1,052 matches
-
asupra munților Metalici. Ajuns la jumătatea urcușului, în preajma unui cimitir vechi, văd într-un loc viran, între drumușoare și cărări, o femeie. Era între două vârste, destul de bine îmbrăcată. Aduna vreascuri din locul viran, care, ca pretutindeni aici, se află împresurat de plantații. Aici plantațiile sunt cu grijă orânduite și distribuite. Munțișorii atent întreținuți. Stâncăriile din marginea drumușoarelor sunt reținute pe alocuri de scoabe mari și bare de fier care le unesc și le rețin. Crăpăturile sunt astupate cu ciment. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
IV. Cei mai răspândiți arbori în laturea străzilor sunt oleandrii, rămuroși, bogat înfloriți alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
port și după înfățișarea lor vioaie, sunt amestecați și "ungureni": dintre aceștia unii au învățat românește din contactul strâns cu bistrițenii și năsăudenii. Se află între acești "ungureni" un bărbat în putere, voinic și vorbăreț, care povestește o întâmplare. E împresurat și ascultat cu interes. Oameni buni și fraților, spuneți-mi, mă rog, dacă-s încălțat au ba ca oamenii. De multă vreme mă cuget că ar trebui să am și eu o păreche de bocanci ca lumea, ș-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lumea, ș-am hotărât să strâng două sute de lei, ca să-mi cumpăr de la cooperativă o păreche faină. Uitați-vă la mine, mă rog. Încălțatu-s au ba? Ba, bade Mogoș, nu ești încălțat, îi răspunde unul din mulțimea ce-l împresura pe vorbitor, făcând semn cu coada ochilor cătră cei din jur. După cât văd, dacă ochii nu mă înșală, umbli tot cu scroambele pe care le știu de când ai venit aici la noi. Însă eu ț-oi spune, bade Chirilă, răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
băgat de samă că avea dinți ca romanițele. Avea și ochi drăcoși. Am întors urechea, ca s-aud cântarea. Ce să vă spun? Parcă m-am suit deasupra muntelui, sub stele. Cânta, mă rog, precum paserea. Cercul de oameni care împresura pe povestitor asculta cu plăcere. Badea Chirilă se întoarse cătră soți clipind dintr-o geană. Povestitorul era încă în aburul ahotei lui, nedesfăcut deplin de farmecul nopții. Iar i-am mulțămit, a adaos ungureanul, ș-am poftit-o la scaunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spre moșia fostului prefect Bonachi, ca să devasteze curtea. Dimitriu, amenințat de săteni, n'a denunțat hotărârea lor. În ziua când trebuiau să pornească ei la Siliște, venea și el la Folticeni, convocat din ordinul inspectorului școlar. După amiază, oamenii au împresurat curtea, apoi începând turburburările [sic], dau piept cu armata. Se trag salve, cad morți și răniți, se fac arestări numeroase. Un absolvent al școlii lui Dimitriu, căpetenie a răzvrătiților, a fost împușcat. Învățătorul știa, prevedea ce are să se întâmple și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se boltește deasupra vechilor așezări din munții moldovenești. Orășenii se așează în liniște în căsuțele curate și gospodărești din jurul mănăstirilor. Natura blândă și poetică îi împresoară din toate părțile... Natura e aproape de ei și n-o observă Viața și îndeletnicirile lor... Ce erau odată lăudatele mănăstiri... Domnii și boerii binecredincioși de odinioară... Poporul dădea Poporul robea Boerii și egumenii asupreau Călugării robeau: Ioniță Pisoschi ș.a. Anacronisme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de galbeni de la papă, galbeni destinați tocmai pentru lupta de apărare a creștinătății. Profitând de anotimpul în care nu se organizau campanii, „În anul 1465, luna ianuarie 23, joi, la miezul nopții, a intrat Ștefan voievod în Chilia și a împresurat cetatea. Și a petrecut acolo joi în pace, iar vineri de dimineață au lovit și au început a dărâma cetatea Chiliei. Și astfel au dărâmat toată ziua și s-au bătut până seara. Iar sâmbătă s-a predat cetatea și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a bazat pe cronica lui Sa’adeddin în care se arată că, după ce Ștefan și-a întărit tabăra „Afurisitul de ghiaur, despicând, în zori de zi, cu sabia desimea pădurii” i-a atacat pe turci, iar sultanul, contra atacând „a împresurat cu vitejii săi ca niște lei ascunzișul din pădure”. Având în vedere disproporția de forțe a celor care s-au înfruntat la Războieni, dacă lupta începea în după amiaza zilei de 25 iulie și se continua și în ziua următoare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
