1,497 matches
-
sau o împrejmuire de crestături. În coaja prăjinii se însemnau în afara numărului de oi, gălețile și copurile de lapte ce lua de la stână fiecare proprietar de oi. Gălețile se înseamnă cu crestături, jumătățile (5 copuri) cu pene, iar copurile cu înțepături, adică cu puncte. Uneori, pentru a face să iasă în evidență cea de-a zecea crestătură, aceasta se lasă ceva mai lungă decât toate celelalte, ori i se adaugă deasupra o cruciuliță. Mai folosesc ciobanii din Țara Oltului ca de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
prin piele, atunci când difuzează în sânge după care trec în organism. Accidente termice: arsuri sau opăriri, care rezultă din contactul cu corpurile fierbinți sau în urmă aprinderii unor substanțe inflamabile; Accidente de natură mecanică ce pot avea loc datorită zgârieturilor, înțepăturilor, zdrobirilor și strivirilor: aceste accidente provin din utilizarea sau manipularea greșită a sticlăriei de laborator sau manevrarea greșită a aparatelor grele, a buteliilor, din explozii; Accidente de natură electrică. 4 În laboratorul de analize se utilizează curentul electric cu tensiuni
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
apariția inflamației și trombozei prin traumatisme externe și, respectiv tromboze. O a doua cauză de tromboflebită superficială este reprezentată de leziunea intimală a peretelui venos secundară administrării intravenoase de substanțe iritante, menținerii mai îndelungate a unui cateter venos, traumatismelor directe, înțepăturilor, mușcăturilor. Uneori, procesul inflamator de vecinătate (periflebită) poate produce o inflamație a endovenei și, secundar, o tromboză, care este, de regulă, aseptică, mult mai rar supurată. Periflebita este frecvent secundară celulitelor și limfangitelor, rar fiind neinfecțioasă. O serie de afecțiuni
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
și miere de albine sălbatice țin de un simț al organizării cu totul remarcabil pentru un ascet. N-aș fi înțeles niciodată latura de yoghin descurcăreț a Înaintemergătorului, despre care nu putem spera decât că avea pielea tăbăcită, insensibilă la înțepături, a unui șaman siberian, dacă n-aș fi trecut prin acest purgatoriu. Într-un sfârșit, perspectiva se mai dschide și zăresc o bisericuță ortodoxă nouă-nouță pe malul stâng. Mai departe, în față, o colibă acoperită cu paie, două pubele de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
momentul în care un străin este introdus în „club”, prin contacte frecvente, prietenoase și - posibil - datorită ieșirilor la un pahar sau la cină după program, acel non-membru începe să fie gratulat cu toate picanteriile verbale ale grupului: glume fără perdea, înțepături care folosesc cuvinte considerate altminteri inacceptabile („Linda, ești o pramatie de femeie!”), iar adresarea obișnuită este pigmentată de cuvinte vulgare și dure. Utilizarea acestui tip de limbaj reprezintă, de fapt, un semn de încredere din partea grupului - „Știm că tu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
incidentele de agresiune psihică și emoțională implică, inevitabil, limbajul), aceste forme de abuz distrug personalitatea și individualitatea unei persoane. Anxietățile personale sunt deșteptate prin amenințările ostile cu privire la pierderea slujbei sau relocarea; ele sunt potențate până la un nivel deranjant prin cicăleli, înțepături, cuvinte grele sau tratament umilitor. Angajații care au devenit ținta mâniei răzbunătoare a unui șef ajung deseori să fie victimele agresiunii emoționale sau psihice: „N-o pot da afară, însă pot să îi fac viața un coșmar atâta timp cât va lucra
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
am spus - și cu siguranță nu este ce intenționam să spun!” atunci când sunt confruntați cu dovezile agresiunii verbale. În multe firme, agresiunea verbală cunoaște o formă aparte, constând în cauzarea unor neplăceri emoționale sau profesionale prin intermediul unei avalanșe de mici înțepături, în locul unei lovituri majore și evidente. Unsprezece mărturii suplimentare ale victimelor agresiunii verbale Dacă vă găsiți în situația de a vă simți victime a ceea ce pare a fi o agresiune verbală, însă vă este imposibil să identificați precis natura nepotrivită
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
