1,243 matches
-
sau, dacă vreți, incapacitatea mea de adaptare la atâtea și obositor de diverse ocazii și situații existențiale. Trăitor Într-un mediu latino-balcanic, această lene sau Încetineală În reacții au putut părea nu de puține ori semne sigure ale unei „prostii Încăpățânate, arogante” sau ca o „megalomanie evidentă, asumată”, Înconjurat fiind nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o replică usturătoare și cu un accentuat simț al ridicolului. Simț care Îi Împinge spre sarcasm și sarcasme
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
glorie, fie ea și literară, nu e oare un semn al unei anumite nebunii?! În ochii celor de „bun-simț”, nu-i așa, care sunt cu toții „masați” În jurul nostru, feroce, atenți la cel mai mic semn al nostru de „nepotivire”, de Încăpățânată „neînțelegere” a regulilor „stricte” de conviețuire socială și, mai ales, atenți când „unul dintre noi”, ca să zic așa, dă semne insistente, prelungite, de nepotrivire, de „sfidare” a normelor și idealurilor. Și, pentru a mai specula puțin, nu sunt acestea - Prostia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
celei pe care o discut; dar, pornind de la ea, lucid În sfârșit că nu În „diversitate”, nu În „schimbare”, cum se crede și cum cred mulți, va sta „rezolvarea” unor situații existențiale penibile și inextricabile, ci În repetare, Într-o Încăpățânată, stupidă, maniacală repetare a „aceluiași” stă de fapt eliberarea, ieșirea din acel cerc existențial obscur, ce este mai degrabă un labirint, o rătăcire perversă ce are doar În aparență forma diversității. Sigur, mi se va spune, s-a observat de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ghicim elemente asemănătoare, motive care se repetă Într-o țesătură sau alta, cu o insistență care ar trebui să ne dea de gândit, un déjà vu cu acel aer ușor apăsător, chinuitor chiar, de parcă Cineva devine tot mai nerăbdător față de Încăpățânata, greoaia noastră perspicacitate, copilăreasca și absolut inconștienta noastră nepăsare, superficialitate față de o „veste” atât de importantă, de vitală, pe care mesagerii subconștientului - poate chiar ai inconștientului nostru! - ne-o aduc, și Încă atât de „aproape”, și astfel să fim În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o anume mistică trivială; iar Ceaușescu, alături de omologul său Kim-Ir-Sen al Coreei de Nord, a lunecat cel mai aproape de acest mesianism păgân cu pretenții totalitare - totalitare, Încă o dată, nu (numai!Ă În sensul direct, fizic, polițienesc, ci cu pretinse și „Încăpățânate” valori charismatice, ordonatoare, „salvatoare”. Salvatoare... de la ce?! Dincolo de frazeologia cam prăfuită a ciracilor oportuniști sau bolnavi de putere și resentiment ai Stăpânului, salvarea trebuia acționată mereu contra „bolilor” vechi, burgheze; de fapt, contra „bolilor omului” de veacuri - respectul familiei, al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bazau pe experiența personală directă. Personajele din Marele zid însă teoretizează iubirea, dar o și trăiesc, făcând din ea, după modelele culturale, mod de cunoaștere și de autocunoaștere: "Anticiparea unei forme superioare a unei fericiri erotice posibile revine mereu cu încăpățânată insistență în cugetul nostru picurând exasperare și speranța de a deveni conform imaginilor promise de chemarea absolutului. Ceea ce suntem însă ne exasperează la gândul de a rămâne în aceeași situație veșnic. E poate chiar izvorul evoluției noastre latente. Ne descoperim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și vremile cu seninătatea intelectualului stăpân pe instrumente și cu mintea limpede; din Ibrăileanu crește, pe plaiurile moldave, acest tip al intelectualului român ferm și inflexibil (deși îl găsim, mai jos în timp, la Alecu Russo, de pildă, ori ca încăpățânată persistență în negație de mic boier la C. Negruzzi). Cartea de față nu poate fi înțeleasă mai bine decât în cadrul unui proverb: este, ca să zicem așa, "mintea de pe urmă", a moldoveanului neapărat, punctul său de vedere față de ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
părtinitor, și nici de vreo ideologie agresivă planetară. Un spor de adevăr" iată miza majoră a angajării sale literare. De la Dialectica stilului (1984) până la Polemici "incorecte" politic (Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2011), toate cărțile acestui cercetător "cu judecată dreaptă și încăpățânată", dacă e să folosim o sintagmă eminesciană, relevă aceeași, statornică grijă față de sporul de adevăr al arheității românești. Să reținem că adevărul, la Theodor Codreanu, este o componentă a ontologiei și are acel sens originar heideggerian al scoaterii din ascundere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lor, au întreținut o atmosferă de provocare în Europa, apoi s-au plâns opiniei publice internaționale