1,625 matches
-
de Crăciun vegetariană, din cereale integrale, cu ajutorul unui fost tub de pastă de dinți, clătit cu apă, și cu capătul tăiat. —Ăsta a fost pontul cel mai grozav din numărul pe decembrie al lui La Gunoi! a spus ea cu încăpățânare. Da, îmi închipui. Dar, draga mea, cum o să ajute asta la salvarea planetei? De câte ori pe an, în afară de Crăciun, folosim un aparat de glazurat? Nu merită să investești într-unul bun, de metal, care te-ar ține mult timp și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cât pentru doi oameni la un loc. Hugo și-a spus că Neil avea dreptate. Tupeul Shaunei era vizibil în bărbia lată și agresivă. În plus, părul des, dar uscat avea aspectul blănii unui câine. Iar acum Shauna manifesta o încăpățânare de câine prin refuzul vădit de a-l ajuta pe Hugo să-l întâlnească pe Neil în cel mai prietenos moment al zilei. —E liber mâine-dimineață, la nouă și jumătate, s-a stropșit ea. Dar asta e tot. Accepți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să treacă întâi de filtrul de securitate al lui Alice. În plus, faptul că, după incredibilul incident cu prezervativul, Jake mai făcea încă parte din peisaj era o surpriză neplăcută. —Spuneți-i că este un prieten, a repetat el cu încăpățânare. Da, dar care prieten? Vocea nepăsătoare, ușor plângăcioasă avea o nuanță de încăpățînare de neclintit. Hugo era conștient că, dacă ar fi știut cine era, Jake ar fi închis telefonul instantaneu. Gândul la această posibilitate, cu Theo eventual murind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că, după incredibilul incident cu prezervativul, Jake mai făcea încă parte din peisaj era o surpriză neplăcută. —Spuneți-i că este un prieten, a repetat el cu încăpățânare. Da, dar care prieten? Vocea nepăsătoare, ușor plângăcioasă avea o nuanță de încăpățînare de neclintit. Hugo era conștient că, dacă ar fi știut cine era, Jake ar fi închis telefonul instantaneu. Gândul la această posibilitate, cu Theo eventual murind pe fundal, l-a adus pe Hugo în pragul unei agitații criminale. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de minte, sub zâmbetul înghețat, după o cută a buzelor, recunoscu gura pe care o sărutase mai demult. Nădușit de sudoare, își întinse brațele spre ea strigând: ”- Așteaptă-mă!... Așteaptă-mă!... ” Sângele îi vâjâia în urechi... creierul său istovit, cu încăpățânare, repeta... ”Așteaptămă... Așteaptă-mă! ”. Si, agățat cu mâinile de cearșaf, se prăbuși ca într-un vis plutind... Când ridică privirea, o zări pe Vasilica în mulțimea care se pierduse în soare... Tocmai se trezi dintr-o toropeală lungă și grea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
drum greșit, să-i zicem proces de remușcări, este ceea ce se numește pocăință. Pocăința nu este un lucru simplu care se rezumă la a-ți cere iertare, sau a te umili. Nu!.. înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare și încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani... înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte... Și, acest lucru, îorgu nu-l știa. ”-Fără pocăință, nu se poate. Pocăința este o Taină!”, îi șopti
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
greșit, să-i zicem proces de remușcare. Dar, să știi, continuă vocea, pocăința nu este un lucru simplu, care se rezumă la a-ți cere iertare sau a te umili. Nu!.. Pocăință înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare, de încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani; înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte. Nu se poate fără pocăință... Iar tu ce-ai făcut?!” i-a șoptit încet vocea. -înseamnă că tot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Eu nu cred În Dumnezeu... Eu sunt liber cugetător” (liber-cugetător); Pag. 621: „Am fost și am rămas plin de orgoliu.” Prefața (scrisă, probabil, de doamna Silvia Colfescu), având titlu bombastic, trebuie să fie, de asemenea, analizată. Pag. 7: „... rămânând cu Încăpățânare confinat În paradisul său de idealuri...” (Termenul „confinat”, Însemnând „aer viciat, stricat, Închis”, a fost folosit greșit); Pag. 7: „... cutreieră toată Europa...” (trei patru țări cutreierate nu Înseamnă toată Europa); Pag. 9: „... se stinge prematur, În 1968...” (la 64 de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de frânturi de voci și de sunete sparte În bucăți, amalgamate, a căror curgere amețitoare