2,188 matches
-
o reprezintă samsarii, marii intermediari de grâne sau animale, care oferă prețuri mici și care "lucrează" numai cu banii jos. Oamenii nu-i prea iubesc și de aceea munca lor se desfășoară în penumbra sau în spatele legii. Samsarii acumulează, în închipuirea oamenilor, averi uriașe, fără să muncească. Ei nu fac nimic, doar cumpără dintr-o parte și vând într-alta. Târgul este o adunare complicată și cosmopolită de oameni a căror viață se petrece în cadre simple, prea puțin schimbată de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
grand passage) (Poncet, 1996 : 94). En traduisant le syntagme " la rădăcinile brazilor " (littéralement : " aux racines des sapins "), Jean Poncet crée une métaphore : " au berceau des racines ligneuses " (În munți/Dans leș montagnes) (1996 : 122). À partir d'une comparaison, " o închipuire că fumul " (" un être imaginaire comme la fumée "), Paula Romanescu crée une métaphore : " O fată frumoasă e/o închipuire că fumul [...]. " " Une belle fille c'est une icône de fumée [...]. " (Catrenele fetei frumoase/ Chant à la belle fille) (Romanescu, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
crée une métaphore : " au berceau des racines ligneuses " (În munți/Dans leș montagnes) (1996 : 122). À partir d'une comparaison, " o închipuire că fumul " (" un être imaginaire comme la fumée "), Paula Romanescu crée une métaphore : " O fată frumoasă e/o închipuire că fumul [...]. " " Une belle fille c'est une icône de fumée [...]. " (Catrenele fetei frumoase/ Chant à la belle fille) (Romanescu, 1998 : 64). Le travail interprétatif mène à des traductions réussies dans le cas des images plus amples : " Prinși de duhul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
gorunule " (" chêne ") par " jeune chêne ". Cette modification mène à un changement de la voix du texte. À part leș appellatifs, d'autres termes employés par leș traducteurs produisent un changement de registre : " Când eram copil mă jucam cu tine/și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. " " Enfant, je jouais avec țoi/et dans mă fantaisie je te mettais en pièces comme un joujou. " (Psalm/Psaume) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 125). La traductrice donne comme équivalent du terme " jucărie " (" jouet ") le nom " joujou
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte d'arrivée une oralité plus évidente par l'emploi du moț " voilà ". Să version contient aussi un changement sémantique, le nom " ciel " (" cerul ") étant précédé par l'adjectif possessif " mon ". " Când eram copil mă jucam cu tine/și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Du temps de mon enfance/Je jouais avec Țoi/comme on joue à la poupée. " (Psalm/Psaume) (Romanescu, 1998 : 49). Dans cette version, le " jouet " (" jucăria ") du texte source devient une " poupée ". La traductrice
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Respirând cu nesaț, dar și cu luare-aminte „atmosfera artistică” din cetățile Peninsulei, institutorul - pe urmele lui N. Iorga - stăruie asupra contrastelor, care i se par întristătoare, dintre trecutul de unice splendori și un prezent diminuat, pe care îl întregește în închipuire. Uzitând schema consacrată de Daniel Defoe, însăilează un scurt roman, stângaci și incolor, intitulat Aventurile lui Ion Runcan, ultimul naufragiat în insula lui Robinson (1947). Peripețiile eroului, pe care dorul de aventură îl mână în necunoscut, îi solicită, într-o
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
lui C.: „Peisagiului exterior, de culoare industrială și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei.” Scriind în limba română, în care fiorul liric este „atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat” (Perpessicius), C. este o voce remarcabilă, nu mai puțin înzestrată și printre poeții în grai aromân. Nu foarte interesat de
CUTOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
fi obiectivă o interpretare totuși subiectivă a datelor. Mai corect ar fi să se spună „o viață posibilă” a lui I. L. Caragiale, ieșită din consultarea riguroasă a documentelor și întregită, acolo unde dovezile lipsesc, de intuiția criticului („îl vedem cu închipuirea”). Închipuirea nu merge, cu toate acestea, prea departe. Biograful vrea să rămână în preajma adevărului, verifică informațiile lăsate de contemporani, face mai multe rânduri de expertize și contraexpertize pentru a limita, pe cât posibil, arbitrariul interpretării critice. Când nevoia de demonstrație o
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
