1,815 matches
-
fete au fost imediat date deoparte. După multe ore am fost conduse într-un hol cu draperii imprimate cu flori de piersic. Veni un grup de eunuci, aducând cu ei centimetre. Corpul îmi fu măsurat de trei eunuci. Am fost înțepată și strânsă. Nu aveai unde să te ascunzi. — Fă-te mai mică sau scoate-ți capul în afară - oricum ai face, n-o să scapi de securea care cade. Căpetenia îmi împinse umerii și țipă: Stai dreaptă! Mi-am închis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numaidecât Înaltul dispreț pentru pedanta boierime. „Boier” era cel care se Îmbrăca În țoale târguite de la oraș, și nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț fără să se taie ori să se Înțepe (am suferit enorm din pricina tălpilor mele cu piele mai gingașă: n-am izbutit niciodată să merg fără Încălțări - și-mi dădeau lacrimile când tata, ca pe un papă-lapte ce eram, mă obliga să-mi azvârl sandalele și să joc mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui verzui sălășluiau crapi și carași pe care boierul, ca să-și bucure musafirii, Îi pescuia cu undițe În cârligele cărora Înfigea gogoloaie de mămăligă iar nu râme, căci oaspeților le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul de pe culmea dealului fusese dărâmat cu multă vreme În urmă, din vechile moșii se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene pe spate și belește ochii la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca Înțepat În sus, microscopul căzuse iarăși, de data asta printre mucuri de lumânări. Baronu Își trecuse mâna prin chică și dăduse de spârcul cu care Îl Împodobise prietenul său. Porniseră apoi să se alerge prin bătătură și să se stropească unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ziua de azi?”. Într-un rând, unul Îi răspunsese cu țâfnă: „A băut, cum să nu, dom’ Doctor, că-i era sete de la câtă lucernă și ovăz a crăpat În el ca spartu’!”. Pe Doctor, Însă, ascuțișul vorbelor nu-l Înțepase căci, grijuliu, Îl sfătuise pe felcer: „Mai ponderat cu hrana, nu-l lăsați să mănânce cât vrea el! Hrana În exces, știi și tu...”. Mai ales iarna, calul se hrănea din mila oamenilor. Unii Îi aduceau fân, alții câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca pentru mine versuri ce tocmai, singure, mi se alcătuiesc În minte. Să pășim, așadar, cu neînfricare pe drumul la capătul căruia ne așteaptă Înălțătorul sentiment al datoriei Împlinite!” „Lasă dracului prostiile și vezi-ți de drum!” se oțărî Directorul, Înțepat de zeflemeaua din cuvintele celuilalt. „Dacă ar fi după tine, profesorimea ar trebui să vină la școală câte patru-cinci ore În care, hârț-pârț, să le spună copiilor că vaca are patru picioare, că doi și cu doi fac patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Martin e un urs mare, Toată vara doarme-n soare Și se plimbă prin pădure, După fragi și după mure. Moșului îi este bine Și la stupul de albine... De repede nu sare-n apă Vin pe el și îl înțeapă. Însă Moșu-i tot voios, Toată ziua-i bucuros Iar când iarna a venit În bârlog el a fugit. Va ieși de-acolo iară Tocmai pe la primăvară.
