de lumină dispăru, iar negura învălui din nou împrejurimile cu aripile sale îndoliate. Doar în zona grotei jocul diabolic al limbilor de foc se ridica deasupra stâncilor împletindu-se cu țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
îmbărbătare și încurajare în vremuri grele și ne înălțăm sufletele cu bucurie și smerenie, în slujbele oficiate de cuvioșii noștri părinți, cuvioasele maici și surori, în noua biserică. De câte ori ajung la Mănăstirea Rîmeț și privesc frumusețea sobră și sălbatică a împrejurimilor, gândul mi se duce la mulțimea nevoitorilor, “eremiților”, care s-au nevoit aici, la cei din adâncuri de istorie, sau mai încoace, la Sfântul Ghelasie, și până în zilele noastre la părintele Dometie Manolache. Ei s-au lăsat, după spusa Sfântului
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
pictură și că la acea dată în Transilvania exista o organizare bisericească superioară, cu un ierarh propriu, în fruntea ei, cu titlul de arhiepiscop. Mănăstirea Rîmeț a avut numeroși ctitori și binefăcători, începând cu acei modești eremiți și credincioși din împrejurimi sau de mai departe, care au găsit aici loc de reculegere sufletească ori de refugiu în vreme de primejdie. Pe parcursul veacurilor, biserica a fost reparată sau renovată de mai multe ori. După inscripția de la intrare biserica a fost zugrăvită în
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
biserici, între care și la mănăstire, clopotele au început să bată, singure. Capul lui se păstrează într-o raclă de lemn în biserica mănăstirii. În anii trecuți, se spunea că o mireasmă se răspândea din capul sfântului, învăluind mănăstirea și împrejurimile. Dezvoltarea mănăstirii, nevoia credincioșilor din întreaga țară de a veni la slujbele sale, de a se mărturisi și de a se ruga aici, au impus construirea unei noi biserici, corespunzătoare. Zidirea bisericii a durat până în anul 1986, apoi lucrarea de
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
avea o „uzină” metalurgică, o forjă cu cinci ciocane. El făcea șine și bare de fier pe care le vindea cu amănuntul în Bucovina și Galiția... Coborâsem din autocar și încercam să-mi dezmorțesc picioarele, în apropierea lui, în timp ce observam împrejurimile imediate, cu gândul la pădurile ce le observasem din mersul mașinii. Am văzut aleea asfaltată și mi-am lăsat privirea transportată până la grădina din curtea în care ni s-a spus că se află obiectivul ce urma să-l vizităm
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341464_a_342793]
-
distrau gălățenii la acea vreme, bâlciurile amenajate de hramuri și sărbători, circul care susținea spectacole atractive, viața de zi cu zi a oamenilor simpli, toate acestea constituie mici fresce ale societății urbane de la mijlocul secolului XX, din orașul-port dunărean și împrejurimi. Autorul revede și azi, cu ochii amintirii de atunci, întreaga atmosferă care i-a populat copilăria: „Vede țăranii care, după ce și-au făcut cumpărături din banii obținuți cu puțin timp înainte din vânzarea produselor proprii se îndreaptă spre Dunăre, unde
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
iarăși autorul taie în două acțiunea, sărind direct în trecut, în urbea natală, la sfârșitul lui august 1957 când se mută cu familia, de lângă Biserica Precista, pe strada Română. Cu acribia unui istoric, Ioan Gh. Tofan descrie străzile, casele și împrejurimile de pe malul stâng al Dunării, la Mila marină 80, unde și-a petrecut copilăria, adolescența și maturitatea, până la vârsta actuală. Privind înapoi „fără mânie”, ochiul autorului reînvie oameni și întâmplări, aducând informații foarte bine documentate despre istoria acestor locuri din
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
v-am convins să vă alăturați campaniei noastre), și ceva conserve și alimente neperisabile pe care să le trimitem către familie. Vă mulțumesc! PS 1. Fără legătură directă cu acest subiect, vă rog în special pe cei din Timișoara sau împrejurimi, dacă știți familii dispuse să primească haine, să mă anunțați. Încă mai avem câțiva saci de îmbrăcăminte (femei - mărimi aprox. 40-48, bărbați - mai puține, în general talie medie, și copii - fetița sub 1 an) primite prin donație, pe care dorim
SĂ-L AJUTĂM PE DENIS DANIEL de DIANA COZMA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342227_a_343556]
-
