1,280 matches
-
în tulburii ani ’90. Arestase primul judecător din România, devenind impopular în sistem. Făcuse dosare și la București, unde a pus primul parlamentar în cătușe. Unii politicieni începuseră să-l cunoască, să se teamă și să-l atace. Acest procuror încăpățânat deschidea precedente care nu anunțau nimic bun pentru ei. Numele procurorului, încă anonim pentru marele public, era Daniel Morar. PREȚUL ADEVĂRULUI După ce regimul Năstase a scăpat de Budușan, excluzându-l din magistratură pe motive ridicole, fostul procuror s-a decis
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
aspră a hainei, atât de strâns încât Fran se temu că avea să se sufoce. Și-l putea închipui pe Jack Allen rezemat de bar, după o noapte lungă în care vânase o poveste alunecoasă, smulgând informații de la funcționari publici încăpățânați sau convingând doamne în vârstă să își spună povestea la Express în loc de Citizen, punându-și la bătaie farmecul bine-cunoscut. Dar nu și l-ar fi imaginat niciodată pe Jack Allen lăsându-și degetul mic strâns ca într-o menghină, oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în seara asta - lucru oarecum enervant, pentru că asta presupunea că va trebui să se întoarcă a doua zi să-și ia mașina. — Stai o clipă, vocea lui Henrietta avea tonul ferm, dar liniștitor, al cuiva care vorbea cu un copil încăpățânat, e foarte puțin probabil ca Jack Allen să fie tatăl. Vreau să spun, te-ai culcat o singură dată cu el. — De două ori, o corectă Fran, simțindu-se obligată, ca ziarist, să respecte faptele. Asta nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deși pare o nebunieă cred că aș prefera să fie al lui Jack. — Aveam senzația că îl detești pe individ. Henrietta era uluită, dar n-ar fi fost Henrietta dacă ar fi rămas fără replică. — Ești convinsă că e arogant, încăpățânat și egoistă ca să nu mai spun fustangiu și, ce mai era, iresponsabil. Oh, și mai era ceva cum că ar fi un tată dezastruos. Fran roși. — Este. Dar se pare că îl iubesc chiar și așa. Imaginea lui ținându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
luă banii. Astăzi era una din zilele proaste ale lui Ralph, când circuitele din creierul lui nu păreau să facă nici o conexiune cum trebuie. Ben înțelese pentru prima dată cum trebuia să se simtă mama unor copii mici, isteți, dar încăpățânați. — Ben, strigă Carrie din pragul ușii de la bucătărie, am plecat. Mă întorc la șase. Ben o privi. De fapt, știa prea bine unde pleacă. Singurul lucru pe care nu-l știa era ce trebuia să facă în privința asta. — Ralph, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tată. Se simți atât de ușurată, încât îi veni să râdă. — Nu m-am priceput niciodată la tehnologie. Am o idee mai bună. Vino la mine. Am televiziune prin cablu. — Nu, mersi, Francesca. Ralph strânse din buze cu un aer încăpățânat. Îmi place mai mult la Jack. Mă simt ca acasă acolo, îi făcu el cu ochiul răutăcios, însă fără maică-ta. — Bine. Doar în seara asta. Jack trebuie să-i fi auzit venind pe alee și îi aștepta în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și a treia zi doamna Roxelana a așteptat o hotărâre nouă în ce privea urmașul împărăției. Dar acea hotărâre n-a venit, așa încât lupta trebuia începută iar și dusă fără oprire. Cu cât îl împovărau anii, împăratul se arăta mai încăpățânat. Socotea rânduielile sale pe pământ drept lege dumnezeiască; hotărârile sale, munți de neurnit. I se părea că așezămintele sale vor stărui în veac și pururi. Selim bețivul rămânea deocamdată urmașul neînduplecatului. Doamna Roxelana hotărâse în taina sufletului său altfel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ți dau". Era un refuz neașteptat de tăios care nu putea avea decât o pricină, că dorea să mă vadă plecat cât mai repede. M-am prefăcut că nu înțeleg. "Hai, Marta, te rog". "Nu, nu-ți dau", repetă ea încăpățînată. Mi-a străfulgerat prin minte că-l aștepta pe Aristide; vroia să scape de mine ca să-l poată primi. "Altfel nu plec", i-am zis și, ca s-o încerc, am adăugat: "Fii liniștită, n-o beau aici. Mă duc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ucis’’, dar el ne împușcase trei oameni, dintre care doi mortal. Aveam interes să ne purtăm așa, pentru că în aceeași noapte până la ziuă am identificat cu ajutorul lui pe majoritatea gazdelor care l-au aprovizionat pe parcursul urmăririi lui. Unei gazde mai încăpățânate care nu recunoștea, s-a ridicat banditul și i-a dat o palmă așa de puternică încât acestuia ia dat broboane de sânge prin porii pielii și a fost nevoit să recunoască. În timpul cercetărilor, banditul era fără cătușe, paza fiind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
