1,781 matches
-
Întrebi pe mine, totul e din cauza nesiguranței lui. — Nesiguranță? am zis nedumerită. — În legătură cu gusturile lui, scumpo! exclamă el, ridicându-și ochii spre ceruri. Asta numesc eu minimalism: lipsa de siguranță. Sau lenea intelectuală. Dar nu trebuie să fac o tânără Încântătoare ca tine să aștepte În hol, nu? Câtă lăcomie din partea mea. Intră, rogu-te, și ia-ți ceva de băut. Felice e deja aici. M-a condus Într-o cameră de zi foarte mare, care cuprindea cele două Încăperi dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o păstrase până atunci și, o clipă, m-am temut că tot ce Înșirasem nu era decât un scenariu nebunesc, plin de concluzii hazardate, care n-aveau nici În clin, nici În mânecă cu realitatea. Apoi, cu un chip la fel de Încântător și de calm ca În tot timpul În care mă ascultase, ea rosti Încet: — Nu am pus niciodată presiune asupra lui. Niciodată. Eram prea mândră. Am sperat că o va părăsi pe Janice din proprie inițiativă, dar așteptările mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trebuie să fi fost doar pentru că n-am trăit suficient. După cum se pare, și ca să nu ne acuze cineva că am pictat totul cu vopsele din partea stângă a paletei, sunt unii care admit ipoteza că o adaptare pentru televiziune a Încântătoarei povestiri, după ce a cules-o un ziar de pe rafturile prăfuite ale memoriei colective, după ce s-au scuturat pânzele de păianjen, va putea contribui la readucerea În conștiințele debilitate ale familiilor cultul sau cultivarea valorilor imateriale de spiritualitate cu care societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nimic. Pentru că în spatele fiecărui sentiment stă un altul care îl anulează, chiar și în spatele anulării se ridică opusul său și iată dragostea decăzând, ca un ou stricat în care colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum îndrăznește să ne distrugă viața, chiar și întrebarea aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
moț caraghios. Siluetele lor se conturau minunat pe fundalul albastru al cerului. Câmpiile din jur erau pline de flori albe, albastre și galbene, iar albinele bâzâiau întruna. Înaintam, pas cu pas, dar nu mă puteam gândi la nimic din pricina peisajului încântător. Panta s-a terminat după vreo zece minute de mers și am intrat pe un platou. Ne-am odihnit puțin, ștergându-ne sudoarea de pe frunte, trăgându-ne suflarea și bând niște apă. Reiko a găsit o frunză și a suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
case vechi. Unde dormi? mă întreabă Vijay. —Doamne, amice, ai și tu un pic de rușine! întrerupe Stewart. Vijay roșește de-a binelea. — Nu, n-am vrut să zic - eu doar - se bâlbâieel. Mi se face milă. — Am o cămăruță încântătoare chiar lângă cea a lui Daisy și a lui Finn. Are pereții albaștri și un fel de dungi în relief - nu știu cum să explic - ca și cum cineva a luat un piaptăn și a scrijelit, pe verticală, varul încă umed. Sună dubios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care-o face să râdă în gura mare. —Momelile lui Daisy funcționează mereu, nu? Știu că Barney nu prea e genul lui Daisy, dar trebuie să recunosc că arată excelent împreună; sunt amândoi înalți, blonzi, cu ochi albaștri și amândoi încântători. Barney are un corp superb sub costumația oribilă pe care o poartă în seara asta. Așa cum stă acum, îi pot vedea fundul, care este micuț și incitant de tare. —Știi, zic eu chicotind, șeful nostru are un funduleț foarte drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi în stare cine știe ce să... ― Fugi, mămică, nu mai ponegri așa pe Vasile, să crează domnul că bărbatul meu e un bădăran! Titu se apără că nu și-ar permite să crează nimic, adăugând că soțul unei doamne atât de încîntătoare n-ar fi de mirare să facă și crimă pentru ea. Află apoi că doctorul a fost mutat la București într-un post foarte bun, la primărie, că au venit să se intereseze de locuință, fiindcă, peste vreo două săptămâni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oglinda mare cu ramă de nuc, tot de pe vremea fecioriei ei, și apoi repede se ascundea în pătuceanul cu visurile. Titu a primit-o cu emoție mare întîi și s-a simțit mândru că a cucerit o femeie atât de încîntătoare. Curând însă a înțeles că nu este el singurul mândru și fericit, că lui îi revin numai rămășițele și că cucerirea lui se datora unui capriciu întîmplător al ei