384,087 matches
-
o pisică neagră, superbă, care era a lui în sensul că față de el își arăta întreaga tandrețe, pe ceilalți ținându-ne la o oarecare distanță. Aici, în birou, de îndată ce venea un oaspete, pisica venea, se cuibărea în poalele tatei și începea să toarcă. Văzând-o, Blaga a zis: "Parcă-i o Parcă!" Pe urmă, s-a uitat în bibliotecă și a văzut Discobolul, dacă nu mă înșel pe care nu i-l oferise tatei cu dedicație. L-a scos și pe
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Era o descalificare, nu mai puteai scoate nasul în stradă. A scrie "pe linie" mi-ar fi fost cu neputință în acei ani. Iar a publica - nu se punea problema. Între ’45-’65 au trecut totuși douăzeci de ani. Am început să public. Prima poezie, pe o pagină întreagă în Gazeta literară era dedicată zborului lui Gagarin. M-a entuziasmat, mi-a dat o stare de beție, mi s-a părut ceva nemaipomenit. - De fapt, era o glorificare a izbânzii omului
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Bine, dar astea par scrise acum 20 de ani, nu sunt deloc de actualitate!" A stat volumul un an, doi... Între timp apăreau cele ale lui Sorescu și alții în colecția "Luceafărul". De mine nu putea fi vorba. Atunci a început târguiala. Redactorul (o femeie) susținea că se luptă energic pentru tipărirea volumului, dar că întâmpină greutăți. L-am întâlnit pe un coridor pe Vasile Nicolescu. Mi-a spus: Ia vino încoace!" și mi-a dat referatul cu pricina care era
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
jignită de "gestul odios", dar cartea mi-a apărut în o mie de exemplare. La al doilea volum, unde nu am mai avut aceeași presiune, tirajul a scăzut la 500 exemplare. Iar al treilea a fost tipărit în 350 exemplare. Începând din l978 nu am mai putut publica nici o carte; la mine au funcționat "Tezele din iulie". A căzut ghilotina. Gestul făcut în 1965 nu are o justificare sau explicație; nici nu mă acuz, nici nu mă scuz. Cel puțin în
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Ceaușescu cum nici n-ar fi visat el și pe care ar fi trebuit să știe s-o exploateze mai departe, dacă n-ar fi fost așa de rupt de realitate sau dacă n-ar fi fost un mizerabil. Atunci începuseră să publice cam toți scriitorii. Repet, asta nu e o scuză. S-a mai întâmplat un lucru: noi nu credeam că vom mai trăi în libertate. - Corect. - Ne rostuiam viața în așa fel, gândindu-ne că vom trăi și vom
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
fi ele spectaculoase, dar într-o lume cu adevărat competitivă își relevă întegul penibil și rușinoasa ineficiență. Seria fericită (vizele pentru spațiul Schengen, NATO, UE) de care-am beneficiat în 2002 nu poate dura la nesfârșit. De-acum, occidentalii au început să facă socotelile în termeni de eficiență, valoare și - oricât ne-ar speria cuvântul - moralitate. Om fi noi indefectibili la multe capitole, dar tare mi-e teamă că "justețea opțiunilor" noastre nu le va isca decât mirate ridicări din sprâncene
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
În prezent, în Europa se lucrează febril la traducerea și editarea acestui best-seller. Memoriile Premiului Nobel columbian, concepute ca o trilogie, debutează cu acest volum de aproape șase sute de pagini, care descrie copilăria, adolescența și o parte din tinerețea scriitorului, începînd cu viața bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinților săi, dezvăluind apoi cum a simțit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd își publică cel dintîi roman La hojarasca ("Frunzele uscate
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
o mică distanță de la estuar are un temperament oceanic. Eu cumpărasem în port o provizie zdravănă de țigări dintre cele mai ieftine, cu tutun negru și o foiță căreia nu-i lipsea mult să fie hîrtie de ambalaj, și am început să fumez în felul în care o făceam pe atunci, aprinzînd țigară de la țigară, în vreme ce reciteam Lumină de august, de William Faulkner, care era pe atunci cel mai fidel dintre demonii mei tutelari. Mama s-a prins de șiragul ei
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
o mătușă care o însoțea pretutindeni la balurile cele mai selecte ale timoratei aristocrații de prin partea locului, dar nimeni nu-i cunoscuse nici un logodnic cînd s-a măritat, împotriva voinței părinților, cu telegrafistul satului. Virtuțile ei cele mai renumite începînd de atunci erau simțul umorului și sănătatea de fier pe care vitregiile sorții n-aveau să reușească s-o distrugă în lunga ei viață. Dar cea mai surprinzătoare și tot începînd de atunci și cea mai greu de bănuit virtute
