1,017 matches
-
avînd scopul de a ne face pe amîndoi să ne simțim în largul nostru, și a fost spusă cu certitudinea că va fi primită într-un mod nu doar grațios, ci și necritic. Aici avem de-a face cu o înșelătorie sofisticată și, s-ar părea, fără consecințe negative, sau poate este vorba chiar de o complicitate la minciună, apărînd în contextul privilegiat al pregătirii psihanalistului. Însă, în timp ce teoria psihanalitică prevede apariția stresului și a conflictului, există puține sugestii că s-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Taylor trebuie luată în considerare, însă eu prefer conotația cunoscută a "autoamăgirii", care se referă la procesul prin care există un dialog interior, iar un segment al personalității induce în eroare un alt segment, partea care minte fiind conștientă de înșelătorie. Auto-iluzionarea pare un termen mai potrivit pentru situația în care un mincinos ajunge să creadă că ceea ce spune nu este o minciună, ci un adevăr. Procesul este descris de Prospero prin comentariul său la adresa "perfidului" său frate Antonio din piesa
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și nu mai voia să fie căsătorită cu el. Ea l-a mințit, ascunzîndu-i lipsa de afecțiune față de el și dorința de a-l părăsi. Totuși, ea încerca să-și ascundă și ei înseși faptul că se lansase în această înșelătorie. Ea a spus: Am început să mint cînd m-am gîndit: "Nu-l iubesc pe acest bărbat. Nu pot să-l suport", și am ignorat acest fapt, am negat complet realitatea. Dacă minți în legătură cu ceva, în cele din urmă trebuie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care, în ciuda intereselor divergente, sînt dispuși să-l ajute să-l înșele pe inamic, putem vorbi de complicitate, în sensul obișnuit de conspirație. Astfel, facem o distincție tripartită între termenii "acord tacit", "colaborare" și "complicitate". Dacă o persoană păcălită descoperă înșelătoria însă pretinde că nu și-a dat seama de nimic, avem de-a face cu un acord tacit. Acordul tacit este o minciună în sens invers; păcălitul, care nu mai poate fi indus în eroare, îl înșeală pe mincinos lăsîndu-l
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
creadă că a avut succes. În acest caz este vorba de acord tacit într-o singură direcție. Cînd o a treia persoană se alătură păcălitului, ei vor împărtăși același acord tacit. Dacă mincinosul își dă seama că păcălitul a depistat înșelătoria și se alătură acestuia prefăcîndu-se că nesinceritatea sa nu a fost descoperită, avem de-a face cu un acord tacit în sens reciproc; ambele persoane închid ochii și pretind că minciuna are succes. Dacă ambele persoane recunosc mai mult sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o înșela, ea și-a dat seama în același timp că se mințise singură, refuzînd să creadă că era înșelată. Cel puțin, acesta era felul în care Werth și Flaherty caracterizează ceea ce s-a întîmplat. Însă este evident că termenii "înșelătorie" sau "minciună" sînt folosiți aici în două moduri diferite. Este de presupus că soțul a avut intenția de a o păcăli pe R2 cu privire la aventura lui cu altă fe- meie; e posibil să-i fi spus și minciuni. Însă nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Era ca și cum ce fusese mai rău trecuse deja... Nu mai eram victima îndoielii. (Ibid.:306) Cu alte cuvinte, pe cînd înainte existaseră două minciuni, acum rămăsese doar una; conflictul interior fusese rezolvat. Totuși, pe R2 o așteptau în continuare noi înșelătorii. Amanta soțului ei a încercat s-o mintă în privința acelei aventuri: Ea pretindea de asemenea că nu se petrecuse nimic... Îi telefona soțului meu. Chiar și mie mi-a dat cîteva telefoane... ca să afle amănunte despre el, însă nu spunea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
avea o valoare prea mare și nici respect pentru propriul meu eu" (Ibid.:301). Asemenea date i-au îndemnat pe Werth și Flaherty să lanseze anumite teorii cu privire la relațiile nesincere. Am menționat deja părerea lor că persoanele păcălite care descoperă înșelătoria au inițial tendința de a nega existența acesteia. În a doua fază, minciuna este acceptată, drept urmare se trece la acțiune. În relația dintre două persoane minciuna se poate ramifica, incluzînd și alți protagoniști, fie pe post de colaboratori la înșelătorie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelătoria au inițial tendința de a nega existența acesteia. În a doua fază, minciuna este acceptată, drept urmare se trece la acțiune. În relația dintre două persoane minciuna se poate ramifica, incluzînd și alți protagoniști, fie pe post de colaboratori la înșelătorie sau inițiatori ai unor noi minciuni. O relație nesinceră se poate extinde și în alt sens, influențînd întreaga existență a celui