7,005 matches
-
dom'ne, și d-ăia de care am io nevoie?" "Ba da", oftează medicul. "Așteptați un pic!", face și scoate un mobil. Tastează rapid și o voce veselă îi răspunde: "Da, Florine. Care-i problema?" Internistul face câțiva pași mai încolo, ca pacientul în cauză să nu audă ce zice și cel de la capătul celălalt. "Avem o urgență. O plagă tăiată, după cum bănuiesc eu." "Bănuiești? N-ai văzut-o?" "N-am văzut-o", începe să se enerveze apelantul. "N-ai vrea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mea, dragă. Am și eu o experiență de viață și știu prea bine cum e. Acum nu-ți dai seama că ești încă tânără", apăsă ea pe acel încă. Da', dacă o să stai în continuare cu capu' între urechi, mai încolo o să vezi câtă dreptate a avut doamna Săvulescu, săraca. Decât că atunci s-ar putea să fie cam prea târziu, tu. Eu ți-am zis, mai mult nu pot să fac!" Nici nu mai trebuie, doamnă. Oricum, vă mulțumesc pentru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la anul trei. Mda... Peste o oră ai și mătăluță treabă, dacă nu mă înșală pe mine memoria..." " Da, am seminar cu bobocii. N-am uitat. Cum n-am uitat nici de proiect. Dacă doriți, vi-l dau." " Dă-l încolo de proiect! Ne uităm pe el miercuri. Să-mi aduci aminte, da? Hai, că întârzii. La bună vedere!" "Numai bine, domnule profesor!" Nici n-a închis bine ușa și am simțit nevoia să deschid sertarul. Nu era nimeni înăuntru. Altă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
banii, timbrele, frânturile de inele, fiindcă inele întregi încă n-aveam, etc. În definitiv ceea ce suportam eu cel mai greu nu era altceva decât gestul. Gestul cuiva de a mă umili, de a mă atenționa că voi fi de-acum încolo monitorizat, că nu voi putea face nimica nesupravegheat. Acesta era surghiunul, indirect vorbind. Urma așadar, să-mi schimb yala la ușă, să-mi schimb toate încuietorile și să pun semne peste tot, frânturi de chibrituri, ca să văd dacă respectivul mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
radiofonice. Un radio mai mult decât vechi, cu cutia dintr-un lemn de culoare închisă, pare-mi-se cireș de pădure, la care nenea Epa și Tata căutau impacientați și în șoaptă, pe o scărișoară de sticlă pe care fugea încolo și încoace un cursor de culoare roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit, postul atât de mult râvnit, îi auzeai șfichiuind din degete, de bucurie, sau chiar exclamând în forță, dar cu vocea totuși, controlat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și se termina cu referiri la ultima plenară a PCR. Mai apoi, în a doua tranșă, aluziile de început de frază, vizau personalitatea lui Sima, premiat pe la festivalul Cântarea României, la Daciada și cu alte zeci de premii. Ce mai încolo și încoace, tovarășe. - făcu primarul Tovarășul director Sima este un om vertical. Vertical, de nu poate fi adevărat. Este unul din stâlpii de bază ai urbei noastre înfloritoare. Este întotdeauna bine documentat, săritor, care este așa cum trebuie să fie un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să muncesc cu plăcere. Acum, trăiesc în prezent fără frică, griji, supărare, frustrare și alte situații negative, mi am găsit liniștea interioară, pe care nu am simțit-o niciodată și sunt extrem de fericită pentru această minunată realizare și de aici încolo lucrurile vor fi altfel pentru mine. Simt că s-a produs o transformare extraordinară la nivelul meu psiho-fizic. Mă bucur că nu am acceptat pensionarea pe caz de boală, care mi-ar fi dat verdictul final, bolnav pe viață. Mulți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
