8,533 matches
-
ochi privind În pământ și cu celălalt cercetându-i fața care nu putea fi mereu destul de serioasă. Să-nțeleg că există și posibilitatea de-a nu-i spune, iar eu chiar te rog să nu-i spui! Mm-mm, zise fata, Înclinându și capul Împodobit cu păr castaniu, frumos aranjat, Închizând unul din frumoșii săi ochi căprui și adânci, privind spre bărbatul dur, Înalt și frumos, pentru care a fost geloasă pe buna ei soră ce se prăpdise cu un an În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
surpriză! Îți aduc o mamă, spune-i „Săru’ mâna, mamă!” Copilul se freca la ochi și nu putea crede și nici accepta să spună astfel unei fete-femeie care nu semăna la corp, absolut de loc, cu nici o fată cunoscută! A Înclinat capul și a rostit ceva total intraductibil care putea să Însemne orice. Victor, „bine ciupit”, mai bău cu poftă ori cu interes două pahare cu vin de-al „mamii ăsteia noi”, și cuprins de o stare de bine care-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Hans Castorp studiind cu tandrețe radiografia iubitei lui, doamna Chauchat, iar această demitizare (de fapt, nouă și originală mitizare) nu îl oripilează pe cititor. Adrian Georgescu nu reușește însă să treacă un examen atât de greu. Cititorul are momente când înclină să-i dea nota cinci, dar până la urmă, edificat, îi dă patru. Despre necomunicare Intitulată, cu o modestie orgolioasă, Carte, scrierea filozofico-poematică a lui Adrian Georgescu (datând, după cum aflăm din prefață, din perioada 1967-1971 și publicată în 2006 de Sieben
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în deplasări nebunești. / În măruntaiele ei sămânța unei noi religii lucra. / Zeimi în înălțare, zeimi în cădere, / Îngurgitând mișcări, nașteri și dispariții. / O Romă ostenită de nebunia puterii, de depravarea măririi, / Dar natura, stăpână a toate își urmează ale ei.“ Înclinat spre filozofare, Moise M. Istorică își pune adeseori degetul arătător la tâmplă și reflectează, într-un stil sentențios grandilocvent, asupra mersului istoriei. Câteodată le atribuie și personajelor istorice această morgă de cugetători. Iată, ca exemplu, un dialog dintre Traian și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o asemenea frumusețe. Este vorba doar de utilizarea mecanică a unor substantive, adjective, verbe preferate de Eminescu. Versurile „eminesciene“ ale lui Vasile Mustață aduc aminte mai curând de „carpetele“ cumpărate din Turcia de unii turiști români. „O salcie pletoasă se înclină / În lacul cu oglinda cristalină / Vezi luna, o cadână din serai. Doar câte-un nor cu-aripa străvezie / Filtrează, ca mânat de gelozie / Imaginile astrului bălai...“ Vasile Mustață are meritul de a folosi respectuos limba română. Atât și nimic mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o eternitate și numai să descoperi și numele păsărilor. Orice ai face însă, e bine să-l faci cu pasiune.“ Numeroase alte dialoguri din carte, emfatic reflexive și ridicol-ceremonioase, pot fi citate pentru edificarea, dar și pentru amuzamentul cititorilor. „Sunt înclinat să cred - îi spune Mihai unui bun prieten, Dinu, în timp ce stau amândoi în fotolii și beau cafea - că factorii de mediu au o influență majoră, pentru că ei au tendința de a reliefa fie partea mai bună fie pe cea mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fie pe cea mai rea a unui om. Același om poate fi bun într-un mediu și rău într-un alt mediu, și mi se pare fascinant să conștientizez că în anumite medii nenumărați oameni care prin firea lor sunt înclinați să fie buni sfârșesc prin a nu fi buni deloc.“ De la bine-cunoscutele dialoguri cu „ce p... mea!“ din proza unor tineri prozatori de azi se trece, iată, în cealaltă extremă, a unei retorici pompoase, la fel de vulgare în eleganța lor căutată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care marii poeți (Lucian Blaga, Tudor Arghezi) au evocat-o în cuvinte simple și tulburătoare, Augustin Popescu scrie bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin buzunare. Deodată moș Pantalon se întoarce și intervine: Păi, coasă-le buzunarele! Sar ca fript, drept în picioare, speriat de-a binelea. Îmi citești gîndurile? Dar tu ce ai crezut? Rîde șmecherește și pleacă acasă. Eu rămîn holbat și înclinat să cred în minuni. Dușuri reci de toamnă tîrzie O ploaie rece, de toamnă tîrzie, s-a lăsat peste oraș, dînd impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