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
părinților, cu telegrafistul satului. Virtuțile ei cele mai renumite începînd de atunci erau simțul umorului și sănătatea de fier pe care vitregiile sorții n-aveau să reușească s-o distrugă în lunga ei viață. Dar cea mai surprinzătoare și tot începînd de atunci și cea mai greu de bănuit virtute stătea în talentul nemaipomenit cu care izbutea să-și ascundă extraordinara tărie de caracter: un Leu perfect. Asta îi îngăduise să statornicească o putere matriarhală a cărei dominație ajungea pînă la
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
casa. Totuși, ea n-a pomenit deloc subiectul pînă după miezul nopții, pe șalupă, cînd simți ca un fel de revelație supranaturală că, în sfîrșit, găsise prilejul potrivit să-mi spună ceea ce era neîndoios motivul real al călătoriei sale, și începu în felul și pe tonul și cu cuvintele alese la milimetru pe care trebuie să le fi ticluit îndelung în singurătatea nopților ei fără somn, cu mult înainte de a o porni la drum. - Tatăl tău e foarte mîhnit, spuse. Iată
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
și cu cuvintele alese la milimetru pe care trebuie să le fi ticluit îndelung în singurătatea nopților ei fără somn, cu mult înainte de a o porni la drum. - Tatăl tău e foarte mîhnit, spuse. Iată deci infernul atît de temut. Începea ca întotdeauna, cînd te așteptai mai puțin și cu o voce liniștitoare ce n-avea să se schimbe orice s-ar fi întîmplat. Numai ca să respect ritualul, deoarece cunoșteam prea bine răspunsul, am întrebat-o: - Și de ce? - Pentru că te-ai
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
ironie e încă atît de rafinată! Iată însă parodia devenind nu predicație despre o cultură posibilă, ci descompunerea în sine a întregii culturi, cu zeii, monumentele, construcțiile, crologiile ei. Atunci cînd Pozzo îi ordonă slugii sale Lucky: «gîndește, porcule!», acesta începe să peroreze în stilul pedant-academic al unui profesor". Așadar principiul spiritualist-religios e folosit ca un reactiv al faptului estetic, care își revelă astfel profilul între echilibru și criză, într-o perioadă în care părelnica "descompunere ontologică și axiologică" - avem motive
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
specializării, subliniind faptul că în România de azi nu mai poți fi ceea ce erau Rădulescu-Motru sau Ralea, adică în același timp să deții două sau mai multe specializări, să acoperi o plajă cât mai mare, asta nu doar pentru că lumea începe să te privească straniu, ci și datorită modei de la noi de a fi expert într-un singur lucru. Lui Dan C. Mihăilescu, de exemplu, i s-a reproșat tocmai inversul, și anume faptul că, datorită diverselor activități, întârzie să-și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
jos, compromisul e prea mare (și chiar gratuit), ca să pot trece cu seninătate peste el. Nici o "abisalitate" nu poate scuza asta. La cronicile literare propriu-zise au fost, în general vorbind, reacții mai mult bune și foarte bune, decât rele. Ca să încep cu acestea din urmă, în topul meu personal, locul întâi e disputat de doi concurenți acerbi: Cezar Paul-Bădescu (care, după o cronică negativă la o carte făcută de el pe marginea "cazului" Eminescu, a scris despre mine că îmi fac
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
și mai ales în istoria literară, nu există structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să întocmească pe baza faptelor altele, și Renașterea, Romantismul dispar sau rămân alături de alte unghiuri istorice". Chiar dacă, personal, mizez mai mult
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
pe care președintele Iliescu a adresat-o "agamanilor" din PSD, poetul senator Adrian Păunescu a sărit în apărarea celor care ar trebui să aleagă între politică și afaceri, cum le-a cerut Ion Iliescu. Cităm din ADEVĂRUL (nr. 3927): "Președintele începe să semene cu Nicolae Ceaușescu în cele mai negre momente ale acestuia" - a atacat Adrian Păunescu." Pentru a înțelege mai bine contextul acestei declarații, cităm în continuare din Adevărul: "Mai mulți senatori-afaceriști au amenințat cu demisia. Parlamentarii PSD sînt hotărîți
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