făcut ochii mari, afișând o mutră speriată. Știam noi că pe el îl vei alege. Și bine ai făcut. Acum nu cred că ceilalți au vreo supărare, fiindcă, afară de faptul că eu și Pâcu ne-om aciua pe la casele noastre, încolo nu-i nici o schimbare. Noutatea va veni doar când veți primi lângă voi alți doi cărăuși, care să fie în locul nostru. Și bine ar fi să vă gândiți la doi oameni cărora să le placă o trebușoară ca asta. Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stau și acum în capul mesei. Locul l-au câștigat prin vrednicia lor și de aceea au fost și sunt respectați de toți... O să ne fie dor de ei. Aceste două locuri din capul mesei vor rămâne neocupate de acum încolo... Când îi vom avea oaspeți, aici vor sta tot ei, negreșit... Cu aceste ultime vorbe, Hliboceanu s-a așezat, purtând aburul emoției în priviri... Nimeni nu a mai scos nici o vorbă. În cele din urmă, moș Dumitru a rupt tăcerea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-o facem și pe asta... După ultimul cuvânt, Pâcu și-a îndesat pălăria pe cap, cam cu ciudă. Din prag, a grăit către Catinca: Ți-l las pe cap pe Dumitru. Până acum, acasă era doar musafir. De azi încolo, ai să te saturi de el ca de mere acre... ha, ha, ha! Lasă că eu îl știu și de bun și de rău. Dar vorba ceea: rău cu rău, dar mai rău fără rău. Numai că nu mi-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
culcare odată cu găinile? Da’ ce, suntem babe? Eu zic să-l rugăm pe Costache să ne aducă și o oală cu vin și după aceea om mai vedea noi. Apoi cam ai dreptate, Mitruță. Uite la ei! Numai nu plâng... Încolo... Costache, vino mai aproape! - a strigat Hliboceanu. Poruncă, logofete! - a căutat să învioreze atmosfera Costache. Fă bine și adu-ne o oală cu vin, că ne-o cam luat cu sete. Îndata mare! - a răspuns crâșmarul, dând fuga în zămnic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau tot felul de chipuri... Vântul parcă mă urmărea unde mergeam. Lua omătul pufos și mi-l trântea în obraz și în ochi fără milă. Părea supărat pe tot ce întâlnea în cale... Înce-încet, gardul pierdea din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poimâine... Îi pentru prima oară, Dumitre, când nu te zburlești dacă stric și eu o vorbă acolo... Lasă că de grăit ai tot grăit. Ia să văd cum arăți și când taci. Păi cu tăcutul ista nu mă împac eu. Încolo...treacămeargă. Cum te știu eu și de pe năsălie te-ai ridica să spui cine știe ce polojănie! D-apoi câtă vreme ești viu? Cam ai dreptate, Dumitre. Și, ca să nu-mi uiți glasul chiar în seara, asta te-oi pofti la mine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am ajuns la sănii, ne-am apucat de scurs gazul din celelalte felinare și apoi să vezi muncă până l-am văzut aprins. Mai mai să rămânem fără chibrituri!...Și apoi, până am ajuns!... Săniile nu-s ici-colea, îs hăt încolo... Hai să-l ridicăm din omăt, dar mai întâi să-i facem un culcuș bun în fân. Văd că ați adus mai mult fân și chiar un țol și bine ați chibzuit. După ce toate treburile au fost făcute ca la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la mine și din când în când îngaimă un singur cuvânt. Ce spune? Cere apă. Apă cere mereu. În rest, tace și se uită la mine, de parcă nu m-ar fi văzut niciodată. Bine că s-a trezit din leșin... Încolo o să-l pună Dumnezeu pe picioare. Nu duce grijă de asta. Atunci a intrat și Măriuța, cu o ulcică aburindă. Ce ai acolo, Măriuță? - a întrebat-o Cotman. Ceai călduț. M-o trimis Costache să stau cu Hliboceanu cât mergi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a mă plânge. Mai bine spune-mi ce face Dochița? I-am spus de necazul tău. O plâns cât o plâns, dar când s-o liniștit mi-o dat căciula, mănuși și colțuni de lână. Așa că fă-te sănătos și încolo toate or fi la locul lor - l-a lămurit Cotman. Ca mâine oi fi gata de ducă, dar până atunci mai va. Acum rămâne ca voi doi să vă descurcați până m-oi face eu bine. Ioane, iei tu banii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a auzit strigăt din poartă. Care-i acolo? N-are omul liniște nici să se hodinească după o săptămână de alergătură? Eu sunt! Triță... Goarza. Care-i pricina, omule? Ți-am adus o citație de la trebunal. Asta îmi lipsea. Încolo aveam de toate. Ia să văd ce scrie în citație, Triță? Ești chemat la procesul hoților care te-au... ți-au furat banii anul trecut. Bine, Triță. Dă hârtia încoace și intră, să te încălzești cu un rachiu. Să știi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gratis, se văicări jalnic Descartes. Apoi, În timp ce Napoleon era băgat În sac și bumbăcit, filozoful se chirci, făcându-se din ce În ce mai mic, până când din el nu rămase decât o mingiuță alb-gălbuie cu mustăți și barbișon, care se