1,057 matches
-
de întrebările și de inevitabilele sale mânii. Alături de mine se afla cel mai drăcos dintre toți copiii din cartier: Harun, zis Iscoditorul. Era de vârsta mea, avea pielea foarte oacheșă, haine uzate și cârpite, dar mereu curate. Încă de la prima încăierare, am devenit prieteni, pe viață și pe moarte. Nimeni nu-l vedea fără să-l întrebe despre mine, nimeni nu mă vedea fără să se mire că el nu era acolo. Împreună cu el aveam să explorez orașul Fès, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la sine înțeles. Dar pe asupritor, cum ar trebui să-l ajutăm?“ Or, acesta răspunsese: „Îl veți ajuta căpătând întâietate asupra lui și împiedicându-l să facă rău“. Așa că era lucru rar ca un hamal să ajungă să provoace o încăierare în suk-urile din Fès, căci se găsea mereu un înțelept printre frații săi ca să-l aducă înapoi la dreapta chibzuială. Așa erau acești oameni. Atât de umili și, cu toate astea, atât de mândri. Atât de săraci și, totuși, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cred că, de data asta, sultanul din Fès avea să mă asculte. Suveranul era atunci în campanie împotriva portughezilor, spre Bulauan. Timp de câteva luni, am străbătut țara pe urmele armatei regale, purtând uneori arme și luând parte la câteva încăierări. Eram gata de orice pentru a căpăta iertarea. Între două lupte, stăteam de vorbă cu monarhul, cu frații lui și cu mulți dintre sfătuitorii lor. Dar de ce să intru în amănunte, când rezultatul e atât de dezamăgitor? Un apropiat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mod. Numit locotenent general al trupelor pontificale, se afla în nordul Italiei, alături de Giovanni, pe care-l observa cu un amestec de admirație și de furie: Dă dovadă de o mare vitejie, dar își riscă viața în cea mai măruntă încăierare. Or, dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire, ne-ar fi cu neputință să stăvilim valul imperialilor. Consemnate într-o scrisoare adresată papei, aceste doleanțe n-au fost cunoscute la Roma decât atunci când rămăseseră fără obiect: atins de o ghiulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
auzi voci furioase: doi șefi de bandă se certau. Unul îl pălmui pe celălalt, așa că se luară la bătaie, dărâmând o etajeră metalică plină cu vase. Cineva scoase un cuțit. Altcineva îl îmbrânci pe Salam din spate, aruncându-l în încăierare. Instinctiv, acesta se întoarse, plonjă prin gaura din zidul de zgură și fugi. Se năpusti în jos pe scări, auzind strigăte noi pe fiecare palier. Toate cele optsprezece galerii ale muzeului erau jefuite. Zgomotul îl înfricoșa. Salam continuă să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cumpărăturile pe strada Bond. După haosul, grosolănia, praful și mizeria din Israel, era o adevărată ușurare să vină într-un loc mai răcoros, însă în același timp mai calm și mai liniștit. Unde cozile la autobuz nu se transformau în încăierări și unde, da, trenurile chiar circulau conform programului. Nicăieri nu se simțea Baruch Kishon atât de bine ca în Elveția, unde puteai să iei prânzul pe peronul gării și să îți fixezi ceasul după trenuri. De aceea a simțit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Există epoci când și killerii devin mituri. Încerc să vorbesc cu mine însumi. Dar sună mereu ocupat. Omul - această minge de ping-pong între teluric și absolut. În soclul oricărei opere se află și o diplomă de autodidact. Există uneori o încăierare între urbanul și ruralul din noi. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Cel mai mare savant din lume nu poate argumenta temeinic cum funcționează creierul celui mai prost om . Geniul amplifică, nu risipește disperarea. Încă nu știm dacă trebuie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lasă până nu compromit un evantai de teme. Unele înjghebări artistice strălucesc precum uleiurile murdare în bătaia soarelui. Muzica - acest suflu bioenergetic al vieții. Arta poate fi o sublimă eliberare de cotidian. În esență, arta nu este decât o perpetuă încăierare dintre perisabil și durată. De pe câmpul de luptă al artei nimeni nu mai adună cadavrele. Un singur război fundamental poartă arta : cel cu timpul. Restul sunt banale încăierări de gherilă. Numai arta ar putea spăla câte ceva din rușinea lumii. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sublimă eliberare de cotidian. În esență, arta nu este decât o perpetuă încăierare dintre perisabil și durată. De pe câmpul de luptă al artei nimeni nu mai adună cadavrele. Un singur război fundamental poartă arta : cel cu timpul. Restul sunt banale încăierări de gherilă. Numai arta ar putea spăla câte ceva din rușinea lumii. În curând nu vom mai putea vorbi, probabil , despre artă decât cerându-ne iertare. Uneori, literatura se schimbă odată cu guvernul. În artă, nu mijlocul de transport, ci drumul trebuie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lasă până nu compromit un evantai de teme. Unele înjghebări artistice strălucesc precum uleiurile murdare în bătaia soarelui. Muzica - acest suflu bioenergetic al vieții. Arta poate fi o sublimă eliberare de cotidian. În esență, arta nu este decât o perpetuă încăierare dintre perisabil și durată. De pe câmpul de luptă al artei nimeni nu mai adună cadavrele.. Numai arta ar putea spăla câte ceva din rușinea condiției umane. Uneori, literatura se schimbă odată cu guvernul.. Arta ori șochează, ori plictisește.. Românul actual este tot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
greu. Ca indivizi, dar și ca specie. Frica rămâne o pârghie importantă a progresului. În jurul demnitarilor apar lingușitorii precum muștele pe cadavre. Ceremonialul înjurăturii este mult mai condimentat decât cel al rugăciunii. Imbecilul îl lingușește pe călău, nu pe judecător. Încăierarea valorilor autentice dă senzația de incest. Răutatea mizează întotdeauna pe sprijinul dezinteresat al multor colaboratori. Femeile își ascund cu atâta spaimă vârsta, de parcă bărbații ar avea carbon 14 în priviri. Vrea să fie tămâiat ca să - i mai dispară putoarea. Bețivii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
teme de Dumnezeu, dar, mai ales, de semeni. Am devenit mai tensionați, nu mai profunzi. Suntem mai mulți. Dar mult mai singuri. Hitler a avut probabil o inteligență de 9,5 pe scara Richter. Viața mi se pare uneori o încăierare de busturi care își caută cu înfrigurare capetele. Ca să poată supraviețui, intelectualul român devine de regulă, slujnicar. Se pare că am fost debranșați de la muzica sferelor. Mergem la spectacolele de teatru ca să vedem ce a mai rămas din clasici. Incultura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la fel. Dar n-a trecut o lună și cei doi s-au plăcut și s-au „luat“. Axinia îi era nunele fetei, de loc dintr-un sat de pe Don, din mamă moldoveancă, din stânga Nistrului, și tată cazac. Într-o încăierare între ruși și cazaci, povestea ea, familia ei a fost măcelărită, iar ea a scăpat cu viață fugind peste Nistru. Aceasta era pe scurt povestea vieții ei, și mai mult n-a aflat nimeni niciodată. „E prea dureros, măi, să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de omul său de încredere, sergentul major Malik-el-Haideri, un bărbat uscățiv, mititel și aparent firav și bolnăvicios, dar atât de crud, viclean și viteaz, că izbutise să stăpânească acea turmă de fiare, supraviețuind la cinci încercări de asasinat și două încăierări cu cuțitele. Malik era „moartea naturală“ cea mai normală în Adoras, și doi dintre sinucigași își zburaseră creierii ca să trebuiască să-l mai suporte. Acum, așezat pe culmea celei mai înalte dune ce domina oaza spre est, o veche ghourd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oamenii aceia nu se bucuraseră de o femeie de ani de zile, și puneau mâna pe pușcă și pe ascuțitele lor pumnale încovoiate dacă cineva încerca să depășească măsura. De aceea, după ce doi războinici și trei soldați muriseră într-o încăierare, „Fiii Vântului“ preferaseră să ocolească postul militar în drumurile lor, dar acum acel călăreț solitar înainta hotărât, urcase ultima creastă, se profila pe cerul înserării cu straiele în vânt, și se pierdu în cele din urmă printre palmieri, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
