1,203 matches
-
Întorsese la toaletă și-și Înșuruba cerceii. — Grădina Zoologică, spuse ea Încruntîndu-se din nou. Bine, poate. Dar n-o să fim caraghioase? Două femei de vîrsta noastră? — Contează asta? Nu, zise Helen, după o clipă. Presupun că nu. Se așeză și Încălță pantofii În așa fel Încît părul Îi căzu peste față. — Nu vrei, adăugă ea În glumă, cînd Kay ieșea din cameră, să inviți pe altcineva? — Pe altcineva? Întrebă Kay Întorcîndu-se surprinsă. Te referi la Mickey? Da, zise Helen, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
faceți, Îi zise ea. — Dar de unde știți, continuă el, că eu nu sînt spion? Sau, nu spion, ci tipul căutat de spioni. Nu apare niciodată unul ca ăsta? Un biet tont care are un mesaj secret la el, pentru că a Încălțat din greșeală cizmele altui tip sau a luat umbrela altcuiva? Și el și fata ajung să fie legați de scaun cu un gen de nod ce pare-a fi făcut de un cercetaș prost. RÎse de unul singur, plăcîndu-i ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o fâță mică și flexibilă care se poate Îndoi pe spate și-și poate suge degetele de la picioare - și, cea pe care Richard o numește Barbie Klaus, o superblondă Înfiorătoare cu ochi albaștri translucizi, Îmbrăcată În pantaloni de călărie și Încălțată cu cizme negre. —Mami, spune Emily, cântărindu-și ultimul cadou cu un ochi de cunoscător, zâna asta Barbie ar putea să-și folosească bagheta magică și să-l scape pe pruncul Iisus de la răstignire. —Barbie nu face parte din povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În armură Armani completă. E incredibil de reconfortant să pun pe mine o bluză albă scrobită, o jachetă și o fustă maro de culoarea biscuiților digestivi, cu margini atât de ascuțite, că ai putea scoate un apendice cu ele. Mă Încalț cu pantofii LK Bennett maro-caramelă cu toc cui, cu cusături albe și un vârf tocmai bun să străpungă vintre. Ce Încerc să obțin este un look gen „Katharine Hepburn gata de atac“. Cu două ore Înainte de prezentare, Momo vine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
halatul Ritz era obligatoriu. Am hotărât că sandalele argintii cu ștrasuri de la Manolo s-ar potrivi de minune. Le-am pus pe pat și am luat megaflaconul de Advil din portfard. Am tras draperiile și m-am dezbrăcat. M-am încălțat cu sandalele Manolo. Trebuie să știți că arăt dumnezeiește numai cu ele în picioare. Am înghițit opt pastile de Advil cu Mimosa și m-am întins pe pat. Nu s-a-ntâmplat nimic. Eram cât se poate de vie, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o haină gri. Nu era a mea. Mă cuprinse un gând grețos: trebuie să fie a lui Charlie. Asta chiar era stânjenitor. —Charlie, eram... știi... goală când m-ai găsit? — Nu, îmi răspunse Am răsuflat ușurată. Apoi a urmat: —Erai încălțată cu sandalele. Gata, m-am gândit. N-o să mă mai nesinucid niciodată. Era mult prea umilitor. De acum înainte voi fi fata care n-a reușit să se mărite și care n-a reușit să se sinucidă. Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să mă încurajeze: —Daaaa, e un pic WASPy. Dar francezii habar n-au cât de răsuflat e să fii WASPy. Nu vor ști niciodată, pe cuvânt. Nu aveam timp de pandalii. Am alergat înapoi în camera mea și m-am încălțat cu papuceii negri, care ar fi arătat șic cu rochia de șifon, dar arătau ca două ancore la aisberg și am înșfăcat geanta-plic neagră. Telefonul a început să sune. —Sunt jos la mașină, mă anunță Patrick. —Vin, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
atunci cum Îi șiroia apa din pantofi. Trebuie să mă schimb... așteptați-mă aici, aduc și ceva de băut. Ca prieten al lui Crawford, e important să auziți hotărîrea pe care am luat-o. Se Întoarse zece minute mai tîrziu, Încălțat cu sandale și purtînd un halat flaușat lung pînă În podea. Își curățase sîngele de pe mîini și din păr, dar ferchezuiala minuțioasă și purtările fine erau deja de domeniul trecutului. — Mulțumesc din nou pentru ajutor, Îmi spuse În timp ce așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
