2,060 matches
-
și nu voiam să irosesc nici măcar o secundă din ea. 29 Tocmai terminasem A sosit poșta și eram la jumătate cu Dragostea nu are preț când sună telefonul. Am fost surprinsă când am văzut numărul Penelopei pe ecran - surprinsă și Încântată. Îi dădusem detaliile de bază despre Sammy, dar habar n-avea cât de mult Îl adoram. Reușisem să citesc printre rândurile monoloagelor ei joviale și să-mi dau seama că Avery nu prea era prin preajmă, că Încă nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
treaba mea căcăcioasă. —Ei, ea e prietena mea și aveam o discuție, așa că dispari. Avery Își Îndreptă ținuta Într-o Încercare ratată de a-și recupera un dram de demnitate. —A, zău? E ciudat, pentru că prietena ta nu părea deloc Încântată să ia parte la „discuția“ ta de căcat. Acum ieși afară. I-am privit cum se mișcau Înainte și Înapoi În timp ce-mi frecam brațul, Întrebându-mă cine va fi primul care va folosi cuvântul căcat de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de ocazii: ― Frumos palton, mă Dane, dar păcat că are stofa cam aspră... Ca să se-nmoaie puțin, ar trebui s-o uzi, mă, că altfel se rupe repede! Trebuie să faci cinste, ce mai! ― Bine, dom'le! răspunse Noica Dan încîntat. La ieșire mergem la cofetăria "Zamfirescu"! Gata! Dar lucrurile s-au petrecut în așa fel, că li s-a tăiat tuturor cheful de cinste. Vremea călduță îl hotărâse pe Ionescu-Cioc, de Gimnastică, să-și scoată băieții afară și să joace
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de la "B", care ședea în capul mesei: ― Dacă nu vă supărați, vă rog dați-mi scaunul dumneavoastră puțin! Omul s-a ridicat imediat pentru că i s-a părut foarte firească cererea mea; ba, am avut impresia că a fost chiar încîntat că m-am adresat lui! Apoi, ducîndu-mă spre pupitrul unde se aflau cataloagele, am pus mâna pe unul, la întîmplare, și am ieșit din cancelarie, anunțând mai înainte: ― Domnul profesor Fischer de Germană! Am ieșit, ca să-mi fac intrarea propriu-zisă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
faci versuri, în loc să fii atent la explicațiile mele! De ce nu scrii versuri în ora de Romînă?! ― Scriu și eu când îmi vine! ― Cum adică? ― Când sânt inspirat! ― Aha, ești, care va să zică, un inspirat? ― Nu, asta e cu totul altceva! ― Totuși sânt încîntat că ora mea te inspiră să scrii poezii. Ia dă caietul încoace, să vedem și noi cam ce a putut să-ți inspire ora de Psihologie! ― Vă rog, domnule profesor, să nu citiți... este ceva intim, care, mă iertați că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu-i al tău, și-n al doilea rând îmi ești prieten! Peste două zile de la această convorbire de taină, a venit la mine Ionescu Cornel: ― Mă, Griguță, știi c-a mers strună cu poezia aia! Fata a fost mai încîntată decât m-așteptam. Te mai rog pentru o poezioară; da-mi trebuie urgent!... ― Îîți fac, dom'le, de ce să nu-ți fac? Numai să-mi spui cam ce-ai vrea să-i spui în ea? ― Păi ceva cam în același
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și-ncrede-te în el, Ascultă-l ce trist sună! Pe veci al tău: Cornel! La 12, Ionescu Cornel s-a prezentat să-și ia poezia. I-am citit-o cu inflexiunile lirice de rigoare în glas, și a rămas încîntat. ― Mă, ce-i drept, e drept, asta e mai ceva ca ailaltă! ― Păi, de, m-am gândit că, odată cu dragostea, trebuie să sporească și talentul poetic, nu? Când i-o dai? ― După-amiază, la 5, ne-ntîlnim la "Socec!" Vine să-și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce i-am mai servit adineaori! - și, luând tava din mâinile Linei buimăcite, intră lovind ușa cu piciorul elegant. Nory avea o singură cochetărie: a încălțămintei. - Dumneata! Domnișoară Nory! seinei de dincolo bolnavul. - Gata și pentru voi acum! zise Lina încîntată de rezultat și dispăru iar în sofragerie. Nory se și întorsese. - Dacă pot ușura puțin pe Lina de ocări, tot e ceva! ... îi e frică de mine ilustrului! - Vezi ce gogoriță ești! râse Mini. Nory făcu o strâmbătură echivocă. - Se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un tip apoplectic. O calma Nory: - Lasă femeia în pace! E scurtă în gât. Atâta tot! încă sufocată de graba cu care venise, întrebă pe Rim dacă l-ar supăra vizita Elizei. " Cît protocol!" reflectă Mini. Rim, galant, se arătă încîntat că vede pe "verișoara Eliza". Mini rămase întrebătoare: încă o verișoara! - N-o cunoști, Mini, pe Eliza? A lipsit câtva timp la Călărași. Acum s-a stabilit aici cu totul. E vara primară a lui Doru Hallipa. O văd rar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