rostogoli câțiva metri mai Încolo, unde unul dintre curioșii care se Îngrămădeau să vadă ce se Întâmpla la baza turnului călcă pe ea, transformând-o Într-o masă informă de Întrebări fără răspuns. Împachetat ca un salam, Împăratul se văzu târât către unul dintre lifturile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un nor de făină, mă aștepta o grămăjoară de fulgi, iar un gând insidios m-a săgetat: nu cumva urmăream un pui pane? Am zărit la tot pasul scene bizare: Într-un ungher, un tip biciuia o veioză, ceva mai Încolo, un altul, costumat În bebeluș, Îi făcea curte doicii sale; eu Însă rămâneam credincios obsesiei mele, care din când În când Îmi oferea din depărtare străfulgerări de-o clipă. La capătul unui lung coridor, atârnat de clanța ultimei uși, am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fost cel mai tânăr premiat. Deci, speculația cu faptul că Reymont i-ar fi fost preferat lui Rebreanu e gratuită, chiar fantezistă, pentru că în 1924 Rebreanu nu se afirmase pe plan european. Ce speranțe am putea avea de acum încolo? E ridicol să discutăm despre ele? Eu cred că nu. E o discuție ca oricare alta. Eu nu simt nici un fel de frustrare pentru literatura română faptul că nu a obținut până acum nici un Premiu Nobel, când citesc în lista
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
calambur, și fraza în sine, greoaie, anulându-și efectele pe măsură ce le obține. În prima pagină a comentariului intitulat... Observații stilistice pe marginea prozei lui Fănuș Neagu, criticul ne lovește timpanul: "faptul că chiar". În proza aceluiași Fănuș Neagu - aflăm mai încolo - "reflecției nu i se prea dă nas să se obrăznicească". O frază despre Liliecii sorescieni atinge, în neîndemânarea ei, culmea: "La Lilieci e o carte tânără, echivalentul răzbirii la niște izvoare mult căutate, al izbăvirii de existențialemele cam prea lesnicioase
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
acest fizician modern, născut în 11 mai 1918 la New York, și mort 70 de ani mai tîrziu, pe 15 februarie 1988: că prelegerile lui sunt agenți de instituire a ordinii în lume; într-un loc apare electricitatea, un pic mai încolo magnetismul, peste ele intervine o gravitație ubicuitară și totuși perplexantă, iar dedesubtul tuturor o lume cuantică, la fel de ubicuitară și la fel de aiuritoare. Cînd un fizician încearcă să descrie aceste paliere, atît de diferite și totuși atît de compatibile între ele, el
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
Naggie nemulțumită și porni spre ieșire, dar În ultimul moment se Întoarse la standul de cadouri pentru bărbați. CÎt pe ce să uite că pentru asta venise. Ca să nu se trădeze față de Christina, mai cumpără Încă o cravată. De acum Încolo, dacă, pentru a afla de cîți ani se căsătorise, Bill și-ar fi numărat cravatele, cu siguranță că ar fi fost indus În eroare. Dr. Thomas era Încredințat că făcuse o impresie deosebită noilor sale cunoștințe. Visul său de a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de-a lungul anilor, firele Îi căzuseră unul cîte unul și părul i se tot rărise (rar este, de asemenea, un concept vag), iar Într-o bună zi Îi căzu tocmai acel fir fără de care putea fi numit, de acum Încolo, chel. După el veneau două doamne Îmbrăcate În uniforma neagră a Federației Anarhisto-Comuniste, urmate de alte două doamne, afișînd un surîs enigmatic și complice care le trăda Îngrijorarea, membre ale organizației Femeile Trimise. Nimeni nu știa ce se ascunde Îndărătul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sarea, apoi apa, operație prin care proclama nașterea dualității cu numele de THANATEROS. Astfel, Cercul Haosului era consacrat: cunoașterea, cunoscutul și procesul de cunoaștere erau unificate prin super-simetrie Într-un singur cîmp cu o singură structură autoreferențială - iar de acum Încolo, orice devenea posibil. Femeile Trimise Își muiară degetele În apa sărată și aruncară picături unele asupra altora, apoi Înspre cele patru puncte cardinale, rotindu-se pe loc și bolborosind cuvinte fără sens, sau al căror sens nu-l știa nimeni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]