20,977 matches
-
obținuți cumpără doctorii, alifii, balsamuri, dar mai cu seamă antidepresive, apoi trece la bancă, unde obține un împrumut ce-l angajează pentru restul vieții. Când nu se oprește la bancomat, înainte de a pătrunde în paradisul marketului, din care va ieși încărcat cu toate bunătățile pământului. ... O statistică liniștitoare confirmă că numai unul din cinci români suferă de afecțiuni nervoase. Când ar fi unul din doi, nu s-ar mai ști care e medicul și care pacientul. Din surse întotdeauna bine informate
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
personaj din Jean Santeuil. O altă româncă (boieroaică) apropiată a lui Proust a fost Hélene Suțu, cunoscută mai târziu, în 1917; a purtat corespondență cu ea până la sfârșitul vieții. Se vedeau la faimosul Hotel Ritz, unde prințesa ocupa un apartament încărcat cu plante exotice, dar mai ales cu "boules de neige", pe care scriitorul le-a imortalizat atunci când a descris în roman salonul Odettei. Respectându-și metoda confruntării, Cornelia Ștefănescu îl aduce în prim plan și pe George Enescu, al cărui
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
părți a lui, fapt care nu schimbă datele problemei. Mike Newell a încercat să păstreze o notă dramatică care nu survine din punerea în paralel a evenimentelor celor două existențe separate, sau prin aventurile lui Florentino, configurînd o viață plină, încărcată de noutate, sub semnul "dragostei divizate". Tensiunea survine din micile evenimente, din privirea cu coada ochiului spre accidentele de parcurs care fac o biografie și în care tern cu adevărat este mariajul Ferminei. Florentino trăiește în schimb parfumul fiecărei aventuri
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
Atîta doar că, în acest caz, altarul și naosul lasă locul textelor tradiției și științei etimologiei. În cazul filozofiei, cititorul e martorul unui ceremonii lexicale la care participă empatic: e ca și cum ar lua parte la un ritual de pe urma căruia se încarcă cu o stare de spirit. El este spectatorul unei scenografii filologice al cărei principal rost este acela de a-i hrăni nevoia de mister. Tocmai de aceea cele mai bune cărți filozofice sunt suficient de obscure ca, prin chiar echivocul
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
dura, și se va despărți / de sine, și va rămîne sinele său, și acolo se va urla / într-o imagine mare, // acum, el stă cu sinele său, ca o femeie care, în cele din urmă, / acceptă, stă cu sinele său încărcat de sîni". La modul grav, precizează într-un comentariu-insert că "un acuzativ" la care apelează într-o poezie ar fi un simplu factor de imaginație, care "niciodată nu zice nimic": "Poetic, este neutru / nul. Nimeni nu le (le simt neutre
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
să depisteze culoarea termică a fiecărei întîmplări, rezonanța ei sufletească. Mai mult, prozatorul nu excelează în detalii, ci în scrutarea răsunetului lor interior. Tocmai de aceea, în mod paradoxal, la Proust descrierea detaliată nu cere lux de amănunte. El nu încarcă fraza cu informații, ci cu tribulațiile iscate pe marginea lor. Altfel spus, scriitorul nu înmulțește detaliile, ci le dilată. Așa se face că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic. Lectura unei astfel de proze neprozaice are un efect
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost din clasa a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau cu umărul drept mai lăsat
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
femeile mai tinere, cum era mama, le purtau ca pe ceva de-a dreptul elegant, asortate cu pantofii. Uneori făceau două-trei ture până în piața Lahovary, care se chema de fapt Bălcescu și care era mai aproape, doar ca să nu se încarce cu alte plase sau coșuri și să-și strice fazonul. Cărăușeala femeilor care nu voiau să-și piardă nicicum cochetăria a fost mult ușurată, cam tot în aceeași perioadă, de plăscioarele colorate, cu ochiuri mici, foarte la modă. Despre ele
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
lui Procust, cea din '76, de la Minerva. Cu ambiția (nu mai puțin barbară, se-nțelege...) de-a recolora din ea pasajele care se sar, care n-au făcut istorie, precum cele despre liminara sinceritate, care nu se găsesc în memoria, încărcată cu fraze de care să vrei, și tot nu poți să scapi, a oricărui filolog. Să pescuiesc, cu alte cuvinte, muștele din farfuria scriitorului (există, deși ați paria că nu, un asemenea episod în roman). Punînd totul cap la cap
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