venit bunicel. Într-o zi, Norocel a ascultat o vioară și imediat a fost atins de microb iremediabil. Vreau o vioară, scîncea la taică-su, suportînd cîte un pumn în cap de la fratele său mai mare. Fratele său era vădit înclinat spre "ciordeală" și, profitînd de un scripcar beat criță care dormea pe drum, l-a făcut pe puradel fericit. Singur, neajutat de nimeni, Norocel scîrțîia cît era ziua de lungă și urechile sale, puțin clăpăuge, îl ghidau exact în viitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dom' Tiberiu? M-au chemat, vrei să spui. Păi, fără mine nu se descurcă. Sînt morți. Fără dubii. Fără noi sînt morți. Tiberiu renunță să lămurească lucrurile, n-are cu cine să-și pună mintea. Cînd au văzut că se înclină, fugeau ca șobolanii. S-au repezit la dom' Tiberiu, acolo era salvarea. Ce mai! Șobolanii dracului! Repede, să-i scoatem noi din rahat... Dar ce s-a înclinat, dom' Tiberiu? Cum ce? Pilonul podului. Săpase apa la bază și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
are cu cine să-și pună mintea. Cînd au văzut că se înclină, fugeau ca șobolanii. S-au repezit la dom' Tiberiu, acolo era salvarea. Ce mai! Șobolanii dracului! Repede, să-i scoatem noi din rahat... Dar ce s-a înclinat, dom' Tiberiu? Cum ce? Pilonul podului. Săpase apa la bază și acum era cîș. Au furat ca în codru. Ciment, fier beton și tot felul de materiale. Erau proști cu toții și au zis că podul trebuie refăcut. Îi las în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mâine. Deasupra pământului, pe soclu, se trăiește sau se moare la fel. Atât de simplu este să privești viața pe trei dimensiuni paralele identice: la doi metri sub pământ, la doi metri deasupra pământului, în iarbă se vegetează mereu după cum înclină Dumnezeu privirea. Genia devenise femeie. Identitatea se conturează cel mai bine în jurul unui fir de sânge. Vârsta este spațiul în care exiști după bunul plac al nervilor; identitatea în bine sau în rău se întâmplă, indiferent dacă purtăm vina sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privesc prin gaura cheii. Paracliserul încuie la 12 și mai deschide la 22, apoi la 4; este menajerul nostru prostuț: mâine scutură covoarele, ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul, pentru fiecare lucru făcut, bifează cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele; dincoace de zid, opaițul picură umbre pe dușumele. Despre care timp vorbești? Mereu am împărțit pe din două așteptările! 18, 32, 64... aici, acolo, dincolo, simple dimensiuni față de care raportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
soartă. Părerea aceasta a găsit mai multă crezare în vremurile noastre, date fiind marile răsturnări care s-au văzut și se văd încă în fiecare zi, și care întrec orice posibilitate de prevedere omenească. Gîndindu-mă uneori la lucrurile acestea, am înclinat și eu într-o măsură spre părerea lor. Cu toate acestea, pentru ca voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, socotesc că este poate adevărat că soarta este stăpînă pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și lucruri și propriile-mi cunoștințe, între practica lui de guvernare și a mea. Ceea ce am onoarea să vă citesc nu este, deci, o disertație academică, rece, plină de citate; este mai curînd o dramă, dacă putem considera cum sînt înclinat să cred sub un anume aspect dramatic, încercarea de a arunca puntea spiritului peste prăpastia generațiilor și a evenimentelor. Nu voi spune nimic nou. Întrebarea este: Ce mai rămîne viu în Principele, după patru secole? Mai pot avea, oare, sfaturile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de INSEE și declară că Franța ar putea număra în 2050 cu unsprezece milioane de suflete mai mult decât s-a prevăzut, fie aproximativ 75 milioane de locuitori. Gilles Pison, director de cercetare la Institutul național de studii demografice (INED), înclină pentru această declarație. Două elemente explică emergența acestui punct de vedere: intensitatea mișcărilor migratorii (sold migrator anual net de două ori mai ridicat decât prevedea INSEE) și, mai mult, o fertilitate mult mai intensă decât se credea (indice conjunctural de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