va să zică asta? Admirabil! Am ținut minte înadins pentru tine. Un loc "fără țară" înseamnă o persoană cu care Lenora să nu fi avut nici o nemulțumire. Terrain vierge. Altfel, Lina nu e proastă. A nemerit îndată pe Coca-Aimee. Walter a părut încîntat. A scris lui Doru: "Interesul doamnei Hallipa, clienta mea, cere reîntoarcerea provizorie, lângă mama sa, a domnișoarei Coca-Aimee. Luați măsurile necesare.". Scurt!. M-am întîmplat de două-trei ori acolo, în timpul când prepara pe Lenora pentru sosirea fetei. Interesant de tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gâtului și umărul femeii. Ea îl fricționează pe spate. El își revine, îi ține o mică prelegere cum că nu trebuie să se mai îndoiască vreodată de el, o atinge ușor pe față cu palma de câteva ori și pleacă încântat de ce-a făcut. Uau! Pagină separată Sir Wyndham Braddock zâmbește și face semne cu mâna. Lady Aurelia zâmbește și face cu mâna. Omuleții cafenii zâmbesc și fac semne cu mâna. Fac semne și cu steagul britanic, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și să-și întâlnească strămoșii cu mândrie, deoarece le-a făcut mare cinste. După un pic de lichior, generalul Tseng devine relaxat. Când îi sunt prezentată drept concubina favorită a împăratului, Tseng cade în genunchi și se înclină. Sunt foarte încântată. Peste mulți ani, după moartea soțului meu, când Tseng Kuo-fan și eu eram amândoi bătrâni, l-am întrebat ce a crezut despre mine când ne-am întâlnit prima oară. M-a flatat și a spus că a fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fel încât să reproducă ritmul unui cântec popular cunoscut. Mă scol, merg în grădină și sunt întâmpinată de păuni. An-te-hai e ocupat cu hrănirea papagalului Confucius. Pasărea își încearcă noua replică, pe care tocmai a învățat-o: „Felicitări, doamnă!“. Sunt încântată. Orhideele de prin grădină sunt încă în floare. Lujerii lungi și subțiri ai florilor se apleacă elegant, iar frunzele au poza grațioasă a dansatorilor care își țin mânecile ridicate. Petale albe și albastre se întind în afară, sărutând parcă lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lampioane roșii în formă de dovleac. Sunt foarte bucuroasă, căci mama, sora mea Rong și fratele meu Kuei Siang au primit permisiunea de a-mi fi alături. E prima lor vizită de când am intrat în Orașul Interzis. Îmi închipui ce încântată va fi mama când i-l voi da pe Tung Chih să-l țină în brațe. Sper ca el să zâmbească. Mă întreb ce mai face Rong, căci există un tânăr căruia plănuiesc să i-o prezint. Kuei Hsiang a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
secretara împăratului. El rămăsese pur și simplu fără energie și mă rugase să-l ajut alegându-i cele mai urgente scrisori la care să răspundă. Majestatea Sa rostea cuvintele, iar eu le așterneam pe hârtie. Nu era ușor, dar eram încântată să îl ajut. Dintr-odată, nu mai eram o concubină abandonată. Nu mai trebuia să brodez nefericirea în cercuri. Mi se dădea șansa să împărtășesc visul Majestății Sale de reînviere a Chinei. Mă făcea să mă simt bine - energia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Feng. Prefăcându-mă a fi neliniștită, mi-am scos batista și mi-am șters fruntea: — Cele două sigilii ale noastre sunt la fel de bune ca și sigiliul lui Hsien Feng, am spus cu voce pierită. Su Shun era în mod vizibil încântat. Trăsăturile chipului său dansau și venele îi pulsau de entuziasm. — Unde este sigiliul lui Hsien Feng? a cerut el să afle. Sub pretextul că brusc mi s-a făcut rău, Nuharoo a cerut ca audiența să ia sfârșit. Su Shun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în pat. Îmi este teamă să închid ochii. După câteva zile sosește documentul lui Tung Yen-ts’un. Su Shun este foarte furios. Eu și Nuharoo îl citim după ce acesta ni-l înmânează fără nici o tragere de inimă. În secret, suntem încântate. În ziua următoare oamenii lui Su Shun lansează un contraatac. Sunt aduse exemple istorice pentru a convinge Curtea că eu și Nuharoo ar trebui să ne retragem din Regență. La audiență, oamenii lui Su Shun vorbesc unul după altul, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