săi ca niște lei ascunzișul din pădure”. Având în vedere disproporția de forțe a celor care s-au înfruntat la Războieni, dacă lupta începea în după amiaza zilei de 25 iulie și se continua și în ziua următoare, când turcii împresoară poziția oastei moldovenești, exista posibilitatea ca să nu mai scape decât foarte puțini români de acolo. Publicarea extraselor din cronicile turcești referitoare la istoria noastră ne dau posibilitatea să înțelegem altfel confruntarea dintre turci și moldoveni. Sultanul, fiind informat că Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țară, întărită prin meșteșug și de natură. Simțind însă că îl urmăreau de aproape căpitanii mei, a fugit pe ascuns din ea și a intrat în Turcia. Oștirea mea, însă, care era de aproape șaizeci de mii de oameni, a împresurat îndată acea cetate și, în puține zile, a luat-o; și, astfel biruind pe Basarab, a luat în stăpânire acea țară prin care turcii aveau intrare sigură în Moldova și Vlad Dracul (Țepeș), căpitanul meu, bărbat întru toate vrăjmaș turcilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
beilerbeiul Anotoliei, și Ahmed Hersekzade pașa, beilerbeiul Rumeliei, ambii creștini trecuți la islam. La 6 iulie, marți, a început asediu cetății și a durat până miercuri, 14 iulie. „Șahul - relatează Sa’adeddin - ajungând în zori de zi la Chilia, a împresurat cetatea de pe apă și de pe uscat. Zidurile și porțile cetății fiind străpunse ca și inimile crude ale ghiaurilor netrebnici, inima pârcălabului s-a strâns de groază și de frică. Acesta a hotărât s-o predea în grabă, fără condiții «la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Cât de mult își poate ficționaliza în operă un scriitor propria biografie? Sau, mai simplu: Câtă viață din viața ta e în poezia ta, câtă literatură e în viața ta? Suntem împresurați de Indeterminat. Fără "năzuința formativă", în absența unui principiu morfogenetic, am fi doar vagi impulsuri ale Indeterminatului. Tot ce scriem, vorbim sau povestim e generat de activitatea "năzuinței formative". Realitatea noastră e ficțiunea. Ficțiunea e rezultatul injectării indeterminatului de activitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cer Dulcele Iisus În Cer ești Tu iubită Mamă Și locul meu e-n Ceruri sus În Cer mă așteptă Sfinții Îngeri Mă-așteaptă ceata drepților Iar eu În valea cea de plângeri Petrec străin și călător. Primejdii multe mă-mpresoară Ispitele mă strâmtoresc Tu ești nădejdea mea Fecioară Spre tine ochii mei privesc Din zori de zi și până-n seară Trăind mereu Te voi striga Tu ești nădejdea mea Fecioară Nădejdea mea, nu mă lăsa! Aceste 2 cântece le-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Episcopiei Huși printr-un uric (vezi documentul din 31 martie 1674) stăpânirea asupra satului Broșteni cu o bucată de hotar, numită Ochiul, care ține de hotarul satului. Ca urmare a jalbei episcopului Sofronie, în care arăta că târgoveții hușeni le împresoară hotarul satului Plopeni și în urma mărturiei făcute de boierii hotarnici, același voievod întărea Episcopiei, la 22 aprilie 1674, stăpânirea asupra satului, luând zeciuială și din vii. Puternic favorizată de domnitorii din secolul al XVII-lea prin donații semnificative, intrând în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Alexandru Coconul (1629-1630) poruncea lui Ionașcu Cehan, mare pitar, să „hotărnicească” dinspre târgul Huși moșia Broșteni, dăruită Episcopiei Huși de domnii dinainte și de Radu voievod (Radu Mihnea, 1616-1619, 1623-1626), ale cărui hotare, cu vii, mori și grădini au fost împresurate de târgoveți, iar sătenii, sărăciți, au fugit în alte locuri. La 31 decembrie 1629, domnul întărește lui Mitrofan, episcop de Huși, satul Broșteni, stabilind următoarele hotare: Lohan, Valea Popii, Crasna, casa lui Curite, Drislovăț, drumul lui Covrig, casa Robului, locul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Ivan, Valea lui Dod, Movila Păscarilor, Coada Topilelor, Coada Lungului, Unghiul Stejarului, Pruteț, Drislavăț, Gura Văilor, Fântâna lui Jirăbie, Piscul lui Vrabie, râpa Voloseni, Valea lui Roatăș, hotarul Spăriați, hotarul Cârligați, locul lui Bivol. La scurt timp, târgoveții hușeni au împresurat hotarul satului Plopeni. Ca urmare a plângerii episcopului Ioan, la 27 august 1673, Ștefan Petriceicu întărea Episcopiei stăpânirea asupra satului, având aceleași hotare stabilite anterior, împuternicind-o a lua zeciuială și din vii. Din aceleași cauze, la 22 aprilie 1674