Votat de Național Geographic Adventure ca una dintre cele mai bune zone de locuit pentru pensionari sau de investiții în real estate, la Prescott chiar unele celebrități - ca Cher sau Barbara Streissand - dețin proprietăți. Gustul orășelului mic de la munte și împrejurimile sale, florile sălbatice și natura, pădurile, oamenii și elementele artistice îți dau senzatia că ai lumea la picioare atunci cand îți bei cafeaua în asfințitul prescotonnian, cu miros de rășină ... O capodoperă naturală cum numai Dumnezeu ar fi putut creea - Prescott
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
spre înălțimea lirică a liniștii interioare amestecate cu fericirea rurală, în calendarul necruțător al spațiului și al timpului. Intuiesc și trăiesc simțind imensitatea acestui loc prin toți porii, cu inima și mintea vibrându-mi la unison. Frumusețea Prescott-ului și a împrejurimilor lui, a acestui spațiu infinit mă transpune într-un univers real de copil care desenează o lume mai bună, mai fără de păcate, mai atentă la durerea semenilor. Și uite așa, sub ploaia imaginilor păstrate cu sfințenie în memorie, prelingându-se
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Citesc mult, uneori chiar prea mult, sunt și perioade când citesc mai puțin... probleme de dispoziție. Un lucru este însă cert, atunci când dispoziția este prin împrejurimi nu uit niciodată ce am citit. Cu câteva minute înainte de a scrie aceste rânduri, am citit pe prima pagină postarea Cameliei Constantin... « Ninge cu lacrimi ». După primele rânduri am tresărit, vina o aveau rândurile pa care le mai citisem cu
SĂ RUPEM RĂUL DIN RĂDĂCINĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341824_a_343153]
-
destul de îngustă și săpata uneori prin stâncă peretelui vertical. Notez în treacăt că Marele Canion al fluviului Colorado se întinde pe 446 de kilometri având o lățime de până la 29 de kilometri. În ultimii patru sute de ani au locuit prin împrejurimi mai multe triburi de indieni. Acum mai dăinuie prin zonă doar vreo trei sute de membri ai tribului Havasupai despre care se zice că ar populă aceste locuri de mai bine de opt sute de ani. În 1540 un grup de exploratori
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
ureche și sfaturi pline de talc, Pândele o convinse pe „spaimă zburătoarelor” să devină vegetariana. De când trecuse la noua dietă, Dalila era veselă, măi vioaie și mirosea bine a mentă și busuioc. Pentru că știa să cânte frumos, toți țăranii din împrejurimi o invitau la petreceri și sindrofii. Vulpea-primadonă ajunsese să cânte în duet chiar și cu cocoșii. Într-o zi, Pândele avu un accident care era să-l coste viața. Luându-și prânzul la un tufiș de mure, a călcat din
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
cât o ținea gură după ajutor. Multe animale au auzit-o și au venit în grabă să vadă ce se întâmplă. Toată lumea îl iubea pe ursul Pândele, dar nimeni nu-i putea gasi leacul. Apărură chiar și câțiva mocani din împrejurimi, dar și dânșii dădură, nedumeriți, din umeri. Dalila deveni din ce in ce mai disperată. Din greșeală calcă pe arici și înțepâdu-se sări în sus de doi metri scoțând un chiot de victorie. - Evrica! Evrica! - Erica-aau! Pe nevasta mea o cheamă Erica, nu Evrica
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
s-a măritat cu Lache, un vulpoi de pește deal și au făcut o droaie de puișori. Fiind de soi bun, toți cântau frumos. Au înființat grupul vocal „Fox” cu care au dat spectacole în toate pădurile și satele din împrejurimi. Pândele, care nu găsise pe nicăieri o ursoaica pe placul lui, rămase burlac. Deveni mai morocănos, măi singuratic și începu să se vaiete toată ziua: „Mooor, moor, mor, mooor!”. Cine îl auzea, râdea de el, știind că glumește. Tot Dalila
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
păros” sau loc acoperit cu pădure. Acesta locuia la marginea deșertului, într-un mușuroi uriaș ce fusese părăsit de furnicile albe, numite dhudula sau termite. De multe ori, prin vrăjile, descântecele sau sfaturile pe care le dădea, scăpase triburile din împrejurimi de boli și necazuri. Booboonga încalecă pe un kananganthan, sau pasărea emu, sprintenul văr al struțului african, și după trei zile și trei nopți de alergătura, ajunse la marginea marelui deșert Thakun, unde se spunea că își duce viața Boorthana
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