de provocările guvernului de la București. Prin diverse publicații, promovate atât în Ungaria cât și în alte țări, românii au fost arătați ca „sălbatici și încăpățânați”, iar minoritățile din România au fost îndemnate la nesupunere civică față de autorități și la susținerea reîntregirii Regatului Sfântului Ștefan. Activitatea Secției a II-a a continuat pe aceeași linie ascendentă, însă activitatea a fost marcată, pe de o parte, de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ca prim-ministru. În martie 1924, rupîndu-se definitiv de trecut, adunarea a abolit și califatul. Între timp fusese încheiat noul tratat de pace. Negocierile au debutat în noiembrie 1922 la Lausanne. Ismet Inönü, care s-a dovedit un negociator foarte încăpățînat și abil, a obținut împlinirea a aproape tuturor obiectivelor majore ale turcilor în pofida reprezentanților Aliaților, care nu dispuneau nici de voința de a-și realiza dorințele, nici de mijloacele necesare pentru a face acest lucru. Tratatul de la Lausanne a fost
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au reușit să devină membri ai saborului. Situația avea să se schimbe radical după război, odată cu introducerea votului universal pentru bărbați. În februarie 1919, după moartea fratelui său, Ștefan Radić a devenit liderul necontestat al partidului. Un om dificil și încăpățînat, acesta a reușit să obțină sprijinul marii majorități a țăranilor croați. Atitudinea lui față de unirea cu Serbia este indicată de faptul că el a fost singurul membru al Consiliului Național care s-a opus acțiunilor ce au dus la unirea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de relief ale căruia prinde viață doina ca expresie muzicală sublimă a sufletului românesc (p. 47). Acesta este "spațiul mioritic" ca viziune spațială specifică și cadru spațial inconștient al spiritualității noastre etnice; ii) orizontul temporal al românismului definit de o încăpățânată sfidare a provocărilor istoriei exprimată printr-un recurent "boicot al istoriei" (p. 230). Cele două axe orizontice spațio-temporale constitutive matricei stilistice românești fuzionează în metafizica blagiană a românismului pentru a rezulta ceea ce poate fi numit cronotopul matricial în coordonatele căreia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
omul ăsta era un autodidact, adică a băgat în bostanul ăla al lui, ca o pară lunguiață, o mulțime de învățături de prin toată lumea. Cu atîta minte, reușea să țină piept la o mulțime de consăteni mai proști. Proști și încăpățînați. Un tontălău o ținea una și bună cu tîmpeniile sale și Ion era furios. Se adunaseră în mijlocul satului cu toții, în zi de duminică și, fiindcă n-aveau bani pentru băutură, se apucaseră de vorbă. Noaptea i-a acoperit, stelele s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu l-am văzut, dar cînd trec pe acolo simt că bîntuie necuratul. Îmi fac cruce cu limba! Gura mi se usucă... Topuz pleacă nervos că atîta prostie și ignoranță nu s-a mai pomenit. Un sat de proști și încăpățînați. Timpul a trecut și într-o noapte neagră, fără stele, cu nori pîntecoși care atingeau pămîntul, Topuz mergea pe drumeagul pustiu care duce la Ghireni. De pe un raft al memoriei apare povestea tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le! Ce tîmpenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un prilej să revin cu câteva nuanțe, oarecum îngrijorat de un posibil derapaj hermeneutic: înțelegerea autenticității ca „program“ de viață, ca justificare pentru orice, ca virtute privată, de natură să te plaseze deasupra celorlalți. Domnișoara C. se socotește „o practicantă încăpățânată a autenticității“, pe care ar fi moștenit-o „genetic“ de la bunici și străbunici exemplari, „români autentici“, depozitari ai unei „tradiții“ autohtone, pe care și dânsa se simte chemată să o întruchipeze și să o „propage“. Această tradiție a autenticității o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la vreo demnitate lucrativă (cu secretară, mașină, indemnizație și pașaport), el vrea, în sfârșit, să profite. S-a chinuit destul, a aspirat, perdant, la purități utopice. Merită și el, în final, un pic de confort. Nu-i este ușor. Urme încăpățânate ale vechilor idealuri îl șicanează mocnit, îl încurcă. Se străduiește, din răsputeri, să-și confecționeze alibiuri, să-și cosmetizeze portretul. Își ambalează ticăloșia ca luciditate, ca imparțialitate înțeleaptă, ca probă de „independență“. Dar, de fapt, e confuz până la nevroză. E
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de omenie, printr-o comportare fără cusur, prin absența oricărui interes personal și prin acțiuni excelente și care și-a dorit din suflet de la supremul Creator, ca Majestatea Voastră să ia măsuri de îndreptare împotriva poporului necivilizat, superstițios, superficial și încăpățânat al călugărilor, îndrăznesc să înaintez preasupus spre binevoitoarea aplicare treptată a unor modeste mijloace de însănătoșire. Mijloace de însănătoșire și de unde acestea se înlătură fără reducerea vistieriei. Pentru ca veniturile blocate ale mănăstirilor, care se risipesc în modul arătat mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
