2,741 matches
-
Kang Sheng cât sunt de ușurată, Mao apare lângă cortină. Aplaudând, își face loc pe scenă. Este recunoscut imediat. Mulțimea e în fierbere: Trăiască tovarășul președinte Mao! Îmi țin răsuflarea și strig cu mulțimea. Mao nu spune nimic. Nici măcar nu încetinește pasul. Merge și bate din palme tot drumul din partea stângă spre partea dreaptă a scenei, apoi dispare ca o fantomă. Asta îi reamintește imediat mulțimii că Doamna Mao Jiang Ching are sprijinul bărbatului ei. 1 august. Ea și Mao se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oferindu-mi amènunte despre cumnat, despre sora ei, despre nepoți, despre pisică rèmasè singurè acasè, Bine! acceptând, pe peron trebuie sè mè întâlnesc și cu dezlegarea enigmei mele, dar am trișat, nici nu m-am mai gândit la ea, Trenul încetinește vizibil, se vèd primele case de la intrarea în oraș, podul de fier, ștrandul pustiu, parcul cu castani, ținând în mâini geamantanul vechi al doamnei în vârstè pe care m-am oferit s-o ajut, ea, vorbind întruna, despre cumnatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asupra arcului de luminè ce-l ridicè că un curcubeu înaintea noastrè farurile lungi, apoi cele scurte când, vine, rar, din fațè, vreo mașinè, ar mai fi ceva de mers pânè la acea pensiune, dar nu vom ajunge acolo! ea încetinește mașină și trage pe dreapta într-o parcare de pe marginea drumului, e trecut de miezul nopții, oprește motorul, din când în când, mașinile care trec de-o parte și de alta ne lumineazè chipurile, ne privim! apoi o trag înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
neobișnuit, asemeni unor valuri de aer mai înalte, se formeazè undeva în spatele meu, la ceafè, dar, fèrè grabè, ca și cum nimic nu s-ar întâmpla, cu toate simțurile în alertè, mè reașez pe banchetè, așteptând, Atunci, fèrè nici un avertisment prealabil, trenul încetinește brusc, oprindu-se, Nu-mi dau seama de ce ne-am oprit și nici mècar unde ne aflèm, ceața de afarè, ca un zid compact și lichid de vapori albi nu-mi permite sè vèd mai departe de marginea unui șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cazuri, inutil și derizoriu, cum ar fi, de pildè, oferirea prioritèții pietonilor la trecerile de pietoni, mè strèduiesc atât de mult sè mè concentrez la tot ceea ce fac încât, cu mult timp înainte de a ajunge la o trecere de pietoni, încetinesc mașina-școalè și, chiar dacè unii trecètori nu dovedesc intenții ferme de a traversa, eu opresc regulamentar mașină îndemnându-i sè se hotèreascè și sè treacè stradă, Adevèrul este cè uneori avem o imperioasè nevoie că altcineva sè ia decizii în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè le acord, cu un gest larg al mâinii ridicate de pe volan, prioritate, treabè care, firește, a ajuns sè-l exaspereze pe instructor, Trebuie sè anticipezi intențiile trecètorilor, îmi explicè el, nu sè oprești la orice trecere, dacè nu e nimeni, încetinești mașină, ca sè nu-ți sarè unul înainte, dar nu te oprești că sè inviți oamenii sè treacè, Ce mai, sunt un ins politicos de felul meu! Nici pe ăsta cu prioritatea n-a înțeles-o instructorul! De altfel, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care, pe marginea șoselei, ne vom opri din nou, ca atunci când ea, cèutându-mè, pe mine, pe Matei, mi-a cerut s-o iubesc chiar acolo, Tabla indicatoare de pe dreapta șoselei îmi confirmè presupunerile, e chiar satul acela, Ar trebui sè încetinesc viteza! se aude o voce înlèuntrul auzului meu, Dar auzul meu sufletesc aude altceva și-mi întorc capul spre stânga, acolo unde, la volan, ea conduce mașina, Matei! îmi șoptește chemându-mè duios, Dar Matei, la volanul unui tir lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-i orfană, pe tată-său l-au ridicat Rușii, astă-iarnă - parcă numai pe tată-său, astă-iarnă. Și că să stau oleacă, are ea ceva să-mi spuie mie. Ceva important de tot. Nu-i răspund și mă opresc, deși am Încetinit pasul. Îmi văd de drumul meu, printre miriște, desculț. Fără să mă răsucesc, Îi spun că, dacă vrea și vrea să mă opresc, atunci să se descalțe și ea. Altfel, nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fac decât să-ți atrag atenția că nașterea unui copil e o treabă dificilă, care nu trebuie tratată altfel decât foarte serios. Când faci un copil trebuie să accepți