diploma mea, cât pentru că se grăbeau să plece. Iar plecau la niște prieteni, să sărbătoreas că nu știu ce aniversare. îmi spuseseră ceva de ieri, e drept, însă îmi ieșise cu totul din minte. Vreți să vedeți diploma? îi întreb în timp ce se încalță în hol și-și trag hainele pe ei. (Hainele lor de oameni pregnanți și importanți.) — Sigur că da, Clara, mă mângâie mama din nou pe obraz. Mâine o să avem tot timpul să vedem diploma și să ne povestești despre ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vrea să dea ochii cu mine, am priceput! Dacă se va răzgândi vreodată, însă, și va dori să mă caute, nu va mai avea de unde să mă ia! Hai să ieșim, că simt că mă sufoc în casa asta! Se încălțase în grabă și își trăsese pe ea un pulover gri. Apoi, când deschisese ușa de la intrare, gata să iasă, se răsucise și aruncase pe jos puloverul, cu furie. — Nu mai suport culoarea asta cenușie! îmi aduce aminte numai de lucruri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu dârzenie la bruscările precipitate ale lui Mircea, făcându-l să renunțe de a se mai împinge cu disperare în ea, deși voia, cu orice preț, să se trezească-odată, expulzat, irumpt și instalat în zona comercială a orașului, printre lume încălțată cu pantofi văcsuiți, printre bărbați și femei, care se plimbă, intră și iese din magazine, care fumează, glumește, vorbește fără temeri anume, conturate și evidențiate pe figurile lor ... Se dădu, îndărăt, în marche-arrière, cu câțiva metri, încercând să se desprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așeză În unul din cele două fotolii, cu intenția ascunsă de alungare a gîndurilor. Începu să se joace cu ciucurii roșii ai carpetei aflate În fața fotoliilor, mișcîndu-i În dreapta și stînga sau dîndu-i peste cap cu vîrfurile condurilor cu care era Încălțată. I se păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decît una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mic și făcu un duș regenerator, ștergându-se între umeri cu o perie dublă chinezească - la un preț foarte rezonabil. îmbrăcă, mulțumit de foșnet, cămașa chinezească, luată la un preț foarte rezonabil, pantalonii, cu firmă franțuzească stâlcită în Orientul apropriat, încălță pantofii din piele sintetică, de proveniență chinezească, achiziționați la un preț foarte rezonabil. Strânse în jurul gâtului o cravată de mătase, de un roșu chinezesc inconfundabil, luă de pe spătarul scaunului danez, cu învârtire de trei sute șaizeci de grade, sacoul, impecabil croit
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era - observă el - o reacție talamică. Văzu că pantofii erau curați. Și hainele, care erau frumos așezate pe un scaun, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
aer, cu vârful în sus: îți venea să-l tai cu cuțitul și să aduci pantoful la dimensiunea lui firească. De aspect, nici nu mai putea fi vorba; când puneai o drăcie de-aia în picioare, jurai că te-ai încălțat cu-o trompă de elefant. Găseai trompe pe toate gusturile: și pentru bărbați, și pentru femei. Maria proba de zor, nu-i plăceau, dar așa arăta moda, trebuia să te conformezi și să ieși măcar o dată pe stradă cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un pahar Berzelius. Înainte să se sune, căpățâna era prinsă la loc în șuruburi, cu blana smulsă și fleșcăită îndesată în urechi. Totul se termina în liniște și miros de sălbăticiune, ca la Grădina Zoologică. Melniciuc vâslea după sandale, se încălța cu dificultate și pleca bombănind, cu batista la nas și catalogul sub braț. Uneori, reprezentația scăpa complet de sub control. Fugeam de la ore în Herăstrău, unde goleam câte-un „Brifcor“ sub sălciile de pe mal. Cezar se dezbrăca imediat și sărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
