6,950 matches
-
mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i sîcîie cu politețea ei în tramvai, cu dați muzica mai încet, cu... L-a luat în brațe și-l strînge de parcă mîine ar fi sfîrșitul lumii. Băiatul trîntește un scuipat. "Nu te duci înăuntru? Hai că trebuie să mori. Du-te". De ce m-ar mira comportamentul ăsta? Tinerii sînt sfătuiți să nu se rețină de la nimic, să nu-și controleze hormonii, să se vaccineze de pudoare ca de gripă. Editurile se întrec în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nimic". Tano își vîră fruntea în palma mea, ca și cum mi-ar spune: "Io te mîngîi pe tine, muiere, nu tu pe mine". Simte cînd ceva mă apasă. Mîncăm, Iordanco? Îmi pivotează în jur, împingîndu-mă spre frigider și-și îndeasă capul înăuntru, de cum deschid ușa. Zece chestii nu-mi plac la tine, Tano. Unu, îți bagi nasul în frigider... Ca să mi-l mențin rece. Doi. Îl urăști pe Mișu Negrițoiu... Dacă toată ziua îngroapă și dezgroapă... La trei, mă face să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i mai încapă în gură printre cuvinte. Apoi, își îndreaptă ochii șerpești spre masă, unde zace un ou lucios verde, asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul imprevizibil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privirea mea înfiptă în cocul ei. Aproape de fiecare dată evitam cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de profilul său vulturesc, cu ciocul întors ca un pu mnal. Un gând nebunesc îmi fulgeră pentru o clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea înflorește nestingherită pe fața mea. Cum de mi-ai aflat gândul? Gândurile sunt lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la proces. O să spun că a fost alegerea mea, ca să evit o catastrofă. Desigur că tu ai determinat tot ce s-a întâmplat, dar a fost opțiunea mea să țin în mine, să somatizez. Furia mea crescuse atât de mult înăuntru, încât nu știu ce s-ar fi întâmplat, dacă aș fi eliberat-o în afară. O să iau totul asupra mea... Nu avea grijă.... Cât despre iubitul tău, nu vom sufla o vorbă... Patru soți ar complica mult prea mult lucrurile.... (Se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
disting forma mesei mele triunghiulare de praznic, cu cele douăzeci și unu de scaune, pe care se agită frenetic oglinzile ca niște evantaie... Rămasă singură în fața cupelor goale, ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid ușa. Pe prag, zace, sfâșiat, cel mai tânăr dintre sentimentele mele. Cel mai jalnic și mai mic. Îl recompun bucată cu bucată și-l reașez la locul lui, în scobitura pieptului, rotundă ca o lingură. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în mic a sistemelor planetare, a galaxiilor, metagalaxiilor, spermogalaxiilor, ovulogalaxiilor, umanogalaxiilor. O ființă uriașă, îngerul, simboliza prin mărunta lui urieșenie toate celulele planetei, moleculele-stele, numite aici nimfocite, erau reducerea la scară umană al infogalaxiilor și îngerul mare pentru noi purta înăuntru un Univers mic, parțial cunoscut, ca și cel galactic. Acolo se vedea casa Lui, în spatele frunții, de o frumusețe exotică prin care se spulberau și se nășteau gânduri ce dirijau mersul perfecțiunii, al roților mici unicelulare, al roților medii pluricelulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că libertatea este o iluzie, în cărți și în lucrurile spuse de ele e adevărul, dar e un alt fel de adevăr, să crezi în el, afară e un alt fel de înăuntru, nu există un afară total, ci doar parțial, cel adevărat e numai în mintea ta, cu el poți jongla precum motociclistul de la zidul morții, precum acrobatul pe sârma fragilă, pe stâlpii bine ancorați, cu șpraițuri și contravântuiri calculate matematic, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mulțimea pestriță. Mioara 1 și Mama 2 se certau. Un cuplu spunea că viața e un cârnat care trebuie agățat fie sus, fie jos, celălalt dimpotrivă, că ar putea fi o formă simțitoare, dar lipsită de vitamine, deși vie, fie înăuntru, fie în afară, fie ascunsă, fie cântată. Cuplu contra cuplu, toți flecărind, au ajuns la polemici și, de aici, la ceartă, care însemna blamarea amintirilor, ca sămânță a răsadului prezent, așteptându-și moartea prin deshidratare. Totul pe fondul Introducere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că delirul injectase oamenii cu morbul schimbării: să facem urâtul perfect! Și ca-n jocul de domino, morbul dintr-un cartier își transmise unda de șoc celorlalte, încât blocurile, pe afară paralelipipede obraznice, înăuntru deveneau hale cu ifose de living. Picamerul și bormașina rotopercutantă deveniseră penițele cu care locatarii își tușau schimbarea. Ridicată la pătrat, apoi ascunsă în paranteze, adăugându-i-se altă schimbare în calcul, numită reînnoire din care se extrăgea rădăcina, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dat viață? Am prelungit deci starea de spectator în sala goală a cinematografului cu ecranul alb. Scrisoare în Sol albastru P uteam să mă dedublez șuierând în gând numele Mamei. După luni și ani de încercări îl aveam și pe înăuntru și pe în afară, deopotrivă. Fapt ce a permis Autorului să facă un colaj impresionant din trăirile mele. Pe care nu-l mai acuz de plagiat. Va scrie rece