acești simandicoși reșapați, răsplătiți copios pentru ce ar vrea să fie azi dar și pentru ceea ce au fost cu siguranță în trecut. Vom fi ce-am fost și mai mult decît atît" nu pare a reprezenta un deziderat fără acoperire. Încărcat de titluri universitare din țară și de peste hotare, Ilie Bădescu este inclusiv "membru în Consiliul Științific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului din cadrul Academiei Române". Ion Coja, universitar și d-sa, s-a văzut "în legislatura 1992-1996, senator de Constanța al
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
face să aleagă o asemenea viață? Dorința de aventură într-un secol în care bărbaților le-au rămas tot mai puține căi de a-și dovedi bărbăția mai ales față de ei? Pofta câștigului aproape fulgerător? Atracția morții care îi pândește încărcând de bucurie intensă clipele care urmează? Drum sigur pentru a descifra istoria care se face și se scrie în mers, spre a-i cunoaște resorturile secrete? Și tot atât de numeroase sunt pasajele care incriminează această meserie, o așază sub semnul întrebării
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
100 de pagini. Și totuși, până să se ajungă la o definiție sumară și autoreflexivă de genul celei pe care am citat-o mai sus, sunt de parcurs câteva zeci de file frumoase - sau măcar amintind cu insistență de frumusețe - încărcate cu micronarațiuni scurse din cu totul alt timp și dintr-un cu totul alt raport intim cu existența. De departe, lanțul de întâmplări povestite are ceva în comun cu Halimaua improvizată, sub anchetă, de Zaharia Fărâmă al lui Mircea Eliade
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
sub impulsul demenței totalitare. Războiul declanșează între adolescenții care învață în aceeași clasă o competiție belicoasă. Felix Goldschmidt și Hans Adolf Bediner (Axel Moustache), un fel de Castor și Polux, își confruntă prietenia cu tocsinele propagandei naziste, iar dragostea se încarcă de accentele dramatice ale urii sau frustrării developate pe fondul rinocerizării serenei comunități. Gisela Glückseling (Alicja Bachelda-Curus), evreica și prietena ei Alfa Sigrid Binder (Iona Teodora Iacob), provenind dintr-o familie aristocratică, alcătuiesc un alt cuplu de forțe pe care
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
joacă exterior, nu se înțelege aproape deloc care e povestea, "ce" se rostește, despre "cum" nici nu poate să fie vorba, este o agitație permanentă, ineficientă și mult zgomot pentru mai nimic care alungă emoția, vibrația de care textul este încărcat. Există un avantaj: joacă mare parte din trupa teatrului. Probabil că acesta poate să fie un exercițiu folositor. Mie mi s-a părut praf în ochi. Care se aruncă și pe la case mari, aici, în București. Nu că asta ar
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
numai de gândul de a nu se abate cumva de la "linia partidului": "Niște domni totdeauna posomorâți, purtând sub braț genți grele de hârtii, scurți la vorbă cu toți cei care formează simplul public, cu pasul tare și grăbit, cu privirea încărcată de gânduri negre" (Aristocrațime sovietică - 1928). Paul Zarifopol a fost printre primii intelectuali români care au sesizat, de la bun început pericolul comunismului pentru umanitate, în general, și pentru cultură, în special. El denunță printre primii spiritul - dogmatic și vulgarizator în
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
de mînerul de sprijin de deasupra patului și a deschis brusc ochii cu o dilatare neverosimilă și o expresie nemaiîntîlnită. Eram de față numai trei persoane: părintele Flecan, Constantin Xifta și eu. Ochii lui Vlad ne-au mai privit o dată încărcați de o indicibilă, înspăimîntătoare uimire. Un fel de ultim mesaj în care pîlpîia, cu o neagră strălucire, ceva ca un avertisment. Această ultimă semnalizare, enigmatică, dar presantă la limită, s-a topit dintr-o dată și Vlad a recăzut în incomunicabilitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
pe nume, descurajînd astfel dacă nu comiterea textelor în chestiune, măcar iluzia că ele ar putea proba o vocație, că ar putea trece fraudulos granița către teritoriul valorii . Aproape în fiecare zi factorul poștal vine la ușa mea cu tolba încărcată de reviste în care kitsch-ul poetic se răsfață în voie, de plachete de aceeași factură, din toate colțurile țării. Să scriu despre toate acestea mi-ar fi cu neputință chiar dacă ziua și-ar dubla ori tripla durata. Și apoi
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