la una din porți, și-l întreb: Parlez-vous francais? No, I don’t, face englezul meu. Sprechen Sie Deutsch? No, I, don’t. Mă rog, îl mai iau eu cum mă mai pricep, pe italienește, pe rusește, în spaniolă, dar încăpățânatul meu nu știa decât No, I don’t. Atunci, îmi scotocesc prin creieri și-mi aduc aminte ce mă învățase Dorin, studentul. Și-i zic: What laguages do you speak? La care tipul, fericit că m aude căznindu-mă să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în Consiliu. Nu trebuie să vă mai descriu rușinea noastră de părinți cu venituri medii la primirea convocării. L-am pus la colț, așa cum am fost sfătuiți să procedăm în situații de insurecție naivă, însă băiețelul nostru are o fire încăpățânată - nu a vrut să recunoască învinuirile. Ne-am prezentat la șe ]dința cu profesorii și am fost luați ca din oală: în mod absolut scan ]dalos, Alexandru o trăsese de păr pe colega lui de bancă, micuța Amalia. De două
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
află în pragul sau chiar a trecut dincolo de irevocabila linie de demarcație, în decrepit, cămașa ei fină, ca și ciorapii și hainele în general, jilave acum, doar aduc aminte de ce fuseseră și de ce fusese cea care-și pierduse aerul semeț, încăpățânat, un amestec de feminitate și duritate masculină, extraordinar de atrăgător, explicând succesul avut în relațiile cu oamenii atâtea decenii la rând, amestec ce nu era decât mândrie și dorință de a învinge, aceasta făurită pe îndelete, pentru a-și acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta: un nimic. Neînstare de ceva ca lumea, lipsită de vreo perspectivă. Măcar de-ar exista vreo împlinire sentimentală, dar nici așa ceva nu-i era sortit. În acea clipă lui Andrei Vlădescu fiindu-i clar substratul adânc al nemulțumirii ei încăpățânate și reci. Dar nu i-a spus nimic, i-a urmărit numai profilul grav care nu se întorcea spre el, de parcă nici n-ar fi fost de față. Deci trebuia să lupte singur din nou. Din neputință sau frică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o simțea în casă, se ofilise înainte de vreme și aluneca printre mobilele ei ca o străină, dar atunci a început să o adore sau poate fusese încă mai înainte, și nu i-ar fi ieșit niciodată din cuvânt. Era ferm, încăpățânat, sigur pe el, tăcut, închis, nu dintr-odată, dar dintr-odată îți dădeai seama că s-au strâns toate astea în el, începuseră să-l consulte oamenii în probleme mărunte de tehnică, mai ales după ce își meșterise singur niște dispozitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
N-a vrut“, și înjura, fără să știe pe cine anume. I se părea că avea să se năruie ceva în jurul lui, că el însuși se prăbușea, cu mâinile legate în buzunare, și că își pierduse drumul de libertate. „Nebun încăpățânat“, își mai spunea, „nu știi ce vrei și pierzi totul“. Vorbele astea avea să și le amintească a doua zi, când Ioana Sandi îi spunea la fel: „Nebun încăpățânat. Nu înțeleg ce-i cu tine și ce vrei“. „Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