acte (Germania, Franța) mai mult decât prin capitație (Italia, Regatul Unit). În sfârșit, din ce în ce mai mult obligați să aibă rezultate de către pacienții exigenți, medicii au tendința de a înmulți actele din spirit de precauție. În ceea ce privește cererea, venitul pe cap de locuitor înclină balanța în favoarea cheltuielilor pe cap de locuitor. Pentru unii, sănătatea este un bun superior și consumul crește mai mult decât proporțional cu venitul. Elasticitatea cheltuielilor în raport cu PIB-ul pe cap de locuitor ar fi superioară unității și acesta, reflectând nivelul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de structură a populației pe vârstă impunându-se de acum înainte la cvasi-totalitatea autorilor. Acestor efecte de vârstă, trebuie să li se adauge efectele de generație. Dacă cheltuielile pentru distracții scad cu vârsta, asta înseamnă că generațiile actuale sunt mai înclinate spre călătorie decât generațiile anterioare. O persoană născută înainte de civilizația amuzamentelor și a transportului nu are aceleași reflexe față de călătorii ca o persoană scăldată într-o cultură mai propice relațiilor internaționale. Proporția de persoane care au mers deja cu avionul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
să mă bată din cauza caligrafiei. Fusesem cel mai bun la această disciplină, ca, de altfel, și la desen. Era paradoxul vederii mele slabe care se agăța cu inconștientă disperare de meșteșugul frumosului vizual. Desenam litere cît mai subțiri și ușor Înclinate spre dreapta, cu rotunduri și ovaluri atent trasate. Ghiță avea cel mai urît scris din clasă, iar doamna Învățătoare m-a dat de exemplu și m-a pus să-l corectez. Am rîs cînd l-am auzit că nu știe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dulapurilor, mesei, spetezelor de scaune, a suportului și a ramei oglinzii de pe peretele din stînga cum intrai. Mă studiam adesea În oglinda aceea: o față albă ca de coală de hîrtie, păr negru, ochiul stîng mai mare decît dreptul, capul Înclinat În stînga tocmai din cauza ochiului drept care vedea mai bine. Îmi corectam mereu poziția capului În oglinda mai Înaltă decît mine, neputînd să spun că, În ținuta corectă, eram mai la largul meu. Cu rozul acela al camerei, mă simțeam desprins
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de cea a unui martor ocular, un securist ce participase la operațiune și care s-a destăinuit În Informația zilei din Satu Mare: beculețul de la gura de sus a hornului era Înlocuit de o sonerie activată Într-o ascunzătoare a comandoului. Înclin să cred că au fost declanșate ambele semnale. Vasile Blidaru a fost un machisard anticomunist, deci un haiduc al celei de a doua jumătăți a secolului XX, un lup singuratic, liber chiar și de Întovărășirea cu alți lupi asemenea lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
e mai puțin adevărat că, dacă mintea mea s-ar fi deschis către cifre, către matematici pînă la urmă, pasionîndu-se de dezlegarea unor enigme invizibile, nu de contem plarea unor ciudățenii ce pîlpîie neîncetat sub pleoape, dacă aș fi fost Înclinat spre socotit, nu spre citit, poveștile bătrî nei, ca o muzică Îndepărtată, cel mult m-ar fi adormit. M-au ținut Însă treaz și păcat că unele dintre ele mi-au scăpat. Iar povestea cu care tot ea m-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe punctul de a trece dincolo, povestesc că, desprinzîndu-se din ei Înșiși, Înainte de toate, și-au contemplat speriați propriul lor corp. Eu nu m-am mai contemplat de pe la oglinzile vîrstei de zece ani: o față de var, păr negru, capul ușor Înclinat Într-o parte ca la orice copil care vede mai bine cu un ochi decît cu celălalt. Apoi oglinda, ca și mobilierul din jur, de o culoare imposibilă, abia astăzi Îmi dau seama de asta, mobile roz, s-au năruit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]