o simțeam ca pe un uriaș gol În stomac, Îmi explodau În urechi. Era trecerea timpului, a lumii, a Însăși vieții mele care refuza cu ÎncăpĂțânare să Își găsească un făgaș. mai mult decât orice, nu voiam să fiu aspirată În acea curgere. omul Însuși ca specie, Înrobit de societate, de dependența materială și Îndobi- tocit de divertisment, inert, lipsit de reacție, era alienat, iar eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de frânturi de voci și de sunete sparte în bucăți, amalgamate, a căror curgere amețitoare o simțeam ca pe un uriaș gol în stomac, îmi explodau în urechi. Era trecerea timpului, a lumii, a însăși vieții mele care refuza cu încăpățânare să își găsească un făgaș. Mai mult decât orice, nu voiam să fiu aspirată în acea curgere. Omul însuși ca specie, înrobit de societate, de dependența materială și îndobitocit de divertisment, inert, lipsit de reacție, era alienat, iar eu nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fie lăsați În pace În lumea lor. În sfîrșit, ultimul tip, temperamentul amorf, definește oameni neemotivi, inactivi și cu reactivitate rapidă, care trec ușor peste ceea ce se Întîmplă. Acest tip cuprinde persoane conciliante, disponibile, tolerante (prin indiferență), manifestînd Însă deseori Încăpățînare și Înclinații spre lenevie, neglijență, lipsa punctualității, indiferență față de trecut și viitor, urmărind doar propria plăcere. După cîte știu, astea nu sînt singurele tipuri de temperament. Ai dreptate, dar eu le-am descris doar pe acelea care mi se par
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
dar atât de delicat... Dacă ai ști..., dacă ai ști cu câtă greutate mă abțineam să nu plâng... În momentul acela mi s-au topit toate frustrările și mă simțeam ocrotită, dar și supusă de bărbatul acesta. Îmi țineam cu încăpățânare ochii închiși, dar îl vedeam cu ochii sufletului, Marian Malciu sorbindu-i parfumul, atingându-l. I-am simțit buzele cum îmi atingeau fruntea, nasul și, mai apoi, la fel de ușor și aproape insesizabil, ca o umbră, a trecut delicat peste buzele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și mai apoi telefonul a fost mut și mut a rămas. A adormit speriată, îngrijorată, obosită, cu aparatul în mână... Nopțile, diminețile, zilele ce au urmat, au fost pentru Laura o lungă așteptare, însă în sufletul ei se cuibărise cu încăpățânare speranța că, într-o zi, telefonul va suna. * * * Doctorul Tomescu conducea mașina cu viteză redusă, îngândurat și oarecum încordat. Era foarte târziu, dar a hotărât să facă un ocol mare pentru a trece pe la spital și nu direct acasă pentru
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
puteau da cu probabilitate. Aglae râdea cu mult haz și privea matern G. Călinescu pe Titi. Felix chema adesea la plimbare în oraș pe Titi, și întîia oară acesta urmă cu docilitate itinerariul tovarășului. A doua oară însă refuză cu încăpățînare să treacă prin anumite locuri, preferând, de pildă, să stea împietrit o oră întreagă pe marginea lacului din Cișmigiu spre a asculta banalul repertoriu pe care-l cânta muzica militară. Întors acasă, raporta familiei tot ce văzuse în decursul plimbării
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uitase că aștepta pe Pascalopol. Felix se făcu roșu de ciudă la față. - Spune-i că nu ești acasă! Otilia se întristă. Căuta să-l convingă că e nedelicat, că-i este milă în definitiv, însă Felix, mai mult din încăpățînare, nu dădu înapoi. Otilia făcu o figură hotărâtă și zise serios: - Uite, fac asta pentru tine. Moș Costache, văzând că întîrzie, venise după ea sus. O văzuse cu Felix, dar nu păruse indignat. Nimic din ce făcea Otilia nu-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la față de frig. Ana îl lăsă și plecă, dar sosi acasă mai târziu decât el. Titi picta, se legăna lângă sobă, ședea nemișcat pe marginea patului, când era plictisit, și refuza orice abatere de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta tulburări erotice. Criza lui Titi fusese scurtă și se prefăcuse într-o placiditate ursuză și bănuitoare. - Iubite domnule Titi, îl aviză Ana, eu sunt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el cu absurditate, nu mă privește.Eu n-o cunosc, și pace. N-are decât să dea divorț, eu nu mă duc pe la tribunale. - Dar nici n-ai nevoie, omule, explică Stănică, aranjămnoi toate. - Eu nu dau divorț. Era această