de a fi iubită de un poet. De altfel, Mimi însăși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aia? întrebă Brett frecându-și bărbia. ― Terminăm hrana și oxigenul. Cu mâncarea ne mai descurcăm, dar cu oxigenul, este imposibil. Iată că am lămurit și interesanta problemă a posibilității de a supraviețui fără materiile nereciclate. Lambert se strâmbă la această încântătoare evocare. ― Mersi! prefer să mor înainte. ― Bun, conchise Dallas, încercând să pară încrezător. Deci avem la dispoziție o săptămână întreagă de activitate nelimitată. E mult mai mult decât avem nevoie ca să găsim creatura asta diabolică și să-i frângem gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Stellei. Stella continua să plângă, fără să scoată o vorbă. Și lui Gabriel i se întâmpla destul de des să plângă. Nu c-ar fi existat vreun motiv de tristețe în viața ei, din moment ce avea o căsnicie fericită și un băiețaș încântător. Dar plângea adeseori pentru suferințele omenirii și pentru părțile ei vulnerabile, sau pentru friabilitatea tuturor lucrurilor pe care le îndrăgea. Stella, însă, avea întotdeauna motive reale să plângă. Totuși, până atunci, Gabriel n-o văzuse niciodată plângând, nici măcar nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Valerie Cossom avea să fie Afrodita. Decorurile și costumele urmau să fie desenate de Cora Clun, care studia desenul vestimentar la Școala Politehnică. Hector era fâstâcit și ațâțat, în parte pentru că era îndrăgostit de Anthea, în parte pentru că, între atâtea încântătoare siluete dezbrăcate, el singur rămăsese îmbrăcat. Acest efect de Dejeuner sur l’herbe făcea să i se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii Interioare, bazinul în sine, marginile exterioare, șirul dublu de coloane corintice, erau din marmură albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așeză pe bancheta de sub fereastră. Hattie își luă pentru ea un scaun cu speteaza dreaptă și se așeză. Ce mai faci? Foarte bine, vă mulțumesc. Niciodată, când se adresau unul celuilalt, nu foloseau vreun nume. — Îți place casa? O, e încântătoare, încântătoare! răspunse Hattie cu o fervoare care mai însufleți puțin conversația. E cea mai drăguță, cea mai dulce casă pe care am văzut-o vreodată. Mi-ar fi plăcut să ți-o cumpăr, vreau să spun că aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe bancheta de sub fereastră. Hattie își luă pentru ea un scaun cu speteaza dreaptă și se așeză. Ce mai faci? Foarte bine, vă mulțumesc. Niciodată, când se adresau unul celuilalt, nu foloseau vreun nume. — Îți place casa? O, e încântătoare, încântătoare! răspunse Hattie cu o fervoare care mai însufleți puțin conversația. E cea mai drăguță, cea mai dulce casă pe care am văzut-o vreodată. Mi-ar fi plăcut să ți-o cumpăr, vreau să spun că aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost distrusă în timpul războaielor religioase, apoi a fost transformată într-o filatură, o închisoare și mai apoi într-o instituție de educație supravegheată. Astăzi este obiectul unui program ambițios de restaurare după planurile inițiale. Este în același timp centrul unui încântător burg medieval, renumit pentru vinurile sale. Mă impresionează străzile înguste și liniștite, pisicile, persoanele ce fac curățenie prin fața locuinței și discută între ele ca și cum ar face parte din aceeași familie. Mi-ar place să mă opresc mai mult pe aici
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
august: Murat sur Vèbre-Anglès: 41 km La familia Chazalet am fost singurul pelerin în dormitorul destul de mare, cu paturi supraetajate și cu toate serviciile necesare. Drumul de astăzi este bine marcat și peste tot ești la umbra copacilor. Peisajele sunt încântătoare, vremea este răcoroasă, așa că sunt condiții optime pentru mers. Menționez că în această noapte am dormit acoperit cu o plapumă lungă și lejeră, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum. După câtva timp, drumul începe să urmeze cursul pârâului