și unele compromisuri și sunt femei care nu vor să-și încetinească ritmul carierei. —Ei, ăsta nu e și cazul tău, nu-i așa?! i-a replicat James în batjocură. Asta dacă nu consideri că mersul la cumpărături e o carieră. Julia nu a răspuns la provocare și a continuat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să prindă autobuzul care tocmai oprise în stație, la douăzeci de metri în fața ei. Trecu de autobuz și parcă ar fi fugit pe un câmp, spre o lizieră de pădure. Privirea i se luminase intens și i se învăpăiaseră obrajii. Încetini pasul balansând din mâini, așteptând să i se liniștească respirația. Intră într-un butic aflat, ca și cabinetul de ginecologie, la parterul unui bloc cu zece etaje. Cumpără o franzelă și doi cârnați, cu inima cam strânsă; dimineață, când ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
drept Înainte. Speram că totuși acesta nu va fi ultimul său cuvânt. — M-am Întâlnit ieri cu o prietenă de-a ta, la piață, am spus, schimbând tactica de atac. Cath. Tare drăguță. — Mda, Cath e de treabă, Încuviință ea, Încetinind oarecum pasul. Venind din gura lui Naomi, ăsta probabil că era complimentul suprem. — E o amică de-a mea, știi? Vocea a Început să-i sune aproape normal. În vreme ce-mi spărgeam capul să găsesc o Întrebare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gustul tău decât pe al meu. — Data viitoare, ar trebui să luăm și noi niște ecstasy. Să vii pregătită. Și când o să fie asta? Ce zici de săptămâna viitoare? sugeră ea. — N-am nimic Împotrivă. Am virat pe strada ei, Încetinind viteza. Clădirea În care locuia Rachel se Întindea practic pe toată lungimea străzii și era destul de greu să nimeresc secțiunea În care se găsea apartamentul ei. — Aici e, Îmi zise În vreme ce ne apropiam de ea. Mersi. Am parcat dubița În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cadiul care-l cheamă. — Trebuie ca locuitorii orașului să te vadă călărind În preajma mea, asta va risipi impresiile de-aseară. În mulțimea adunată În vecinătatea reședinței, Omar crede că o recunoaște pe hoața de migdale, ascunsă sub umbra unui păr. Încetinește pasul, o caută din ochi. Dar Abu Taher Îl Îmboldește: — Mai iute, nenorocire ție dacă hanul ajunge Înaintea noastră! IV — Astrologii au spun-o de la Începutul veacurilor, și n-au mințit: patru orașe sunt născute sub semnul răzmeriței, Samarkandul, Mecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pământ, ca să i se adreseze ei În turcește. Am văzut-o atunci ridicându-se, acoperindu-și fața, dându-i servitorului să-i ducă o geantă de piele. Acesta se grăbea către ieșire. Ea Îl urmă. Ajunsă la ușa salonului, Își Încetini, totuși, mersul, lăsându-l pe bărbat să se Îndepărteze, se Întoarse către mine și rosti, cu voce Înaltă și Într-o franceză mai curată decât a mea: — Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Politețe sau promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
căutară să organizeze apărarea orașului, voluntarii se prezentară În număr mare, mai ales „fii ai lui Adam”, ca și la Tabriz. Dar situația era fără ieșire. După ce invadaseră nordul țării, trupele țarului Înaintau acum În direcția capitalei. Numai zăpada le Încetinea oarecum avansarea. Pe 24 decembrie, prim-ministrul demisionar hotărî să recapete puterea printr-o lovitură de forță. Cu ajutorul cazacilor, al triburilor bakhtiare, al unei importante părți a armatei și jandarmeriei, se făcu stăpân pe capitală și proclamă dizolvarea Parlamentului. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
privea către celălalt. Tata m-a luat cu o mână pe după cap, cu mâna lui mare, și m-a mângâiat de două sau trei ori la ceafă. De obicei, făcea asta numai la zilele mele de naștere. Trenul și-a încetinit mersul și apoi s-a oprit în fața noastră. Era prima mea călătorie cu trenul. Pe un panou alb, lângă ușa gării, erau scrise numele multor localități. Le știam doar din auzite, de văzut nu văzusem nici una. Am luat găinile moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de vorbă. Astăzi erau aici mai multe familii ale soldaților ca de obicei. Aveau liber de la cazarmă. Bătrânii ședeau lângă bastoanele lor maronii, unii hrăneau porumbeii. Căci porumbei aveam destui. Arșița creștea și totul părea inundat de lumină. Mi-am încetinit pașii, în fața monumentului m-am oprit și am privit în toate direcțiile. În stânga erau niște trepte, iar dincolo de ele și de stradă se aflau canalul și clubul de canotaj. Mergând de-a lungul canalului, mi-ar fi ieșit înainte sălciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