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Adevărata înfățișare a taberei rusești încercuite cu dibăcie de regele suedezilor și care s-a predat, per acord, în ziua de 15 iulie marelui vizir. Relatarea cuprinde și un raport amănunțit, intitulat Traseul adevărat și reproducerea întocmai a taberei moscovite împresurată de turci și tătari împreună cu harturile ce au avut loc acolo și în urma cărora oastea moschicească, după o mare foamete a fost nevoită să părăsească spre o pace neprielnică: toate, cum s-au petrecut pe câte s-au putut afla
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe tătari, cu mari pierderi: „Și așe căde turcii, ca când ar căde niște pere coapte dintr-un păr, cându-l scutură oamenii”. Deși atacul principal al armatelor turco-tătare, de la 9 iulie, a fost respins, situația oștilor moldo-ruse s-a înrăutățit. Împresurate de forțele militare ale inamicului, care erau superioare din punct de vedere numeric, armatele ruse și moldovene, lipsite de alimente și de apă, au fost nevoite să se hrănească cu coajă de copaci, în loc de pâine. În acel an - 1711 - stolurile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
le avea la Urlați ! În ce-l privește pe Dimitrie Cantemir, el a fost mustrat pentru că nu gătise provizii, deși nu era vorba de neexistența lor, ci de neputința de a le avea în acel loc unde țarul se lăsase împresurat de turco-tătari. Nesusținuți, ei nu putuseră rezista atacului turcesc. De fapt toată vina cade asupra aceluia care n-avuse măcar ideea netedă a războiului pe care-l începuse, văzând într-însul doar un drum triumfal printre pravoslavnici care l-ar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cădea în Germania militară, decisă totuși să primească orice, numai să sfârșească lupta. Socialiștii atâta doreau. Hohenzollernul nostru era singurul care rămânea pe tronul său mărit și glorios, el, care fusese urmărit de germani, redus la un colț de țară împresurată din toate părțile și tratat de apostat și tră dător. Austriecii jubilau. Nu prea înțelegeam de ce, căci la ei mergeau treburile și mai rău, nu dinastia sau forma statului se ducea, dar însăși țara se desfăcea. Ungurii cereau autonomia la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
reîncep traiul din nou, că mă revăd în diferitele lui stadii, așa cum am fost, rând pe rând, copil tânăr, naiv, căruia toate îi surâdeau; apoi om matur încărcat cu ceva experiență, dar ușurat de multe iluziuni și în fine încărunțit, împresurat de griji, dus când lin, când furtunos pe oceanul lumei, dar dus implacabil spre tainicul țărm. Reînviind în mintea mea fazele prin care am trecut, mă repun în starea sufletească din acele timpuri; resimt încă o dată emoțiunile, durerile, bucuriile ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
încunună fața soarelui divină, Întreg cerul și pământul maiestăței lui se-nchină; Fermecata mea privire ațintită-i spre apus Și în lumi necunoscute simțesc sufletul meu dus. Simțesc parcă a mea ființă că-i răpită-n armonia Sfântă ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înspre sară când am ajuns la Lucerna. În jurul Lucernei, situată într-o poziție foarte frumoasă la ieșirea râului Reuss din lacul des Quatre Cantons, se ridică munții Pilat, Rigi, Bürgenstock, Stanserhorn, și alți munți mari, albi de zăpadă, care o împresoară din toate părțile. Cei doi dintăi, Pilat și Rigi, sunt astăzi înzestrați cu câte o cale ferată care urcă pe călător aproape într-o oară pănă în vârf. Pe vremea noastră nu exista acest drum-de-fier, astfel că pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și educația transformă știința în conștiință, luminează obscuritatea ce ne înconjoară, ne purifică, ne conduce în abisul adevărului, din boboc ne face floare, din crisalidă devenim fluture. Dar fiecare privim și primim larma vrăjită a lumii dinspre limitele care ne împresoară și ne delimitează un prizonierat: al locului și al timpului. Trăim aici și acum. Ne inserăm însă în marea poveste a lumii prin textul șovăitor al vieții noastre, ca un grăunte de nisip în plaja mării. O extensie a acestor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]