obiectivă o interpretare totuși subiectivă a datelor. Mai corect ar fi să se spună „o viață posibilă” a lui I. L. Caragiale, ieșită din consultarea riguroasă a documentelor și întregită, acolo unde dovezile lipsesc, de intuiția criticului („îl vedem cu închipuirea”). Închipuirea nu merge, cu toate acestea, prea departe. Biograful vrea să rămână în preajma adevărului, verifică informațiile lăsate de contemporani, face mai multe rânduri de expertize și contraexpertize pentru a limita, pe cât posibil, arbitrariul interpretării critice. Când nevoia de demonstrație o cere
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
au luat și de unde, poeții autentici asimilează rapid și bine modelele. B. trăiește, așa-zicând, într-un mod naiv și cu o sinceritate totală modelele. Poza devine modul lui de a fi liric, în fine, el își desenează cu sânge închipuirile pe care le ia din cărți. Aceasta este cel puțin impresia pe care o ai când îi citești poemele de o derutantă elementaritate, în care se plimbă fără aroganță (fără acel défi întâlnit la mai toți poeții simboliști din faza
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
acest „revers” îi apare ca un accident survenit în desfășurarea logicii comune a existenței, la confluența dintre starea de vis și cea de trăire concretă sau afectivă. Amalgamarea realului cu irealul, posibilă mai ales în starea de vis, refugiul în închipuire, fantezia fără opreliști se întâlnesc pe terenul comun al „jocului”. Saltul din realitate (alimentat de halucinație, viziune morbidă, tenebre) poate fi provocat și de alienarea în faze diferite, mergând până la nebunia clinică. Semnificativ este, din acest punct de vedere, faptul
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
ureche tu ai voit să-i zici. Atuncea ea îți zise" Bogdane, deși prinț, Aici ne vede lumea... m-auzi?... să fim cuminți". [BOGDAN] (își mușcă degetul) E ea. [ROMAN] [(apart)] Aha! începe să semene un pic. O, lume! O, -nchipuire, cum nu ești tu nimic! În vrâsta lui descrie-i pe-oricine... costelivă Dar mică, mare... dragă-i? îndată-i deoprotivă Cu ori[ce] frumusețe. Pe când eu habar n-am Nici ce-i, nici cum o cheamă, de unde-i, din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a întors cugetele și m-a făcut să uit că-s Domn! Gândiri molatece și nebunești, o nepăsare desperată pentru toată lumea... iată sufletul meu înnoptat! Solomoane! Pe tine nu te-a-nnebunit o sută ale tale, pe mine mă tâmpește închipuirea uneia numai... care nu-i a mea. Cine-i ea? Cine poate fi? Știu eu?: Voi eu s-o știu?... Lucrul ce mă omoară e că nu-i a mea!... Blondă... ca Nordul... frumoasă ca icoana cea sfântă a Fecioarei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crede că sâmburele lumei E răul. Cartea lumei d-eterna răutate E scrisă și-i menită. De vei avea puterea, Voința ca să sfarămi pe cel mai slab ca tine Bravură se numește. De ești închipuit, Nesuferind ca alții de-acea închipuire Cu vorba să se-atingă: onoare se numește. {EminescuOpVIII 268} De vrei să-ntreci pe alții și lumei să-i impui Persoana ta infamă, dorință-i de mărire, La fapte mândre stimul. De ești atât de van Să crezi că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scris-o într-un timp când sufletul meu era pătruns [de] curățenia idealelor, când nu eram rănit de îndoială. Lumea mi se prezinta armonioasă, cum i se prezintă oricărui ochi vizionar netrezit încă, oricărei subiectivități fericite în grădina înflorită a închipuirilor sale. 2 2254 [ÎNTUNERICUL ȘI POETUL] ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt {EminescuOpVIII 286} Ce cânți ca o stafie ieșită din mormânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se culce Și corp de-argint îi face ființei aeriane. MAG[UL] Nebun ești ori lunatec?... Ce-s aste gânduri vane? E flacăra juniei, e setea de amor! Îngerul tău e-o rază și corpul ei un nor? E o închipuire nedemnă va să zică. În tine e un demon - în nori nu e nimică. Tu împopulezi marea cu suflete mărețe Și stelele de cântec le împli, și cu fețe De îngeri împli cerul. Aceasta-i blasfemie. Ia una câte una icoanele-aurie, Ia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și oratori sânt marcați cu această greșală, care la rândul ei esercită totodată o influință simbolică. Diftongii ceia cărora prin pronunție li s-a răpit dreptul lor, cu cât slăbirea sunetului e mai marcată cu-atîta trezesc mai mult în noi închipuirea ordinarului, a trivialului, a ignobilului. Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast, care se-n-temeiază pe intuițiunea ignobilului și a ordinarului, despre aparința căruia dîndu-ne socoteală am vedea prea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atât de cursiv ca pronunția să poată urmări ușoară și liberă toate împreunările lor în limbă. Aicea iar e de trebuință o împăcare a antitezelor, o unire a lor. Legea cea dentîi mănținută unilateral împiedecă cursul vorbirei și ni dă închipuirea unei sforțări oarecare a puterii. (Sforța ca o scremere, silință, opintire neplăcută). Momentul cel de-al doilea, mănținut cu eschiderea celui dentîi cade în pericolul de a șterge și a slăbi caracterul cel hotărât al sunetelor. O pronunție nobilă, cultă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