Mo? Martin by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83636_a_84961]
-
repeziciunea atacului lui Hideyoshi; și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre în ofensivă sau în defensivă? Până la înaintarea spre Onbozuka nu se decisese. Bătălia începuse aproape accidental. Ambele armate își petrecuseră dimineața printre trestii și stuf, înțepate de țânțari și tăuni. În tot acel timp, se priviseră față în față, așteptând ordinele generalilor. La un moment dat, însă, un cal splendid înșăuat se repezise, dintr-o dată, din tabăra lui Hideyoshi, spre malul râului Enmyoji, poate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
precis majoritatea lor, se corectă el grăbit. - Și până unde credeți că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul. - Până la capăt, dacă va fi nevoie. Doar avem toate resursele necesare, nu? îi răspunse bruneta. E destul de simplu, nu? înțepă ea. Tonalitatea aspră, chiar rea a vocii acesteia provocă reacția rapidă a preaonorabilului Poha. Avea nevoie de consensul lor pentru o derulare normală a planului. Întotdeauna proiectele reușite au fost cele derulate cu aprobarea unanimă a Quadrantului. - Un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
glacial. — Filează-le doar, te rog. Nu, a zis ea. Nu? Se părea că nu. Vârfurile sunt făcute praf până sus. O să trebuiască să tai până aici, mi-a explicat indicându-mi o zonă în jurul umerilor. Am simțit că mă înțeapă inima din cauza pierderii pe care o anticipam. Fiecare celulă din corpul meu se lupta împotriva ideii de păr tuns scurt. Nu, Jasmine, orice, dar nu păr scurt. Ai milă. Te rog. Nu mă deranjează dacă e praf până sus, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar mușchii mei faciali au refuzat să coopereze. — O să trecem și peste asta, Claire, mi-a răspuns David, consolator. M-am ascuns rapid la mine în birou, pentru ca David să nu-mi vadă lacrimile de frustrare care începuseră să-mi înțepe ochii. Fii profesionistă, m-am mustrat singură, ștergându-mi lacrimile mânioasă. Jurasem că n-o să mai plâng niciodată la serviciu. Cu toate că văzusem duzini dintre colegii mei făcând chiar asta. Toaleta femeilor de la etajul doisprezece răsuna, în mod regulat, de ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a doua mașină, ca să discute ultimele detalii înainte de bătălie. O mulțime de mâini s-au întins să-mi netezească rochia, ca să nu se șifoneze. — Ești așa de palidă! a cotcodăcit Jacques, care se vârâse prin ușa deschisă, ca să-mi mai înțepe o dată obrajii cu un aplicator de fard de obraz. Așa, ajum e mai bine, a concluzionat el, trimițându-ne niște bezele prin aer, pentru ca apoi să se îndepărteze de mașină. Tuturor mireselor li se face frică, mi-am spus, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spun, cu un licăr de Încântare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci când te mușcă un câine sau te Înțeapă o albină... Nu trebuie decât să-mi amintesc că am un prieten - și, brusc, lucrurile nu mai par chiar atât de oribile. Sau, mă rog, cum a zis ea. Și nu e un prieten oarecare. Ci unul Înalt, frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
durează mult ! Terminăm imediat. Nu pot. Katie țopăie deja de nerăbdare de pe un picior pe celălalt. — Dar, Emma, sunt... niște cifre foarte importante. Trebuie neapărat... să le vezi... — Emma. La auzul glasului lui Jack Harper, tresar de parcă m-ar fi Înțepat cineva. Se apleacă spre mine confidențial. Poate c-ar trebui totuși să te duci să vezi ce e cu cifrele alea. Mă uit la el preț de câteva clipe, incapabilă să rostesc vreun cuvânt, și simt că mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și apăs pe buton. Îi simt ochii fixați asupra mea. Îi simt. — Ce e ? spun defensiv, Întorcându-mă să-l privesc. Am zis eu ceva ? Ridică din sprânceană. În clipa În care Îi zăresc expresia de pe față, parcă m-a Înțepat ceva. Mă Întreb dacă s-a prins de ceva. — Știu la ce te gândești, zic, ridicând mândră din bărbie. Dar te Înșeli. — Mă Înșel ? — Da ! Ești... eronat. — Eronat ? Mă privește cu aerul că mai are puțin și izbucnește În râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ocupat. O sun iute pe Lissy pe mobil, dar Îl are Închis. O, fuck. Nu putem să stăm aici În stradă toată noaptea. — Emma, spune Jack prudent. Nu vrei să fac o rezervare la... — Nu ! sar de parcă m-ar fi Înțepat cineva. N-am să-l las să facă nici o rezervare. Am zis că seara asta o voi organiza eu, și asta am să fac. Nu, mulțumesc. E OK. Iau o hotărâre intempestivă. Schimbăm planul. Mergem la Antonio. — Pot să chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai blând: Câteodată, se simte neiubită. Câteodată, simte că nu va avea niciodată parte de aprobarea și aprecierea persoanelor care contează cel mai mult pentru ea. Mă uit la chipul lui cald și serios de pe ecran și simt că mă Înțeapă ușor ochii. — Dar e curajoasă și bună la suflet și ia viața În piept... Clatină din cap ca În transă și zâmbește spre moderator. Îmi... cer scuze. Nu știu ce m-a apucat. Cred că m-am lăsat ușor dus de val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