permiteți?“ „Mai întrebi?“ I-am făcut loc în capul patului. Acum stăteam bine toți trei, lipiți de perete, sub carpeta cu Ali Baba. Cei patruzeci de hoți împingeau de zor la bolovanul din cavernă, galben pe fond bleumarin; unii erau încălțați cu niște cizme de cauciuc, muncitorești, croșetate cu lână mov. „Știți clădirea Primăriei, de pe Banu Manta?“, ne-a verificat Maria. „Sector 1?“ „Da.“ „Ce-i cu ea?“ „Are ceva pe acoperiș, chiar în vârf.“ Ne-am gândit amândoi, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tencuială gălbui din blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iese cu mașina o săptămână și se închid și școlile. Ne prostiseră cu anotimpurile, cu gaura din stratul de-ozon, cu Gulf-Stream-ul, cu revoluția, cu capitalismul, cu tot. Nu te mai puteai încrede în nimeni. Avansam lent, apos, ca motanul încălțat cu găleți din ultima proză a lui Urmuz (s-a publicat în august 2004, în Manuscriptum). Spre deosebire de el, n-aveam nouă vieți, doar două, care nu se potriveau: una grăbită și mincinoasă, în care mimam că merg la serviciu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deversaseră produsele revoluției socialiste pe strada Edgar Quinet. Parcă oprise o rată în amfiteatrul Odobescu. Vara, mirosul de transpirație, ieșit din petele bluzelor sau direct de sub părul crescut sănătos la subțiori, se ridica până-n tavan, făcând aerul irespirabil. Gleznele groase, încălțate în orice, de-orice culoare, tropăiau de fericire când venea profesorul. Brațele fâlfâiau energic, anunțând răspunsul înaintea întrebării. Te simțeai ciudat, extraterestru. Cam așa au mers treburile vreo 22 de ani. Eu vroiam altceva. Modelul meu fusese construit matematic, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
egala). Dacă scormoneai prin amintiri, dădeai de sticlele de „Cico“ și „Fru-Cola“ strânse pe balcon, auzeai răcnetele blocurilor la meciurile de fotbal Steaua-Dinamo (era obligatoriu să ții cu una din echipe), puneai pe cap fesul roz cu bumb alb sau încălțai ghetuțele de lac, proaspăt lustruite cu o cârpă de praf. Din cartier mai răsăreau grădinile de zarzavaturi din dreapta și stânga scării, defilările pe alei, conduse de tovarășul Fernolendo (de 23 august și 30 decembrie, își înfigea tricolorul în ghiveci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după unii liber, după alții încă ținut la răcoare în carcera lui din Târgoviște, conducea detașat pe lista suspecților. Înainte să rupă lacătele din spate, bandiții ar fi produs iar o chestie memorabilă, amenințând mulțimea cu pistoalele: „Primul care gâfâie încalță doi plumbi!“ Neinspirat sau poate doar tâmpit, primarul a căutat să răspundă, în timp ce încerca să facă și-un pas în față, și-atunci unul din bandiți a ridicat țeava și i-a proptit-o în gură. Cum stătea primarul așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în ritmul zâmbetelor. Buzele se desenau cărnos pe vârful sticlei de bere, iar ochii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
materialul supraelastic. Unele purtau inel pe degetul mare (minunat de impertinente, cum nu puteam suferi), altele tricouri albe, înnodate sub sâni: sfârcurile țâșneau cuminți prin țesătura fleșcăită de transpirație. Nu le observam picioarele, dar puteam să pun pariu că sunt încălțate în cizme înalte, cu tocul cui, subțire ca un fir de oțel. Îl simțeai împungându-te pe spate, înjosindu-te delicios. Toate păreau niște sclave supuse și fericite; câteva, mai nărăvașe, dansau într-un fel de cuști cu gratii, inundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce sunteți, măcar v-a spus ceva când v-a pus să-l citiți? Măcar v-a zis să-mi transmiteți vreun răspuns? — Da, desigur. Atunci spuneți, spuneți, la naiba!... Și Ganea își mai izbi o dată de trotuar piciorul drept, încălțat cu galoș. — De îndată ce am citit biletul, mi-a spus că umblați s-o prindeți cu vorba; că vreți s-o compromiteți în așa fel, încât să căpătați de la ea o speranță, pentru ca, sprijinindu-vă pe această speranță, să renunțați fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]