4,240 matches
-
înainta mereu în Franța. Dar cum era el nerăbdător să pună mâna pe lucrurile dorite, el l-a provocat pe Rinaldo la un duel ce trebuia să aibă loc în următoarele condiții: Dacă Rinaldo învingea, Gradasso se lega să-i înapoieze toți prizonierii și să se întoarcă în țara lui, iar dacă Gradasso era cel care câștiga, el trebuia să-l capete pe Bayard. Provocarea a fost acceptată și lupta ar fi început dacă n-ar fi fost vrăjile lui Malagigi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o să scape și el de coșmaruri. Restul erau detalii inutile despre extravaganța celor de la Hollywood. Danny spuse: — Mulțumesc, domnule Conklin. Mi-ai fost de mare ajutor. Plăcerea a fost de partea mea, fiule. Mai treci. Violu’ te place. *** Danny se înapoie la secție și, deși nu-i era foame, comandă un hamburger, cartofi prăjiți și lapte, mâncă jumătate și îl sună pe Layman la morgă. — Norton Layman la telefon. — Danny Upshaw, doctore. — Ești exact omul pe care voiam să-l sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deși Buzz știa că Johnny Stompanato va veni să-l tragă de limbă, ca să afle numele pe care Buzz nu accepta să-l divulge, va simți că era ceva în neregulă și-i va stoarce o mărturisire), iar faptul că înapoiase banii l-a asigurat că asta va fi singura lui pedeapsă. Al treilea telefon fusese la un cămătar evreu: șapte mii de dolari cu douăzeci de procente dobândă, adică opt mii patru sute de dolari, pe care se obliga să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe ouă, încercând să găsească o soluție care să-i salveze pe amândoi - dar pentru puști era de-acum prea târziu. Pleașcă. Ceea ce continua să-l agaseze era faptul că aranjase mai întâi schema delapidărilor lui Audrey. Petey Skouras îi înapoiase lui Mickey mălaiul ciupit de leoaică. Mickey a fost generos și l-a iertat după o chelfăneală: Johnny Stomp și un mic acolit de-al lui i-au masat rinichii. Apoi Petey a șters-o la Frisco, deși Mick, impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi de nici un folos. 18. Rugați-vă pentru noi, căci suntem încredințați că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile. 19. Mai ales vă rog cu stăruință să faceți lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curînd. 20. Dumnezeul păcii, care, prin sîngele legămîntului cel veșnic, a sculat din morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, 21. să vă facă desăvîrșiți în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui, și să lucreze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
e lucru curat și că la mijloc trebuie să fie o șiretenie și, întrebîndu-l pe băiatul pescarului ce s-a întîmplat, acesta îi istorisi toată povestea. Dar, când să-l caute pe pungaș, ia-l de unde nu-i! S-a-napoiat bietul băiat necăjit la stăpînu-său: iar hoțul de păgubaș i-a tras o chelfăneală bună și a băgat la cap învățătura să nu mai dea altă dată pe datorie, când nu-și cunoaște mușteriul, oricât de bine îmbrăcat ar fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu brațele-n sus și cu capul pe spate! Apoi, în timp ce ieșeam: ― Bietul băiat... e hemofil! Hemofilului, însă, îi înceta hemoragia, ca prin farmec, îndată ce pășea pe coridor și avea grijă să-și pună la loc sângele pierdut, la bufet, înapoindu-se în clasă cu o ipocrită tristeță, numai cu cinci minute înainte de a suna! Alt truc, cel mai folosit, era acela cu "durerea de măsele". Îmi băgam în gură un ghemotoc de hârtie, în stânga, sau în dreapta, după poziția profesorului pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
revenindu-mi în minte cu o drăcească îndărătnicie de muște bîzîitoare: "Primăvara a sosit Câmpul tot a înverzit, Plin de flori mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mult decât atât, că mi l-am și ținut! ― Cum naiba, că nu prea văd?! ― Poftim, mai întîi citește poezia, și pe urmă să stăm de vorbă! Dinulescu citi cu o atenție demnă de un scop mai înalt. Mi-o înapoie foarte mirat: ― Am citit-o și găsesc că e bună. N-o să facă decât să-i sporească acțiunile lui Cornel în fața lui Tanți... Numai cuvinte frumoase: "te-ador", "chin mistuitor", "pleoape calde", "farmec dulce", "domnița lui sfîntă", "comoară" etc. ― Ei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe care mi-ai făcut-o, a citit-o, a fost în culmea fericirii, am avut un succes nebun! Ne-am dat întîlnire pentru ieri, duminică. A venit c-o falcă-n cer și cu una-n pămînt! Mi-a înapoiat poezia și mi-a arătat ce iese dacă citești literele de la începutul rîndurilor: "Tanți ești o gîscă." M-a făcut de două parale, ce să-ți spun... Dragostea mea s-a dus pe apa sîmbetii! Ce ți-a venit să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să ascunzi adevărul, te dădea de gol colegul care-ți ținuse tovărășie... ― Lîngă cine ați stat la cofetărie?" Măi, a naibii treabă! ― " Ce ați consumat?" Apoi, fără să ne mai dea mult răgaz de gîndire: ― "La ce oră v-ați înapoiat la hotel?" "Ce cântece ați cântat pe stradă după miezul nopții?" " Cine a provocat scandalul de la hotel?" Și, în sfârșit, ultima întrebare: ― " Cine a tras semnalul de alarmă?" Am răspuns cinstit la toate întrebările. La o zi după aceste declarații
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
despre ce e vorba. - Dar tovarășul tău de ce nu răspunde? N-are glas? - Ba da, stăpâne... dar e mai tânăr și mai temător. Spahiul ceru o făclie, se apropie de cei doi prizonieri și le studie cu atenție chipurile. Apoi Înapoie făclia unuia din străjeri și spuse, cu un calm prevestitor de nenorociri: - Minte. Sunt iscoade ale lui Ștefan. Iar tânărul e o femeie. Duceți-i În coliba din marginea taberei și legați-i. Poate că unul din ei e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
i se păru că e mai greoaie acum din pricina acelui conținut, scoborând în fața locuinței, în adevăr impunătoare, a Drăgăneștilor. Lăsă pe Nory să treacă înainte, până când o putere interioară prinse să sufle peste acele zidiri, risipindu-le. Apoi, zveltă, urcă înapoia lui Nory treptele primului vestibul. La ușa a doua, apăru un fecior corect, care, solemn, le introduse în al doilea vestibul, unde o subretă cu șorț plisat ca hârtia le invită într-o cameră imensă, luminată sarbăd prin ferestrele foarte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
după-amiaza. Cel puțin acum, după ce a sosit grila Lamprey și calibratoarele, înseamnă că obsesia pastorului legată de măsurătorile corpului va fi canalizată dinspre morți asupra viilor. În trecut, asta însemna drumuri dese și neplăcute până la spitalul St.George, de unde se înapoia pe străzile aglomerate cu pachete învelite în hârtie grosolană, maro, care-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința „leucocroicității neobișnuit de luminoase a pielii subiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru bunicul, sânt imitatori prin structură, proustieni sau hemingwayeni și de câtva timp salingerieni, adesea fără să-i fi citit până la capăt, sau foarte puțin, pe cei pe care îi imită (categoria contemporană a făcătorilor de cuvinte urbani fiind mult înapoiată față de predecesorii lor dintre cele două războaie mondiale, aceștia răsfoind totuși în limbi străine ediții complete din maeștrii pe care îi imitau, spre deosebire de cei din zilele noastre, care se mulțumesc cu traducerile incomplete apărute la noi). Un făcător de cuvinte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prea bănoasă nu părea. La portițe megieșii schimbau cu înțelepciune vorbe, uimiți de veștile despre război, crime, imoralitate. Se afla aici o lume deosebită, un loc în care nimic rău nu se putea întîmpla. Rătăcită în vecini, o rață era înapoiată peste grad, prilej cu care se mai schimbau cîteva vorbe de clacă. Plini de cuviință, oamenii vădeau alte idealuri decît tendința celor pentru care timpul naște bani. Spre deosebire de alte așezări prospere, care creaseră procente de afaceriști, cea în care învățam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul tipăi grăbit către sacul cu nuci, căci doamna Tomulescu, între altele, îmi folosea odaia ca depozit de provizii. Alese una și, grăbit, se înapoie la gaură; nuca însă nu voia să treacă. Neliniștit, animalul începu să dea semne de perplexitate: dispăru în gaură, se întoarse iar și, încercînd să tragă nuca înăuntru, repetă de cîteva ori operația. Zgomotul nucii îl înfricoșa. „Fiecare cu problema