lumii muzicale din toată lumea. Amintesc celebrități ca Weissman, Vidal, Kempf și alții. În lipsa unui muzician anume trimis - România a fost reprezentată prin subsemnatul, ca delegat al Ministerului Cultelor și Artelor. Programul celor trei zile, cât au durat serbările, a fost încărcat. Observatorul străin a avut din belșug ocazia să se convingă de iubirea de fast exterior a poporului polonez, asupra căruia abundența și excesul de forme ale barocului au lăsat urme neșterse. Delegații țărilor străine au ținut discursurile de preamărire a
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
ani, el își va aminti: "În anul 1938, și într-o parte a celui următor, mă găseam veghind pe coasta de vest a Peninsulei Iberice. Încă un anotimp, și avea să izbucnească năpraznic cel de Al Doilea Război Mondial. Atmosfera încărcată de fulgere latente, ariditatea dezolantă a solului și un anume dor de țară mă chinuiau". ...Cel ce l-a continuat la Lisabona - dar pe postul său de început: "atașat de presă" - a fost un scriitor de aceeași mărime - și filosof
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
amantul ei, 1989). În acest ultim film, Wong Kar-Wai încearcă cu mult curaj să cucerească cu mijloacele unei sensibilități orientale focalizate pe nuanță, fastidioase jocuri de umbre ca în teatrul Nô, poezie vizuală și erotizare subtilă a gestualității un spațiu încărcat de spectre venind din mitologia cinematografică americană. Experimentul nu este nou pentru regizor, spre exemplu în In the Mood for Love (O iubire imposibilă, 2000) love-story-ul era amplificat, rafinat de tangoul argentinian, bucătăria orientală admite improvizația de care Wong Kar-Wai
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
vibrează somnolent sau cu un fundal discret din care răzbate tînguios șoapta unui saxofon. Sunt stări care condensează subtil în noapte cu ceva din incomensurabila, dizolvanta singurătate care se prelinge din gîtlejul aurit al saxofonului lui Jan Garbarek. Filmul se încarcă încetul cu încetul cu energie, devine fluid și capătă ritm devenind un road movie din care regizorul alege cîteva zile precizînd distanța față de epicentrul reprezentat de barul lui Jeremy (Jude Law), unde poposește, asemeni unei frunze aduse de vînt, Elisabeth
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
derulează povestea cu coatele rezemate de tejgheaua barului, absorbit de fosforescența otrăvită a unei femei purtîn-du-și frumusețea ca un stigmat, avînd în mers acea sfidare mută care le consacră pe femeile fatale. Întreaga atmosferă extrasă unui vis de opiu se încarcă electric la apariția lui Sue Lynne care răspunde parcă unui consemn distructiv. Povestea bărbatului care-și măsoară căderea cu jetoane marcînd fiecare cedare în fața alcoolului se sfîrșește cu o notă de plată transformată în aide-mémoire trist asemeni unei "meditații" de
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
căprioare care latră. Dar ceea ce a împins lucrurile pînă la limita uimirii nu a fost atît faptul că mutul vorbea, ci felul în care o făcea: vulcanic, serios și pe dinlăuntru. Nu ca să-i distreze pe oameni, ci ca să-i încarce cu o stare de spirit. Nu ca să-i binedispună, ca pînă acum, ci ca să-i indispună, strecurîndu-le în suflet neliniștea și declanșîndu-le înfiorarea creștină. Vigoarea cu care își rostea vorbele nu lăsa loc de îndoieli: omul avea o convingere al
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
minte, și are o spontaneitate ce nu este afectată de imprevizibilitatea întrebărilor puse. Dan Puric contrazice clișeul actorului care se pierde de îndată ce e scos din făgașul repertoriului știut. În plus, Dan Puric e un medium prin excelență, știind să se încarce cu o dispoziție pe care o transmite apoi altora. De aceea, nu e analitic, ci catalitic. Nu face analize, ci emite intuiții, motivîndu-și ascultătorii. Nu e reflexiv, ci confesiv. Nu meditează asupra unei teme, ci o pune în vibrație înfățișînd-o
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Constantin Silveștri Un secol de nemurire Viorel COSMA Într-o imaginara carte a “dramelor muzicienilor români”, lui Constantin Silveștri i-ar reveni cu siguranță un loc aparte, fiindcă o personalitate atât de carismatica, de adulata de public, încărcată de succese răsunătoare pe toate meridianele lumii, dar purtând cu sine suferințe fizice ascunse inimaginabile, care i-au adus sfârșitul la numai 56 de ani, departe de patrie, cu greu își poate avea corespondentul desăvârșit, incontestabil. Iată, a trecut un
Constantin Silvestri Un secol de nemurire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83953_a_85278]