perfect s-a dovedit a fi doar un tip cinic, care nu voia decât să se folosească de mine. Povestea de dragoste a fost doar o făcătură ordinară. Iar acum am ajuns bătaia de joc a tuturor. O, Doamne. Mă Înțeapă iar ochii. — Ești OK, Emma ? spune Katie, privindu-mă stresată. Uite, ia un șervețel. Începe să scotocească prin portfard. Și niște gel de ochi. — Mersi, spun, Înghițind În sec. Îmi pun niște gel pe pleoape și mă forțez să respir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
succes! Pur și simplu bagă spaima în cei care sună. Așa că ne‑am gândit să‑i spunem Scary Clare și să‑i dăm și un bici! Îmi surâde larg, dar eu nu sunt în stare să fac la fel. Mă înțeapă fața de șoc și umilință. În viața mea n‑am fost atât de desconsiderată. — Ei, ce zici? spune, sorbind din milkshake. Îmi pun sandvișul jos, incapabilă să mai iau măcar o gură. — Mi‑e teamă că răspunsul meu e nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
diferite. Locul în care trăiesc în următoarele câteva luni se numește Valea Familiei Qi. Satul-peșteră are peste treizeci de familii și numele de familie al tuturor este Qi. Din cauza văilor, vântul bate cu putere. Pielea a început deja să mă înțepe. Am fost repartizată în programul de instrucție al noilor recruți. Satul are o singură uliță, care se prelungește și face legătura cu un câmp deschis. La capătul dinspre răsărit se află un hambar. La cel dinspre apus se înalță o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îmi cântă inima. Muntele. Îmi bicuiesc calul care deja gonește și nu descalec Când privesc înapoi, cu mirare, Cerul e la trei picioare depărtare. Muntele. Marea se prăvălește și fluviul fierbe Cai nenumărați galopează, Ca nebuni, în luptă. Muntele. Crestele înțeapă verdele cer, tăioase. Cerul se prăbușește Sub nori, oamenii mei au ajuns acasă. Ea citește poemul la nesfârșit. În următoarele cîteva zile, garda îi va aduce și altele. Mao copiază poeziile în cerneală, în eleganta caligrafie a ideogramelor chinezești, aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sub influența mea. Ceea ce mă sperie este că ura pentru actriță plutește în aer înainte ca piesa să înceapă. E un spectacol pe care oamenii nu vor să-l vadă, dar la care sunt obligați să vină. Fiecare replică le înțeapă urechile și fiecare scenă le arde ochii. Nu voi fi nicicând capabilă să modific imaginea de demon cu oase albe. Mulți și-au închipuit înmormântarea mea din clipa în care am intrat în peștera lui Mao. Pe măsură ce trec anii, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
frații ei, să locuiască cu sătenii. O să-mi fie groaznic de dor de ei, însă războiul a ajuns în momentul crucial. Soțul meu își instalează din nou cartierul general în dormitorul nostru. Am tot dormit în grajduri de măgari. Sunt înțepată de țânțari, purici și păduchi. O înțepătură aflată sub bărbie mi se umflă atât de mult, că iese în afară ca o gușă. Pentru a evita raidurile aeriene ale lui Chiang Kai-shek, soțul meu ordonă tupelor să se deplaseze după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și pe Întuneric, dar ce urmează? Banca ta e chiar lângă geamul deschis, creanga Înflorită de măr atinge pervazul, ciorchini de albine pufoase și flori roz mușuroiesc Între frunzulițele verzi. — ...Hai, vino Înăuntru, Îi șoptești albinei tale, vino Înăuntru și Înțeapă-l pe Domnul. — ...Decât să vorbești singur În colțul tău, mai bine ieși și recită În fața clasei, spune Domnul și se Înarmează cu linia de pe catedră. Nu ți-e teamă de linia Domnului, pentru un pol tu faci juxte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mare herghelie năvălea, galopa vijelios drept spre perechea din mijlocul câmpiei. Vârtejul spulbera totul în calea lui. Cu fiecare clipă, călărețului îi era tot mai clar că cei doi nu mai aveau nici o șansă de scăpare. Un zâmbet dureros îi înțepă obrazul înghețat. Îl suportă cu satisfacție. Iată că totul se termina printr-un accident. Nesperat de curat. Îl intriga doar liniștea neclintită a celor doi. Nu fugeau, nu se crispau, nu strigau. Își duse iarăși luneta la ochiul neacoperit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]