legate în buzunare, și că își pierduse drumul de libertate. „Nebun încăpățânat“, își mai spunea, „nu știi ce vrei și pierzi totul“. Vorbele astea avea să și le amintească a doua zi, când Ioana Sandi îi spunea la fel: „Nebun încăpățânat. Nu înțeleg ce-i cu tine și ce vrei“. „Și ce gândești despre asta?“, o întreba. „Despre ce?“ „Despre ce a fost.“ „Despre ce-a fost când anume?“ Atunci, când nu mi-ai spus sau n-ai putut sau n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eu bine c-ai auzit: n-o să trăim o veșnicie“, lipindu-și fruntea și buzele de gâtul lui cald, învăluindu-l în acel parfum amețitor de viorele sau alte flori proaspete de primăvară, și el încercând să-i ridice capul încăpățânat lipit de umărul lui, „Și ce-am să fac cu examenele?“, zicându-i, „Cum o să le mai trec altfel, acum, la sfârșit? Ai vrea să mă înec ca țiganul la mal?“, dar parcă nu l-ar fi auzit, întindea mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întorc... Și acuma suferi, poate chiar în clipa asta când îți vorbesc... Nici măcar nu sunt convinsă că e așa, pentru că ar însemna să-mi schimb pe de-a-ntregul părerea despre tine, care te arătai puternic și rece și nevulnerabil și încăpățânat. Și acuma... Fie, suferi. Dar ce vină am eu? Ai aranjat totul cu mâna ta, părticică cu părticică, și numai în felul ăsta am ajuns aici. Sau ai vrea să mă las copleșită de amintirea unor sentimente pentru tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din Shanghai, emoționîndu-le pe mamele prietenilor lui Jim. Îl ignoră pe gardianul japonez, vorbind pe deasupra lui, de parcă ar fi fost un băiat de la popotă, care curînd va fi trimis la locul lui. Jim presupuse că era unul dintre acei englezi Încăpățînați care refuzau să Înțeleagă că fuseseră Învinși. Bărbatul Își atinse rana de pe față și se Întoarse spre Jim, al cărui aspect zdrențuit Îl cîntări fără să spună o vorbă. — Japonezii au cîștigat atîta teritoriu, Încît nu mai au hărți, remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
turnat, s-au închinat pînă la pămînt înaintea lui, i-au adus jertfe, și au zis: "Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului!" 9. Domnul a zis lui Moise: "Văd că poporul acesta este un popor încăpățînat. 10. Acum, lasă-Mă; mînia Mea are să se aprindă împotriva lor: și-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoșul unui neam mare." 11. Moise s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, și a zis: "Pentru ce să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și voi izgoni pe Canaaniți, Amoriți, Hetiți, Fereziți, Heviți și Iebusiți. 3. Suie-te în țara aceasta unde curge lapte și miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci ești un popor încăpățînat." 4. Cînd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toți s-au întristat; și nimeni nu și-a pus podoabele pe el. 5. Și Domnul a zis lui Moise: "Spune copiilor lui Israel: Voi sunteți un popor încăpățînat; numai o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
ești un popor încăpățînat." 4. Cînd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toți s-au întristat; și nimeni nu și-a pus podoabele pe el. 5. Și Domnul a zis lui Moise: "Spune copiilor lui Israel: Voi sunteți un popor încăpățînat; numai o clipă dacă M-aș sui în mijlocul tău, te-aș prăpădi. Aruncă-ți acum podoabele de pe tine, și voi vedea ce-ți voi face." 6. Copiii lui Israel și-au scos de pe ei podoabele, și au plecat de la muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
patrulea neam!" 8. Îndată Moise s-a plecat pînă la pămînt și s-a închinat. 9. El a zis: "Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpățînat, dar iartă-ne fărădelegile și păcatele noastre, și ia-ne în stăpînirea Ta!" 10. Domnul a răspuns: "Iată, Eu fac un legămînt. Voi face, în fața întregului popor, minuni care n-au avut loc în nici o țară și la nici un neam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
prânz. Mi-am amintit de eforturile ce le-a depus ca să-mi conducă pasul stângaci și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe varză fiartă nemțește. Vroia să știe cum și când m-am lovit atât de rău la falcă, la ochi și la tâmplă și-mi spuse că ochiul drept îmi este aproape închis între pleoapele vinete și însângerate. Muțenia mea încăpățânată o făcu să suspine. - Zitta, urmai nemilos, după o lungă și chinuitoare pauză, cu ochii ațintiți în farfurie. Sunt ani de zile de când mă chinuiești. Zăbala dârlogului tău mă doare. Totuși dacă l-ai scăpa din mânușița ta o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]