păcălit; "era o minciună care ținea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru", a spus R2 (Ibid.:302). Sentimentele generate de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le-a mărturisit totuși părinților că aflase, aceștia au exclamat furioși: "Cum! Mincinos mic! Știai că nu-ți spunem adevărul și ai tăcut din gură!" Discutînd despre auto-amăgire și autoiluzionare ne-am concentrat atenția asupra a două cazuri diferite de înșelătorie, cel al membrilor Pentagonului și cel al unor femei americane aflate în criză sentimentală. Aceste fenomene complexe nu apar numai în cele două contexte separate, iar datele înregistrate ar trebui să ne pună în gardă în privința posibilelor relații similare între
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
comentat: "Testele aptitudinilor intelectuale nu au o proeminență însemnată în sistemul moral Hopi" (Burton și Reis 1981:685). În orice caz, minciuna spusă la cererea psihologului cercetător este cu siguranță adeseori considerată ceea ce De Paulo și Jordan (1982:169) numesc "înșelătorie sancționată", deoarece este provocată în multe jocuri ale copiilor și drept urmare trebuie tratată diferit de minciuna autentică. Cu o sută de ani în urmă, Hall (1890:59) a atras atenția asupra a ceea ce el a numit "anumite forme uzuale și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
167). După cum s-a menționat mai devreme, există situații în care copii foarte mici spun minciuni, în unele cazuri nereușind să păcălească pe nimeni. A învăța cum se minte trebuie considerat un proces care face parte din cadrul larg al deprinderii înșelătoriei. Aceasta implică, printre altele, învățarea descifrării indicilor contextuali, indiferent dacă este vorba despre minciuni sau nu. Astfel, pentru a obține maximum de profit de pe urma norocului la jocul de cărți, un jucător trebuie să învețe să-și controleze expresia feței pentru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
folosește o exprimare ambiguă, care face un neadevăr să pară adevăr. Ruskin (1905:352) numește afirmațiile de acest gen "minciuni false" și atrage atenția asupra repulsiei pe care grecii antici o aveau față de preferința lui Euripide pentru asemenea forme de înșelătorie (cf. D'Israeli 1791 (1):203). Bailey (1991:2) consideră "rezerva mentală" a adulților echivalentul gestului copiilor de a-și încrucișa degetele, însă tehnica nu aparține exclusiv celor maturi. "N-am mîncat biscuitulm" este o afirmație spusă cu voce tare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o atitudine mai evazivă decît atunci cînd spun adevărul, în timp ce la bărbați diferența nu este prea mare. Unul dintre numeroasele contexte în care se deprind aceste capacități este joaca și mai ales jocurile ale căror reguli favorizează sau cer practica înșelătoriei. Chiar o simplă întrecere poate fi un exercițiu al controlului comportamentului non-verbal. DePaulo și Jordan subliniază totuși faptul că "în jocurile copiilor nesinceritatea este sancționată", și că, drept urmare, orice sentimente de culpabilitate sau rușine care apar în "auto-evaluare" nu sînt
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu știa dacă se acționase în mod concret? Sau dacă propunerea venise din partea lui, însă nu mai auzise nimic de atunci? Ne-am confrunta în acest caz cu situația în care Reagan, prin afirmația că nu știa nimic, se alătura înșelătoriei pusă la cale de Poindexter și ceilalți. Singura scuză pe care ar avea-o în această împrejurare este presupunerea oarecum improbabilă, însă nu imposibilă, că nu și-a dat seama de semnificația atribuită de public afirmației sale. Însă această presupunere
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reală, totuși, multe minciuni sînt depistate și date în vileag de persoane care nu au legătură cu acestea. În politică, majoritatea minciunilor sînt spuse cu intenția de a păcăli pe toată lumea, încît chiar ziariștii pot fi victime care au sesizat înșelătoria. Însă, în alte domenii, unde ținta minciunilor este mai restrînsă, păcălitul poate fi avertizat de către o persoană din afară. Într-adevăr, o persoană păcălită care este în acord tacit cu mincinosul, poate încerca să evite posibilitatea ca altcineva să dea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
alte domenii, unde ținta minciunilor este mai restrînsă, păcălitul poate fi avertizat de către o persoană din afară. Într-adevăr, o persoană păcălită care este în acord tacit cu mincinosul, poate încerca să evite posibilitatea ca altcineva să dea în vileag înșelătoria. După cum s-a menționat în capitolul 7, femeia care se autoamăgea, consultată de Werth și Flaherty, a afirmat: "Nici nu m-am confesat cuiva, pentru că îmi era teamă de ceea ce mi s-ar fi spus. Voiam să cred că totul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