se joace cu rasa, sexul sau vârsta mult mai subtil, deseori fără să existe martori care să confirme incidentele de agresiune verbală. Colegii și subordonații sunt în mod egal vinovați pentru faptul că folosesc același limbaj discriminator pe post de „înțepături” când își critică șefii. Exemplu (managerul către o subordonată hispanică): „Ești mult prea mămoasă cu colectivul tău, Alice. Chiar dacă nu face parte din cultura ta, trebuie să îți asumi conducerea și să îi atingi să le meargă fulgii. Pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
angajații, ei fac totuși uz de un limbaj plastic pentru a sublinia importanța unei sarcini, a-i îmboldi la lucru pe angajați și a instaura un sentiment de teamă care, cel puțin pe termen scurt, maximizează performanța. Asemenea oricărui șoc, înțepăturile verbale neașteptate trebuie să difere în intensitate și calitate de limbajul obișnuit care compune mesajul managerului. Limbajul piperat este suprasaturat cu formule care comunică lipsa de respect („Nu fi idiot!”), ridiculizarea („Vezi dacă nu cumva diploma de MBA te-o
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
a vegheat asupra mea și tocmai când altul ar fi disperat în mijlocul drumului, atunci îmi trimitea salvarea. A fost o probă de rezistență foarte grea pentru mine dar am trecut-o cu bine. Nu m-am ales decât cu mici înțepături ale gerului pe la urechi. Ziua de astăzi a trecut ușor pe o vreme atât de vrăjmașă. Între 2 și 7 am fost la Radio, după care am ținut să respect promisiunea, scriindu-ți. Cred că te-ai fi dus la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ei bine, la ele se poate renunța liniștit. L-am văzut deseori pe tatăl meu, înainte să iasă din casă, scuipând pe pantofi și frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că s-a întunecat dacă n-ar fi planat asupra mea melancolia lui Turgheniev și a lui Stendhal. Poate pentru că stătusem cuminte în pat, durerea provocată de tăietură m-a mai lăsat, deși simțeam din când în când câte o înțepătură. Am decis să nu mă mai gândesc deloc la ea. M-am uitat la ceas. Era șapte și douăzeci. Nu mi-era foame, cu toate că nu mâncasem mai nimic în ziua aceea plină de evenimente, cu yakuza pe cap. De la salata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că spune celălalt hlizindu-se.) Am făcut câțiva pași înapoi și cu mâna liberă am pipăit peretele până când am dat peste comutator. Și în acel moment ceva m-a mușcat de palmă. Se auzi un sâsâit, apoi am simțit o înțepătură în mână. Am țipat fără să vreau și am aprins lumina. Ținând pistolul în mâna întinsă, am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză pe podea și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dădeam aiurea din gură și că eram ud leoarcă de sudoare. - Bret, vreau să-mi dai pistolul. Am coborât privirea. Mâna mea era încleștată pe mânerul pistolului calibru 38. Am inspirat și m-am uitat la palma celeilalte mâini. Mica înțepătură părea să se fi vindecat deja de la sine. Foarte calmă, mi-a luat arma și a început din nou să vorbească, cu o tonalitate joasă, ca unui copil. - Mobila a fost rearanjată pentru petrecere... - Nu, nu, nu - eu am aranjat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar fi fost una din acele nopți americane din filme, iar nivelul decibelilor (The Way We Were era repetată în continuu) era atât de mare (și nici măcar nu ai CD-ul acela) încât a trezit familia Allen. Am simțit o înțepătură de teamă când au intrat în casă. Nu vroiam să intre. Nu vroiam să li se întâmple nimic în casa aceea. Voiam să strig „Fiți atenți“. Am simțit asta chiar atunci (deși se va dovedi incorect): eram singurul din familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bicicletă. A desfăcut roata, a scos camera, a căutat defectul dar nu l-a găsit. A pus cauciucul la loc, a umflat, dar în scurt timp roata s-a dezumflat. A reluat totul, a căutat din nou, a găsit o înțepătură, a lipit-o și a montat iar roata. Iarăși, la puțin timp roata s-a dezumflat. Îar a demontat, iar a căuta și iar a găsit o altă înțepătură în camera roții și iar a lipit-o, dar iar s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dezumflat. A reluat totul, a căutat din nou, a găsit o înțepătură, a lipit-o și a montat iar roata. Iarăși, la puțin timp roata s-a dezumflat. Îar a demontat, iar a căuta și iar a găsit o altă înțepătură în camera roții și iar a lipit-o, dar iar s-a dezumflat. Foarte nervos, a scos camera, a lua toporul și a tocat camera ca pe varză, pe butucul pe care se tăiau lemne, a lăsat totul baltă și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