creatorie. Espresiunile cari înseamnă fenomenele lumei sensuale și a universului natural sânt mult mai înrudite cu materia (Inhalt ) lor prin sine însele, adică prin natura elementelor lor, a sunetelor articulate; pe când cuvintele acelea cari esprimă intuițiuni nesensibile, abstracte, se prezintă închipuirei noastre mai mult ca niște semne a căror sunete nu au cu sensul pe care-l esprimă decât prea puțină sau nici o înrudire. Limba în dezvoltarea sa a purces de la lumea sensuală și de la impresiunile ce aceasta a făcut asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
semnificărei nesensibile, care se prezintă acuma ca cea proprie, fără ca la ea să-și mai poată aduce aminte cineva de sensibilul punct de plecare. Cine mai cugetă, la espresiunile de înțelegere, pricepere, minte de pildă ș. a., la rădăcina lor sensibilă. Închipuirea nu aude în ele decât semne pentru noțiuni nesensibile. Însă în cuvintele cari reflectă impresiunile lumei sensuale e legătura dintre sunet și înțeles mult mai strânsă decât la vorbele cari nu-s decât semne pentru intuițiuni nesensibile. Așadar (însămnătatea) importanța
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletești poate să ni dea ocaziunea pentru aceasta. Accentul simbolic al acestui al treilea stadiu ni prezintă încă o a doua lature a sa. Această lature noi o ținem de culminațiunea acestei sfere întregi. Adică când el reflectă toată suma închipuirilor pe care o trezește în noi un obiect și când prin un corespunzător colorit al tonului e în stare de-a reproduce variile nuanțe și relațiuni în care poate fi pusă una și aceeași noțiune. Cu o singură lovitură, accentul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și în determinarea cea mai deplină și mai personală a lor; asta-i problema cea mai mare a nobilei sale arte. A înlocui o deplină și intactă espresiune dramatică prin niște indicațiuni cu care nu unim în genere decât niște închipuiri foarte neclare, asta însemnează a necunoaște cu desăvârșire natura declamațiunii dramatice și de-a o enerva (aplatisa) într-o simplă recitațiune epică. Vrem să pătrundă asupră-ne întregul torent de munte al pasiunilor, întreaga cutezanță fierbătoare a umorului, vrem a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de factori care își afirmă participarea lor la formarea ei; de-aceea masca are de-a le reproduce pe toate, după gradul însă al însemnătății lor etice. În viață ni se-ntîmplă adesea că fizionomiile personalităților însemnate corespund așa de puțin închipuirei noastre despre [ele] încît văzîndu-le nu ne putem mira îndestul asupra deplinei lipse de conexiune dintre însă nătatea spirituală a 424 r individului și arătarea lui sensibilă. Această despicare a amîndoror părților (spiritul și corpul) își are rațiunea sa absolută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adevăr ceva. Această aspră dezbinare din spirit trebuie să se graveze și în trăsuri. Cu deosebire trebuie ca actorul să se ferească în mascarea sa ca să ne arate în caractere în cari domnesc pasiuni demonice niște forme ce ne întrupează închipuirea unor naturi ordinare, ci din contra chiar în caractere ce ne contrariază el trebuie să graveze trăsuri mari și puternice, din cari să strălucească o natură turbure și răscolită de pasiuni, însă întotdeuna o natură mare în dispozițiunea ei primitivă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
element, în pictură și arta reprezentării dramatice, ocupă un loc însemnat. O întrebuințare sigură a acestui moment e cu deosebire a simțului aceluia care ghicește mai mult prin instinct și tact decât prin conștiință relațiunea secretă dintre obiectele sensibile și închipuirile noastre. De-aceea aceasta e asupra a orce regulă. Se poate însă ca în coordonarea hainelor și în alegerea colorilor să fie o idee creatrice oarecare; și aceea atuncea când costumul ne silește să credem că e o afinitate oarecare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]