diamante de bună calitate, dintre cele cu care se împodobesc stelele de cinema și care atrăgeau în inima selvei garimpeira și aventurieri din lumea largă. Erau diamante care transformau selva într-un infern de ură și de egoism, care pricinuiau încăierări și morți, care le chemau cu scânteierea lor pe toate prostituatele de pe Amazon, de la Iquitos până la Belem, de la Manaus până la Porto Velho. „Un diamant de bună calitate“, se gândi el. „Dintre cele ce deschid multe uși și multe picioare, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
țării, pînă În clipa de fața, cînd trăsăturile sale ajunseseră să capete o duritate epică, În care se citea istoria cerului pustiu și a distanțelor cumplite, a roților În mișcare și a șinelor strălucitoare, a oțelului, a ruginii și a Încăierărilor sîngeroase, a pămîntului sălbatic și aspru. Bărbatul zăcea pe spate, nemișcat și dur ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Atît trupul, cît și chipul emanau o ciudată noblețe brutală; fața aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în țară și poliția asta care n-are coaie și umblă doar după șpagă să ne belească pe noi, amărâții de taximetriști, în loc să facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și că, la muncă, numai la coasă se bea un pahar de rachiu, mă face să cred că, exceptând două-trei cazuri, nu erau bețivi. Alcoolul reprezenta, mai degrabă, un viciu de duminică. Tot ce se lega de el, însă, certurile, încăierările mi-l făceau nesuferit. Nu-mi convenea deloc când mama mă trimitea să-l chem pe tata acasă, știind că numai cu mine accepta să plece din cârciumă. Încercam, cât puteam, să mă eschivez. Dar, până la urmă, n-aveam încotro
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
minte să profite de ea se poate opune? Nu își dădea seama, era înalt sau scund? Îi bănuia puterea iar ochii lui iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum, era bărbat și în cazul unei încăierări nu ar fi avut sorți de izbândă. Se făcu mică în partea ei de mașină; înspăimântată nici nu mai răsufla. Să țipe ar fi fost zadarnic, să fugă nu se putea, să se opună din răsputeri realiza că n-ar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noaptea, Mortimer sforăia ritmic și Rebecca era încă trează de-a binelea. În momentul acela i se păru că aude pași pe coridor, furișându-se pe lângă ușa dormitorului lor. Apoi începură zgomotele. Bufnituri și trosnituri și inconfundabilele sunete ale unei încăierări. Doi bărbați se băteau din toate puterile, înșfăcând orice armă nimereau. Gemeau de atâta efort, răcneau și se înjurau. Rebecca abia apucă să-și pună capotul pe ea și să aprindă lumina în dormitor, când auzi un urlet cumplit, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la o armată de douăzeci de mii de soldați nu se găseau nici două mii de infanteriști. În afară de aceasta, condotierii au folosit orice mijloc potrivit pentru a-și cruța lor înșiși, precum și soldaților, atît oboseala, cît și frica, așa încît la încăierare nu se omorau între ei, ci se luau prizonieri și aceasta fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci cînd se găseau împresurați într-un oraș, nu atacau taberele dușmane
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
forțele externe ale dușmanului, iar cealaltă nu va putea să reziste. Venețienii, îndemnați, cred, de motivele mai sus arătate, favorizau existența facțiunilor guelfe și ghibeline în orașele care le erau supuse. Și cu toate că niciodată nu le lăsau să ajungă la încăierări sîngeroase, ei alimentau totuși aceste neînțelegeri pentru ca locuitorii, fiind cu totul prinși în discordii, să nu se unească împotriva lor. Lucrul acesta n-a fost totuși, după cum s-a văzut mai tîrziu, spre binele lor; căci, învinși fiind la Vaila
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
rădĂcinile firelor de păr Închise la culoare se ridicaseră pe vîrfuri pe una din băncile de la perete ca să vadă mai bine și țipau Întruna. — Nu mi-e frică, spuse forțoasa. Ești ridicol. — N-ai vrea să fii Împușcată Într-o Încăierare de bar, i-am spus. Dacă regele pistoalelor are ceva prieteni pe-aici, o să iasă urît. Dar n-avea, În mod clar, nici un prieten, pentru că bărbații Începură să-și bage armele la loc, cineva le dădu jos pe blondele urlătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]