seara târziu, nu s-a mai dus la bicicletă iar a doua zi de dimineață a verificat cauciucul și a găsit un bold înfipt în cauciuc, care de fiecare dată când remonta și umfla roata, înțepa camera și făcea altă înțepătură. După căsătorie, nenea Gheorghe s-a mutat în Brăila și a lucrat, ca tâmplar într-o întreprindere de stat. Pe timpul războiului a lucrat la confecționarea bărcilor cu ajutorul cărora se demontau minele marine, fără a se folosi vreun cui de metal
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună, aș zice entuziasmul, care însuflețeau serbărele "Junimei" și în același timp, șăgile, ironiile fine, înțepăturile cu noimă, care, ca și paharele pline, se ciocneau și scânteiau; însă toate aceste erau ieșite din inimă curată și fără pic de răutate. De aceea nimene nu le lua în nume de rău. Mult timp, aș putè zice, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vreodată. Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se că niște boturi de pești și-ți vei putea asculta rumoarea sângelui în galerii și vei simți lumina lunecîndu-ți pe cornee ca trena unei rochii; pentru prima oară vei înregistra înțepătura gravitației ca un spin în călcâiul tău, și omoplații te vor durea de imperativul aripilor. Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât căderea prafului pe mobile să te asurzească, să-ți simți sprâncenele ca pe două răni în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-și mâna cu ea, trase mai Întâi o pungă, apoi pe cealaltă. Doar ca să fie sigur de ceea ce știa deja, desfăcu una dintre ele, Își umezi vârful degetului arătător și atinse cu el pudra. Când puse degetul În gură, simți Înțepătura ușor metalică, inconfundabilă a cocainei. Se aplecă și așeză cele două pungi pe poliță. Apoi ridică și puse panoul frontal la locul lui, având grijă să-l suprapună perfect cu găurile din corpul boilerului. Încet, potrivi cele patru șuruburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ca Ambrogiani să răspundă era probabil menită ca un reproș la adresa faptului că Brunetti putuse și numai să formuleze Întrebarea. — Doctorul american. Colonelul. — Și care-a fost opinia doctorului Urbani? — Că urmele nu sunt necaracteristice unei căzături. — Alte urme de Înțepături? — Nu, nici una. Așadar, și-a administrat o supradoză Încă de prima dată când s-a drogat? — Ciudată coincidență, nu-i așa? Întrebă Ambrogiani. — O cunoșteați? Nu, n-am cunoscut-o. Dar unul dintre oamenii mei lucrează cu un polițist american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vânătăile - nici o secundă nu credea că femeia căzuse -, cineva ar fi putut-o ține cât timp i se făcuse injecția. Autopsia arătase că băuse; cât trebuia să bea o persoană ca să doarmă atât de adânc Încât să nu simtă o Înțepătură de ac sau să fie atât de amețită Încât să nu se poată opune? Mai important, cu cine era posibil să fi băut, alături de cine s-ar fi simțit ea atât de În largul ei? Nu un iubit; al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se punea în situația lui. Se simțea ca un musafir răsfățat ori ca un turist în vacanță. Primele zile au trecut cu mărunțișuri: voia să vadă, voia să știe tot. Iar curiozitatea lui a stârnit suspiciune în jur. În plus, înțepăturile de pe gât au început să se inflameze și să arate ca două boabe de piper, înroșite. De cum a deschis poarta din dos a conacului, a intrat în acțiune. În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care trecuse pe lângă butoiul cel mare de la streașina casei și își netezise în grabă freza ca să intre primenit la stăpân. - Ce-ai pățit, Pampule, ce te-a mușcat de gât? Ia, vino încoace să te văd mai bine. Cele două înțepături arătau acum ca niște cireșe mari, cu orificiile distinct conturate. Gongea apăsase cu degetul mare pe una dintre ele și aflase că nu erau dureroase. - Haide, stai jos, aici, pe pernele astea și spune-mi pe-ndelete cum s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]