familiare ale fricii îmi pișcă adâncurile ființei, înțepându-mi obrajii spongioși, îmi odihnesc o mână pe coapsa lui, nu mai conduce atât de repede, exagerezi, dar el se plânge, de câte ori mă distrez și eu, ți se pare că exagerez, totuși încetinește puțin, ca să pot vedea deșertul Iehuda cum își întinde brațele, eu sunt uimită, privește uscăciunea aceasta, pare a fi o altă țară, iar el spune, este pur și simplu neirigat, atâta tot. În urmă cu doar două minute, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el întinde în fața lor schițe asiguratorii, fără a se deranja cu creșterea acestui copil care tocmai i s-a născut, îl va uita peste încă o zi, o va uita și pe ea, și pe mine, dar nu opresc, doar încetinesc preț de o clipă, îmi continui drumul prin orașul acesta epuizant, străzile familiare sunt asemenea unor oameni pe care i-am cunoscut în trecut, dar cărora nu mai am ce să le spun astăzi, așa că trec pe lângă ele repede, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a lungul drumului, Între copaci, făcÎndu-i pe ocupanți să-și schimbe pozițiile. Nimeni nu-l depășise din spate pe Bill, deși un far li se tot jucase pe cefe o vreme, pînĂ ce Bill se trăsese Într-o parte. Încetini, apoi Întoarse brusc pe drumul nisipos care trecea printre livezi și ajungea la fermă. Acum mașina trecea Încet printre livezi. Kate Își apropie buzele de urechea lui Nick: — Cam Într-o oră, Wemedge. Nick Își lipi tare coapsa de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ușă, detectivul așeză revolverul pe podea și, aplecîndu-se, desfăcu cătușele. Apoi luă revolverul Înapoi și se ridică. Ținînd În continuare pistolul cu dreapta, trase cu mîna stîngă semnalul de alarmă. Apoi dădu să pună mîna pe clanță. Trenul Începuse să Încetinească. — DĂ-te din ușă, auzirăm o voce din interior. — Deschide, spuse detectivul și făcu un pas În spate. — Al, se auzi vocea. Al, ești bine? Detectivul se trase Într-o parte. Trenul Încetinea. — Al, se auzi din nou vocea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pună mîna pe clanță. Trenul Începuse să Încetinească. — DĂ-te din ușă, auzirăm o voce din interior. — Deschide, spuse detectivul și făcu un pas În spate. — Al, se auzi vocea. Al, ești bine? Detectivul se trase Într-o parte. Trenul Încetinea. — Al, se auzi din nou vocea. Dacă ești bine, răspunde-mi. Nu primi nici un răspuns. Trenul se opri. Unul dintre mecanici deschise ușa: — Ce dracu’... Se uită la bărbatul Întins pe podea, la urmele de sînge și la revolverul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
curăței. Habar n-aveam cît de rău tre’ să fi arătat și eu pînĂ să observ cîte muște se adunaseră pe lîngă spatele, umerii și gîtul meu. Blindatul rămĂsese-n mijlocul drumului și orice vehicul ar fi trecut trebuia să Încetinească. Toți erau bogați acum, n-aveam nici o pierdere și distruseserăm locul. Mai găseam noi altă zi În care să ne luptăm și, oricum, asta fusese ariegarda și orice am mai fi putut prinde erau nefericiți rămași de izbeliște. — Dezamorsați minele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acolo pe unde mă conducea Belbo, mi-ar fi fost mai greu să scap În cazul În care poliția ne-ar fi ieșit În Întâmpinare de pe undeva. Îmi făcu semn să tac din gură, dădu două-trei colțuri de străzi, Își Încetini pasul treptat și ne pomenirăm mergând la pas, fără să alergăm, exact În spatele Domului, unde circulația era normală și unde nu ajungeau ecourile bătăliei ce se desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se Înalțe primele case, care, oricât erau ele de rare, alcătuiau o mică rețea de străduțe. S-a Întâmplat că grupul cel mai cutezător s-a aruncat Înainte, fără frică, În timp ce eu și - spre norocul meu - și alții, câțiva, am Încetinit pasul și ne-am postat pe după colțurile caselor, observând de departe. Dacă Martinetti ne-ar fi organizat În avangardă și ariergardă, ne-am fi făcut datoria, Însă a fost un fel de diviziune spontană. Cei mai cu inimă Înainte, lașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]