faci dumneata după ea. E un admirator al dumitale din' cenaclu. Ca să vezi, a mai adăugat criticul cu o blândă filozofie, nici n-ai apucat să te afirmi, și ți-ai și găsit, admiratori. Țin-te bine! Am luat banii încîntat, reprezentau cam două salarii de-ale mele de proaspăt secretar de redacție la un jurnal de după-amiază la care am putut intra tot prin recomandarea criticului, către Ion Vinea, care era director, patron fiind celebrul, pe atunci, Pamfil Șeicaru. M-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dormitorul. Soțul ei era mecanic și făcea tot felul de servicii celor de la școală. Distrofic, cu capul mare și păros înșurubat pe-un trup pipernicit, Michea adresa zîmbete neroade și pline de respect colegilor soției de care era cu desăvîrșire încîntat. Directoarea îl punea să zugrăvească lozincile din fața școlii, dar ambițiile lui Michea erau mai mari: picta flori pe care odată chiar le expusese la căminul cultural, în cinstea unui congres. În condica de impresii cumnatul său i-a scris un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ureche. L-a Început n-am Înțeles, apoi am deslușit ce șuiera el acolo: „Cinci lei!”. Moneda de cinci lei ieșise de mult din circulație; i-am dat una de cinci sute - că de când cu inflația asta... A plecat mormăind Încântat, așa mi s-a părut. Atât pentru azi. Cu toată amărăciunea care mă asaltează, trebuie să vă spun: când ieșiți, nu vă alergați, nu spargeți geamuri, nu trageți fetele de țâțe, iar voi, caprelor, nu-i Întărâtați. Spre casă mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci kile. Hai să scuturăm, Lică!” Zvâcniră plasa de câteva ori și Împuțiciunile o luară câteva clipe către cer, apoi pleoscăiră iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vom acorda totuși permisii și concedii, că nu puteți rămâne cu toții aici, așa cum vă doriți. Le facem economie și gazdelor noastre de la IAS: vor găti mâncare mai puțină, iar tovarășul responsabil de la magazia de alimente va fi de-a dreptul Încântat. Vă aștept mâine la mine În birou, cu cererile scrise.” În noaptea aceea a fost vânzoleală În toate barăcile. Nimeni n-a Închis un ochi. La mare preț erau colile de scris și plicurile. Se Întocmeau cererile oficiale și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căprioare adăpându-se. Baronu se purta ca un mare găzdoi și dădea ordine: „Mamă, ia pune, fă, și mie niște apă la Încălzit Într-o oală, că avem aicea o treabă!”. „Ce treabă aveți, mă?” se răstise femeia, nu chiar Încântată. „E, n-ai mata de unde să știi. E ceva complicat pentru școală.” Bombănind, femeia le adusese apă caldă Într-o oală și tăcuse când dăduse cu ochii de microscop. Băieții Îl puseseră pe un scăunaș cu trei picioare, cioplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspândiră care Încotro. Turela se roti, țeava păru că șovăie puțin, apoi rămase neclintită, Îndreptată către cupola bibliotecii. Urmară o bubuitură, un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului, locotenentul-major Foameangât leșinase de durere, cu un picior prins Între fioroasele angrenaje de oțel ale șenilei. Monstrulică se cățără pe turelă și bătu cu pumnul. Le spuse celor dinăuntru să nu mai miște hărăbaia, apoi sări și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vă teme. Dacă Domnișorul Shojumaru pleacă la Azuchi, aveți încredere în spiritul de dreptate al Seniorului Hanbei. Cred că trebuie să lăsăm totul în seama lui. Shojumaru nu știa nimic despre cele ce se întâmplau și continua să se joace încântat, bătând tamburina și dansând. Cu toate că era ostatic, avea tăria de caracter a tatălui său și avea antrenamenul robust al samurailor. Nu era sub nici o formă un copil timid. Ce-a spus Hanemon? întrebă Shojumaru, lăsând toba jos. Când văzu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]