rusă. Pentru scriitor, ea este libertatea deplasării și a privirii. Pentru aparatul de supraveghere reprezentat de Sonia, strada e un infinit pericol. Un loc în care oricând poate "scăpa" ceva. Chiar și însoțit de inevitabila interpretă, scriitorul rămîne un îndărătnic. Începe să simtă că falsul i se prezintă drept adevăr și invers. Coborârea pe scara percepției negative continuă. Nu e vorba doar de lectura printre rânduri a unei realități codificate, ci de un continent necunoscut și straniu al relațiilor inter-umane. "Toată lumea
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
Nu există altă cale spre viitor, așa cum nu există o altă opinie despre tot ce se întâmplă în lume, decât cea expusă în "Pravda". Aglomerarea de situații stranii sfârșește prin a-i provoca și lui Simenon senzația clară a coșmarului: "Încep să am senzații de coșmar. Și nu doar din cauza celor văzute. Halucinantă, după două-trei zile, este absența oricărei baze solide, a oricărui răspuns direct, a oricărei priviri limpezi. Toată lumea minte, sau ascunde ceva, toată lumea spionează. Asta o simt. Iată de ce
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
principalele revizuiri critice din istoria literaturii române, nimic comparabil cu 1989 nu se petrecuse în societate ori în cultură. Și, totuși, sentimentul generațiilor cu pricina fusese acela că o revizuire e absolut necesară. Termenul n-a fost numaidecît clar de la început. Într-un fel era firesc: peste înțelesul de revizuire a valorilor dat de Lovinescu și-a așternut greutatea un înțeles moral. Reevaluarea n-a privit exclusiv operele, ca literatură, ci și pe scriitori, ca oameni. Ba chiar această a doua
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
esopismul) romanelor predecembriste scot din prim planul scenei literare o carte sau alta, înainte de a ști dacă nu cumva cauza principală o reprezintă iraționalitatea pieței. În al treilea rînd, mai este și problema canonului. Schimbarea lui, din clipa în care începe să fie percepută, conduce direct la revizuirea critică. Nu invers, cum cred cei care văd în canon o sublimare a procesului de revizuire. Canonul literar românesc e în plină derută de ani buni. Acest fapt a exercitat o presiune constantă
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
vor intra, pentru că, îi explică Ea - Lui, " Dacă intri într-o fermă noaptea, pățești două lucruri: 1. calci în rahat de vacă și 2: ești împușcat". În secvența imediat următoare, îl vedem pe portărelul rival intrînd în fermă, noaptea, și începînd prin a călca în...! Sau, luat drept veterinar, portărelul citadin trebuie să intre în rol și să consulte un taur cu disfuncții sexuale; i se oferă o mănușă și află că trebuie să atingă prostata taurului; "Cît de departe e
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
și despre ce vreți voi! îi rog aici pe ceilalți moderatori să nu mute topicul " (autoshow.ro/forum); Răspunsurile la topicul «Eu sunt de acord cu americanii!» postat de «escu»" (ciuc.openlink.ro /antiprotv); Salut la toți! mișto topicul acesta!... începe să devină interesant topicul acesta!" (seductie.com). La o rapidă verificare statistică (cu Google), se obțin nu mai puțin de 1040 de atestări ale formei de plural (scrise fără cratimă) topicuri ("hai să punem topicuri inteligente!" - www.statistics.home.ro
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
Divinității privilegiul de a face un semn discret pentru ca, în numai cîțiva ani, în cutare țară să se nască un grup de genii; ori de a face un semn la fel de discret pentru ca, în aceeași țară, peste doar cîteva decenii, să înceapă un secol de mediocritate intelectuală și de pustiu cultural. Cu toate că acest fapt a putut fi unanim verificat de sute și sute de ani, el este încă privit cu enervare și neîncredere: oamenii, bieții de ei, continuă să-și arunce vina
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
a mirabilei lor unități. E o viziune ce răspunde credinței catolice a marelui poet și, dincolo de aceasta, am putea socoti că și ființei cosmice, acelei sfere unice eterne și imobile a lui Parmenide din Elea: "Salutînd «aurora acestui secol care începe», într-una din Marile sale Ode triumfale, și închinînd la capătul acelorași ode un Procesional festiv timpurilor ce vor să vină, poetul dă glas credinței sale: a început zodia nouă a unei lumi «acum totale». Peregrin diplomatic pe căile mari
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]