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o să fie încântată și lui taică-său n-o să-i mai vină să tot aducă vorba de ceasul de argint încredințat spre vânzare. Bine, hai să nu mai cârcotesc. Realitatea e că pliantul cu mostre mi-a dat o preocupare încântătoare pentru multe săptămâni. Mai apoi am tot extras din el ba câte o mostră, ba câte două, pentru cine știe ce întrebuințări legate de lucrul manual de la școală sau pentru propria-mi distracție. Mostrele nu erau decât mici dreptunghiuri de material, de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui era vernil, iar fâșiile arătau altfel: în loc să i le taie în franjuri cu foarfecele, răsuciseră puțin marginea hârtiei și marginea se ondulase într-un chip încântător. Dar încântarea trebuia amânată. Nu se mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci dinspre sală, surd și cumva ostil. Lucian răsuflă ușurat, însă deodată își dădu seama că n-avea niciun motiv să-i fie teamă de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de Languedoc. în centrul edificiului, un „peristyl” permite o priveliște splendidă asupra grădinii. Rareori, regele oferea în acest palat câte o cină. Interesul oaspeților era stimulat mai cu seamă de lambriurile sculptate în motive florale. De la nivelul ferestrelor, aceeași deschidere încântătoare asupra grădinii. Când apărea Louis al XIV-lea în acest domeniu, care îi era favorit, nimic nu întrecea în splendoare serile de la Trianon. în fiecare zi, se schimbau aranjamentele florale din interior. Ingeniozitatea celor ce se ocupau de această treabă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
Dar Primăvara nu veni, și nici Vara. Toamna le dădea tuturor grădinilor poame aurii, dar nici una grădinii Omului Rău. - Prea se iubește doar pe sine, zise Toamna. Într-o zi, pe când omul rău stătea treaz în pat, auzi o muzică încântătoare. Atât de dulce îi răsuna în urechi, încât gândi că trebuie să fie niște muzicanții. De fapt, nu era decât un scatiu care cânta la fereastră, dar cum de atâta amar de vreme nu mai auzise nici un tril în grădina
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
i se păru că aude cea mai armonioasă muzică din lume. - Cred că, în sfârșit, a venit Primăvara! Spuse omul; și sărind din pat, se duse la fereastră. Și ce-i fu dat să vadă? Avu parte de o priveliște încântătoare. Printr-o spărtură în zid, copiii se strecuraseră în grădină și se așezară pe crengile copacilor. Era câte un copilaș în fiecare pom și fiecare pom se bucura atât de tare încât se acoperise de flori și-și legăna blând
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cumetrii, logodne, nunți, cununii, sfințiri, onomastice. De unde afla, toate astea, cumîi erau aduse la cunoștință, numai el știa. Destul să precizez că era nelipsit de la asemenea evenimente adorabile. Era, pretutindeni, căutat, așteptat,întâmpinat cu bucurie și dragoste, cu respect și încântătoare laude. Marfa îi era permanent căutată. Și cumpărată. Și oferită celor cărora, de fapt, le era destinată, spre a le spori,în bucurie și-n satisfacții, clipele faste, pe care le petreceau, din viața lor. Că i se dusese vestea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe măsură ce se apropiau de casa familiei Lastarria, unde aveau să-i Întâlnească pe verii lor, neisprăviții aceia pe care-i știau ei foarte bine: În urmă cu cîțiva ani, frații lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații. Cinthia, delicată, Încîntătoare, stătea palidă și mută pe canapeaua de piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea cu picioarele pînă jos și stătea cu mîinile lipite de trupul Înghețat și cu călcîiele Împreunate tremurînd În aer. În sfîrșit au ajuns. Vilma Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fier forjat negru care se odihneau grele pe mese ca acelea la care mînca Robin Hood cînd era În relații bune cu regii Angliei. De o parte și de alta a coridorului, uși mari străjuite de armuri implacabile, de care Încîntătoarea Cinthia se speria cînd trecea prin dreptul lor, lăsau să se Întrezărească saloane Întunecoase, salonul de biliard, salonul cu pian, salonul cu trenul electric, biroul, sufrageria, biblioteca, Încă unul și apoi Încă unul pe care Vilma nu le putu desluși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i pi-picteze. Și În cîteva minute Îi desenă pe amîndoi, o să-i coloreze mai tîrziu; fiindcă Julius era obosit tot ținînd coșul plin cu pește și fiindcă tot ce spusese În timp ce el Îi pictase i se părea cu adevărat Încîntător și vrednic de atenție. Vilma era cît pe-aci să moară de frică atunci cînd Îi invită să bea un pahar de sirop și să stea puțin de vorbă. Julius spuse: bine, dar ea refuză, altădată, acum erau grăbiți. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]