literatură și minciună are o lungă istorie". Aici Bok folosește termenul "literatură" cu un sens destul de restrîns. Steiner (1975:224), pe de altă parte, pare să folosească termenul "ficțiune" cu un sens atît de larg încît include toate formele de înșelătorie verbală. Referindu-se la evoluția limbajului, el explică originea ficțiunii prin supraviețuirea valorii înșelătoriei. El afirmă că: Ficțiunea era o deghizare față de cei care căutau același refugiu, aceeași himeră sau aceeași fantezie sexuală. A dezinforma, a nu spune întreg adevărul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sens destul de restrîns. Steiner (1975:224), pe de altă parte, pare să folosească termenul "ficțiune" cu un sens atît de larg încît include toate formele de înșelătorie verbală. Referindu-se la evoluția limbajului, el explică originea ficțiunii prin supraviețuirea valorii înșelătoriei. El afirmă că: Ficțiunea era o deghizare față de cei care căutau același refugiu, aceeași himeră sau aceeași fantezie sexuală. A dezinforma, a nu spune întreg adevărul, era o necesitate vitală de detașare. Selecția naturală îl favorizează întotdeauna pe cel cu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
texte autonome și studiate ca atare, indiferent dacă evenimentele descrise au avut loc într-adevăr sau nu. Aceasta este o afirmație conform căreia nu putem cunoaște vreodată adevărul și drept urmare, nu avem cum să facem deosebirea între adevăr și falsitate; înșelătoria este o imposibilitate logică, deoarece, dacă veridicitatea nu înseamnă nimic, atunci nici minciuna nu are ce să însemne. Această teorie este, după părerea lui Harris, "o invitație la sinucidere intelectuală". Putem spune că este o convingere că toate informațiile sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
subiect deschis discuției (Arendt 1968:232, 298 n.5; cf. Bok 1978:305-306; Toynbee 1935:93; Voegelin 1957:104-108). Aceeași atitudine ambivalentă față de minciună este întîlnită și în miturile și în basmele populare, probabil din folclorul oricărei comunități; poveștile despre înșelătorii și vicleșuguri sînt abundente. Mai mult, protagoniștii acestor acțiuni nu sînt înfățișați drept personaje negative. Odiseu este numai un exemplu din lunga listă de eroi admirați pentru șiretenia și nesinceritatea lor (Homer 1974:291-295; cf. Wax 1986:4). Platon (1966
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
despre minciună ca fiind "o plăcere artistică". Tendința de a minți, spune el, este "fundamentală" (Nietzsche 1979:81, 89, 96, 97). Bok (1978:7, 29) nu aprobă părerile lui Nietzsche. Ea îl consideră pe el și pe Machiavelli avocați ai înșelătoriei și violenței. Pledoaria lui Nietzsche avea totuși un caracter diferit și era însoțită de un accent pus pe slăbiciunea muritorilor de rînd și pe tendința lor de a se lăsa păcăliți. Atitudinea lui ambivalentă este bine ilustrată de unul din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
continuă apoi să discute, mult mai pe larg, caracteristicile societăților secrete, în care se practică din plin această tehnică defensivă. Există două aspecte în analiza lui Simmel asupra minciunii care merită subliniate. Primul este accentul pe care-l pune pe înșelătoria legată nu de lumea reală, ci de perspectiva mincinosului. El spune: Mincinosul își ascunde adevăratele gînduri. Natura specifică a minciunii nu se caracterizează prin faptul că persoana mințită are o părere greșită despre subiect sau obiect; acesta este un aspect
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Avînd în vedere capacitatea omului de a se auto-amăgi, precum și pe nenumărații politicieni ai secolului al XX-lea care s-au mințit singuri în conflicte internaționale, teoria lui Alexander poate fi pusă la îndoială, dacă s-a referit doar la înșelătoria care vizează alte persoane decît cea proprie. Totuși, chiar dacă Simmel ar fi preferat moduri de interacțiune acceptabile din punct de vedere etic, cred că ar fi fost de acord că, în încercarea de a amîna sau a evita un război
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
celor păcăliți la acțiunile întreprinse de cei care îi înșeală. Langer (1972:163) susține că "nici un animal nu poate înșela, disimula, modifica informații sau inventa șmecherii în mod intenționat pentru a-și păcăli dușmanii". Ea își limitează discuția la subiectul "înșelătoriei intenționate", însă chiar restrînsă, teoria este negată de studiile asupra primatelor non-umane. Robert Mitchell (1986:21-29) a structurat o tipologie în care distinge patru feluri de înșelătorie, cu complexitate crescîndă. La un nivel mai primitiv descoperim plante și fluturi care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]