încăpățînare o modalitate primară de a-și mărturisi încă dragostea pentru Ana? E cu putință. Sohațchi veni la Aglae și lămuri că ei n-au avut nici o intenție rea, că s-au certat cu toții cum se-ntîmplă, dar că situația surorii lor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Îl aprobase chiar Aglae: - Bine că ți-a venit mintea la cap! Firește că, dacă numănînci, te simți slăbit. Așadar, Simion părăsise patul, și acum ședea la masă. Când intrase Stănică, îi explica tocmai lui Felix, căruia îi spunea cu încăpățînare mereu "domnule doctor", ce bine se simte: - Sunt un om renăscut, reîntors la viață. Am o puteremușchiulară cum n-am avut niciodată. Simion își încordă brațul său subțire și făcu insistent semn lui Felix să i-l pipăie. Acesta îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de inteligență în ochi, și plecă acasă, evitând orice însoțire, mizantrop până în măduva oaselor. Acasă masa nu era gata. Fiind cald afară, Felix se dădu jos în curte și începu să se plimbe. Iarba răsărise mai peste tot, împingînd cu încăpățînare în sus pachete mari de frunze putrede. Felix ocoli chioșcul de câteva ori, se urcă în el, se dădu jos, privi pe Marina, care cotrobăia prin bucătărie, contemplă casa mucegăită de ploi și zăpezi, enorma ușă gotică de lemn mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Georgeta se căi că venise, după atâta interogatoriu, deși o ciudată mulțumire o cuprindea să se vadă luată în serios, îmbrățișată într-o familie, sărutată pe obraz. Juca o piesă inedită. Titi zise cu posomorârea aceea care era prevestirea unei încăpățînări de bou și pe care Aglae o cunoștea așa de bine: - Mamă, eu vreau s-o iau pe domnișoara Georgeta. - Dragă, zise Aglae, nu eu mă mărit, el se însoară. Îi placi,treaba lui. Să fiți fericiți, asta e esențialul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în totalitate fericit când decid să spun pe nume lucrurilor care nu funcționează. Ceea ce trăiesc corespunde destul de bine intereselor și idealurilor mele; dacă ceva nu funcționează bine încerc să îmbunătățesc acest lucru, chiar dacă de multe ori trebuie să lupt împotriva încăpățânării celorlalți. Mă simt în locul potrivit, angajat pe deplin, implicat în ministerul meu, disponibil pentru orice fel de confruntare, bine primit de comunitatea mea. Acest lucru este valabil cel puțin față de cei care gândesc ca și mine. Sunt senin, chiar și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Piper at the Gates of Dawn", sigilat, strălucea însă impecabil, fără amprente de picioruș de văduvioară pe folia sa. "The Dark Side of the Moon" ponosit, și încă vreo trei din comandoul acela excepțional de albume, ce-și vârâseră cu încăpățînare piciorul între ușa și pragul aproape fiecărei case britanice sau de pe continent. Era ceva. Se putea lucra. Deși un F.A.M. nu lucra niciodată pe discul clientului, prezența lor aici era o încurajare că proprietarii nu vor da, din servă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu te-ai fi putut îneca decât c-un os de pește. Ce căuta prăjina asta aici? Dac-o prindea madam Nicolici, n-o vedea scăpând vie. Acceptă ceaiul ca pe cea mai inofensivă dintre tratații. Supraveghe fiece mișcare, în încăpățînarea de-a nu se lăsa otrăvit. Uite la criminală, cu câtă pace interioară manevra ea ibricul! Numai uită-te la ea cum îl cuprinde, ca și cum ar fi fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gândul să își glorifice sentimentele și ar fi vrut să îi arate profesorului scrierile, însă șovăia. Stani trebuia să se pregătească la matematică, literatura s-o lase în grija fetelor. Fiana, care a fost o timidă dar își urmărea cu încăpățânare scopul, a intrat odată în conflict literar cu Pietreanu, pe care îl luase apa și pur și simplu nu o lăsă să-și expună ideile. Magi a sărit nervos în apărarea ei și i-a reproșat: - Dacă nu o lăsați
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
elevilor și s-a trezit spunând: - Eu nu sânt mândru de școala mea ! Ea s-a uitat rugător la el dar n-a privit-o. Îi erau ochii plini de vidul urât din față. Citeai în ei numai furie și încăpățânare și în acele clipe nu putea să vadă pe nimeni din liceu. - O să-ți treacă și acest sentiment; la revedere, Laur ! - Sărut-mâna, doamnă Ghiurcă! S-a îndepărtat de el și a luat-o în cu totul altă direcție decât mersese
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]