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scris, papiote de ață și ace, oglinjoare, cioturi de săpunuri pentru bărbierit, conserve ce până atunci zăcuseră pitite În valizele de lemn, cărți de joc cu femei goale (astea erau numai Împrumutate, sub cuvânt de onoare că aveau să fie Înapoiate În stare perfectă). Până la urmă, Însă, tot se lăsă cu bătaie. „Tu cât ai Împins, mă, de ți-a dat zece zile? Ce face tac’-tu, de unde are atâția bani? E chelner, măcelar, șef de alimentară?” Întrebă invidios un rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mal și prindeau pământ tare sub copite, se scuturau și o luau la goană. Oamenii, care nu uitau niciodată să-i aducă aminte că Îl votaseră, veneau la el să le facă dreptate de pe o zi pe alta, să le Înapoieze cât mai grabnic pământurile pe care, cândva, fuseseră obligați să le Înscrie În colhozuri. Mulți Își aminteau că intraseră În colectivă cu cai, căruțe și unelte. Le voiau Înapoi ori cereau să li se plătească despăgubiri. Unul Încărcase În căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Apus tocmai când venea spre casă În permisie, după aproape un an de linia Întâi. Cu toate că În mărunta gară de câmpie În care coborâse un glas hârâit anunța Întruna că toate permisiile fuseseră anulate, că fiecare militar trebuia să se Înapoieze la regimentul lui, că de-atunci Încolo trebuia să lupte Împotriva nemților cot la cot cu rușii, că Mareșalul trădător fusese arestat, Locotenentul se făcuse că nu aude și se pierduse În pădurea ce Începea câțiva pași dincolo de gară. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o cofetărie turcească. Nu te-ar tenta nici un pic să sorbim o cafeluță de la mama ei, să ne răcorim cerul gurii cu bragă și să ne răsfățăm papilele gustative cu un cataif? Eu fac cinste! La prima chenzină o să-ți Înapoiez totul, până la ultimul bănuț, chiar și bacșișul. Până atunci, Însă, am să te rog să mă mai creditezi un pic...” Intrară În cofetăria pustie și se așezară la o masă, cu spatele la vitrina În care erau aranjate cu artă vestitele dulciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vânătoarea cu șoimi din Luna Întâi la râul Echi, însă, era extrem de simplă. Nu însemna nimic mai mult decât o ieșire în natură, iar șoimilor nu li se dădu drumul. După o scurtă odihnă, Nobunaga ordonă ca grupul să se înapoieze la Azuchi. În timp ce intrau în cetate, Nobunaga își struni calul și se întoarse spre o clădire cu aspect străin, din mijlocul unui pâlc de copaci. De la o fereastră se auzea sunet de vioară. Seniorul descălecă pe neașteptate și intră, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
școală - creștină sau buddhistă - oferea cea mai bună formă de educație, așa că nu privea nici cu admirație, nici cu mirare, ceea ce se afla în fața lui. Luând manualul unui elev de pe un pupitru din apropiere, frunzări, tăcut, paginile, dar i-l înapoie repede copilului. — Cine cânta adineaori la vioară? întrebă el. Unul dintre preoți le repetă elevilor întrebarea lui Nobunaga. Nobunaga înțelese repede: profesorii nu fuseseră în clasă până atunci, iar elevii profitaseră de lipsa lor pentru a cânta la instrumente muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiii unor seniori provinciali să viziteze Europa? Nobunaga le înțelegea intențiile, dar le întrezărea și motivele ascunse. — Când a plecat din Kyoto, cu această misiune, Valignani și-a exprimat regretele... în legătură cu dumneavoastră, sire. — Regrete? — Pentru faptul că urma să se înapoieze în Europa fără a vă fi botezat. — Așa? Chiar așa a spus? râse Nobunaga, ridicându-se de pe scaun, pentru a se întoarce spre însoțitorul său, care ținea un șoim pe pumn. Am întârziat prea mult. Să mergem. Aproape imediat ce rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șes plat erau deja scufundate. După cum vedea el lucrurile, malurile muntoase din cele trei lacuri puteau fi privire ca un șir șerpuitor de capuri și de plaje, iar Castelul Takamatsu, ca o insulă solitară, făcută de mâna omului. Hideyoshi îi înapoie harta lui Kyuemon, încredințat că planul putea fi pus în aplicare, și se urcă la loc, pe cal. — Se mergem! le strigă el însoțitorilor, după care se întoarse spre Rokuro și Kyuemon. Eu mă duc călare până la Muntele Ishii. Faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]