Bellu din București. Un cor a interpretat litania Mai am un singur dor. Vorbind despre poezia de dragoste a lui Eminescu, trebuie să începem cu copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate prin frumoasele păduri ale Bucovinei. Fac o paranteză amintind că numele de „Bucovina” provine din cuvântul slav pentru fag („buk”), astfel termenul se poate traduce prin „Țara fagilor”. Nostalgia copilăriei este evocată în poezia de mai
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
lua si el vestonul alb de căpitan de corabie. Atunci, comenzile erau strigate și mai puternic, de parca cei doi erau angajați intr-o batalie pe mare. Spectacolul era caraghios, dar foarte amuzant și interesant. Atât vecinii, cât și cei din împrejurimi, aveau multă admirație pentru cei doi. Singurul, care nu-i lua niciodată în serios era Nelson-Ispas. Ambii stăpâni, poate din mândrie națională, îl strigau pe numele pe care fiecare i-l dăduseră. Pentru Panait, motanul rămăsese tot „Ispas-Motan Gras”. Tom
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
o familie modestă și a cunoscut greutățile și agoniile adolescenței. A învățat meseria grea a părintelui Lui adoptiv, Iosif: tâmplăria. A lucrat în atelierul acestui om blajin și harnic timp de peste douăzeci și cinci de ani, fiind cunoscut în Nazaret și în împrejurimi ca „fiul tâmplarului”. El a muncit cu bucuria dăruirii de Sine într-un meșteșug greu, dovedindu-ne ce înseamnă„hănicie”. Viața Lui, ca și a noastră, a dezvăluit pe parcursul ei personalitatea Sa în puterea și minunăția ei. Pin Nașterea Domnului
VESTEA BUCURIEI de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342484_a_343813]
-
au arătat piscul cu crucea de beton și piatră de pe creasta lor, când m-am apropiat de poalele Bucegilor. Vedeam aceeași cruce, ca atunci când aveam 12 ani, la marginea prăpastiei, de strajă înălțimilor, luminând cu lumina electrică trasă până la ea, împrejurimile, luminițele becurilor ei văzându-se până departe. Crucea aceasta ce mi-a fascinat copilăria a rămas neclintită de vânturi și ploi, de zăpezi furtunoase sau de frig sau de căldură și nici de rugina vremii, ci stătea mai departe, de
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
Ciudat! Curiozitatea m-a îndemnat să mă duc să văd ce se întâmplă. Pe la mijlocul străzii 72 cineva mi-a spus că a fost împușcat John Lennon. Am alergat într-acolo. Știam unde locuiește. Îl mai întâlnisem de câteva ori prin împrejurimi, sau prin parcul din vecinătate. Se purta că un om normal, fără excentricități. Însoțit mereu de Yoko Ono, îl recunoșteai ușor după ochelarii rotunzi care erau hallmark-ul sau. Deci, sirene, girofaruri, vacarm și jale... Când am ajuns la aceea poartă
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
darnic, flori neasemuite. Dar Ana Maria nu și-a propus să părăsească într-o zi grădina spre a colinda meridianele în căutarea diamantelor de gând și de cuvânt. Cu grădinița ei în suflet, ea a pornit căutările, mai întâi în împrejurimi, apoi mai departe, în chip temerar, spre ținuturi necunoscute. Cântecul de Liră i-a fost înger păzitor, însoțitor și veghetor. Este metafora cea mai potrivită pentru Școala unde, ascultătoare elevă, a învățat Jocul de-a Poezia. Profesoară i-a fost
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
ani pe care îi poartă demn, un altruist, un om deschis și primitor, așa cum a învățat de la părintele său, de la bunicul - nea Niculiță și de la cei în mijlocul cărora și-a trăit prima parte a vieții - sătenii Sebeșului de Sus, din împrejurimile Sibiului. Când îl vizitez pe Dumitru Sinu îmi place să-mi las mașina în parcarea de la magazinul Safeway, de unde mai sunt circa 200 de metri până la locuința sa. Merg apoi pe jos spre locul în care am avut atâtea întâlniri
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
a putut recupera pînă astăzi. Acest Șușman avea nevoie, ca fugar cum era, de hrană, de haine și de bani, de acestea făcîndu-și rost jefuind magazine, casierii, autobuze cu călători sau casele unor țărani din Răchițele și din satele din împrejurimi. De la aceștia din urmă luau slănina din cămară, mielul din grajd și, uneori, și țoalele de pe pat. După ce omul era jefuit i se spunea să țină totul sub tăcere, altfel va fi lichidat. Și oamenii tăceau, căci se temeau pentru
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]