și riguros cum îl știu, fazele mele de Lună nouă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vizibili din stradă. -Condamnăm salonul. -Să condamnăm, să condamnăm. Să urcăm în camera dumitale. Ca să o împiedic să reflecteze, îi pusei în mâini cele două cupe, apucai frapiera și mă năpustii pe scări. Deschizând ușa apartamentului ei, m-am strecurat înăuntru cu un aer de conspirator. -Ești sigur că toate astea nu sunt doar un pretext ca să intri în camera mea? -Ei haide, Sigrid, dac-aș fi vrut să intru la dumneata în cameră, ți-aș fi cerut acest lucru, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai multe apartamente înainte de a-mi fixa o întâlnire ciudată într-un cartier rău famat al orașului. Mă luă de mână, deschise o ușă, traversă cu mine un culoar mizerabil la capătul căruia îmi ordonă să închid ochii. Mă duse înăuntru, mă mai ghidă puțin și apoi mă autoriză să privesc. Eram în inima unui spațiu gigantic care exprima în mod fabulos noțiunea de vid. Cum era o unică încăpere, unii l-ar fi calificat drept loft1. Pentru mine, prin volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop care bîiguie, n-am fost eu, afară e o droaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în stare să se ridice măcar pînă la jumătatea condiției de bipezi, acuma eram acolo înăuntru, de gît cu securiștii, strîngîndu-l de boașe pe Pitic, dar nu s-a putut, așa că ne-am zis nu-i nimic, o să ne întoarcem, și mîine e o zi, străzile erau deja pustii, poate o să vină și Roja dacă o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zgîindu-se la ușa din lemn din dosul căreia răzbat înjurături și vociferări. Cam asta este diferența, i-ar fi spus Bătrînul dacă ar mai fi fost posibil să fie împreună, și Roja se hotărăște brusc, apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică, frizerie, masaj, și grădina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stă Gulie, avînd pe el un maieu găurit și strîngînd în mînă un caiet studențesc. Intri sau ieși? strigă o voce, un nor de musculițe i se rotesc în jurul capului, Gulie aruncă o privire către masa din colț și pășește înăuntru apăsat de parcă ar fi avut o greutate pe umeri. Cum m-ai găsit? îl întreabă Roja, trăgînd cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé, parcă el ar fi fost dintotdeauna în preajma Bătrînului, se minunează Gulie. Aici e totul, adaugă așezîndu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nevoiți să caute pe bîjbîite pînă cînd unuia mai dezghețat i-a venit ideea să taie niște găuri din loc în loc în prelată cu cuțitul pe care-l avea la șold, pentru ca razele lunii pline de afară să poată pătrunde înăuntru. Șoferul a încercat să protesteze în legătură cu tot ce i se petrecea sub ochi, disperat că muncitorii care ajutaseră la încărcat dăduseră bir cu fugiții fără să stea prea mult pe gînduri, dar s-a trezit brusc cu un pumn în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și cioburi, frămîntat de bocancii soldaților, v-a luat ceva timp, mistreților, pînă să radeți tot, noroc că am avut o presimțire și am sărit într un taximetru, dacă aș mai fi întîrziat cîteva minute, ați fi dat buzna și înăuntru, după care n-ar mai fi rămas nimic de făcut decît să vă dau direct pe mîna procurorilor. Asta este, spune Curistul, nu e prima dată cînd ne trece glonțul pe la ureche, recunoaște, nu știu ce se petrece cînd sîntem trimiși împreună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe sub ușă, și simte că e din nou în pragul unei crize de nervi care o să-i dea palpitații. După cîte servicii mi-ai făcut, nu mă poți refuza chiar acum, îi spune trăgînd zăvorul, deschizînd larg ușa, poftindu l înăuntru. Dacă insistați, o să intru pentru o clipă, dom’ Colonel, zice Poștașul întorcîndu se din drum, scoțîndu-și geanta de pe umăr, pășind sprinten în holul apartamentului. Cred că sînteți curios să aflați ce mai e pe-afară, spune aducîndu-și aminte că ultima
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de sînge, muci și salivă. Acum îl înțeleg, zice Roja îndreptîndu-și șalele ca un reumatic, avea dreptate cînd susținea că teoria e de zece ori mai grea decît practica, că cei ce spun
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gravitau în jurul Soarelui. N-aș fi crezut vreodată că o vom face într-un clar de lună, se gîndește Roja cuprins de romantism și nostalgie, trăgînd pe nas un firicel de fum înțepător. — Sper că n-ați lăsat nimic inflamabil înăuntru, zice Gulie, privind pentru o fracțiune de secundă în direcția lui Tîrnăcop, care-și continuă ideea ca un școlar scos la tablă. — Partea cu zodiile era mai interesantă, i se pare lui Dendé, imaginîndu-și că Roja este într-o transă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi oare să te naști în zodia unui copac, de exemplu, întreabă, sau a unei flori? — Nu eu am fost responsabil de cockteilurile Molotov, zice Gulie printre dinți și se gîndește brusc la rucsacul lui Tîrnăcop care rămăsese și el înăuntru împreună cu restul boarfelor. — Doar nu cumva credeți că cineva i-a dat de capăt, zice Tîrnăcop cu aceeași coerență, mi-am permis să sar peste ideea lui Jeans în care era vorba despre o stea care ar fi trecut prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]