să-i facă să nu-și părăsească nicicând colibele. D. Înființarea câtorva colonii, care să-i servească țăranului drept exemplu pentru agricultură, ar putea fi aici avantajoasă, numai dacă s-ar ține îndeajuns seama de păstrarea aceleiași religii a poporului încăpățânat, și în ciuda faptului că împărțirea terenurilor amintită sub C. va fi expusă la mai multe dificultăți și certuri cu proprietarii terenurilor, de vreme ce în Bucovina nu întâlnești nici o bucată de pământ care să nu fie încurcată într-o ceartă de delimitare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
să-i dezbare doar de crengi, fără să aibă nevoie de ele sau să le ia de acolo. Din acestea și din alte abuzuri asemănătoare, la care pădurile sunt expuse permanent, spre paguba proprietarilor lor, din partea acestei populații necivilizate și încăpățânate, stă cu aceasta să apucăm vremea ca pădurile, încetul cu încetul, să fie supuse unei aceleiași soarte, precum cele de la Zaliscichi, Coțmani, Suceava, care acum vreo 30 de ani fuseseră într-o stare înfloritoare, iar acum sunt pe deplin pustiite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
era o cu totul altă problemă și aceasta pentru că Maia vorbea o română arhaică, aș spune eu, ușor stricată și, de cele mai multe ori, trebuia să faci deducții lingvistice, după care încercam să-i explicăm varianta corectă, dar era suficient de încăpățânată și de cele mai multe ori refuza să primească informația. De pildă, niciodată n-a putut pronunța corect cuvântul „facultate” și-i spuneam silabisind: - Maia, fii atentă, se spune „facultate”. - Draga Maiei, da, „facuritate”. - Nu Maia, n-ai înțeles, fii atentă la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
decizia mea rămâne de monolit<footnote care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic footnote>. Și atunci mama exploda : - Poftim mamă, îi spunea bunicii, vezi cât e de încăpățânată ?! Iar bunica, mereu cu bastonul de mareșal ascuns în buzunarul experiențelor sale, îi răspundea calm, fără să se precipite, mai mult chiar, îi oferea mamei detaliile necesare: - Odesa mamă, nu-i încăpățânată, aș spune mai degrabă „amestecată”. - Mamă, nu mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mamă, îi spunea bunicii, vezi cât e de încăpățânată ?! Iar bunica, mereu cu bastonul de mareșal ascuns în buzunarul experiențelor sale, îi răspundea calm, fără să se precipite, mai mult chiar, îi oferea mamei detaliile necesare: - Odesa mamă, nu-i încăpățânată, aș spune mai degrabă „amestecată”. - Mamă, nu mai înțeleg nimic, cum vine asta, „amestecată”? - Draga mamii, uită-te la ea și spune-mi, e copilul vinovat că are sângele nostru amestecat ? Până și Maria țiganca a alăptat-o și i-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ei fiind găsiți marele vizir Ahmed Pașa, îndepărtat din funcție, dragomanul Dumitrache Moruzi și fratele acestuia Panaiot, care au fost executați în noiembrie 1812. Celelalte Puteri au încercat să redeschidă problema Basarabiei, în defavoarea Rusiei, însă s-au izbit de refuzul încăpățânat al țarului și de cel al cabinetului său. Dreptul ginților a fost călcat în picioare, astfel, în mod brutal, iar protestele românilor au fost zadarnice, căci armatele ruse de ocupație nu au ținut cont de opoziția lor. Astfel Țara Moldovei
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Eminescu, și cred că am cam fost luat de val. Nu pentru că, între timp, mi-aș fi schimbat opiniile; regret doar faptul că, în focul polemicii, am tratat un eminescolog de certă valoare (Georgescu) la un loc cu un amator încăpățânat (Cernăianu) ce nu se sfiește să recurgă la omisiuni și chiar falsuri în susținerea teoriilor sale. Ultima carte datorată lui N. Georgescu, "Scrisul ca o taină", este o adevărată bijuterie prin exemplaritatea cercetării filologice și coborârea în amănunțimi și finețuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Filozoful englez Herbert Spencer era foarte precis în delimitarea celor două categorii: statul protestant englez reprezenta și impunea valorile civilizației, pe cînd irlandezii, presupuși descendenți ai sciților antici 11, ar fi fost un popor barbar, loial unui sistem tribal și încăpățînat în a-și păstra credință catolică, respingînd în mod de neînțeles practicile evident superioare ale religiei protestante. "După credință sînt cu toții papistași, dar cei mai multi par atît de neciopliți și de lipsiți de judecată, încît i-ai putea crede mai degrabă
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]