1,615 matches
-
invers în șa, cu fața spre coada cailor, și strigând de mama focului. Vocea le răsuna puternic din pricina scutului ținut în fața gurii. Călărind în felul acela ridicol, întretăindu-se, ciocnindu-se, ferindu-se, au aruncat cât colo scuturile, și-au încordat arcurile și, galopând în jurul stejarului, au început să tragă o ploaie de săgeți asupra pieilor atârnate. În acea agitație haotică riscau să se lovească între ei ori de câte ori trăgeau. Cine găurea ținta se dădea la o parte. Rotari a coborât ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au cunoscut pe winnili și i-au numit „longobarzi“ din pricina lungilor bărbi pe care le purtau bărbații... Ajuns la acest rând al cărții, am făcut un semn, fiindcă Vibana m-a strâns de mâna cu care o țineam, și-a încordat spinarea, a dat ochii peste cap și a murit. Inima mea chinuită a primit lovitura de grație de la poporul pe care-l iubeam. Diavolii și-au făcut apariția, ascunși în cugetul tinerilor de pe domeniu, stârniți fiind de invidie. Au încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți, cu gingiile roșii ca interiorul unui stomac, era căscată pentru a captura aerul ce părea să-i lipsească. Dormeau și copiii, pe canapeaua din bucătărie. Și totuși, nici măcar dacă-și Încorda auzul, Emma nu reușea să le audă respirația. Uneori, noaptea, se trezea speriată și mergea să vadă dacă mai erau Într-adevăr acolo. Era speriată la culme de teama că Antonio, cine știe cum, ar fi putut intra să-i răpească. Olimpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-n cap și mesteca fără oprire tot felul de materii. Chiar din prima săptămână s-a chinuit să-l oprească, să-l facă să lase din mână firul de busuioc pe care îl rupsese, dar n-a fost chip. Se încordase cu disperare până ce țâșnise afară pe cele două orificii inflamate de pe gâtul lui bătrân. Arăta ca o bucată de gheață care începe să se topească, cu aceeași formă de fluture diform și uriaș. Și-așa a aflat că poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mea la vreo cinci metri se afla un băiat înalt, avea ochii de culoarea smaraldului, un verde arzător, plin de pasiune și ardoare. I-am asociat imediat cu un hipnotism subtil. Părul negru îi acoperea fruntea lată, iar umerii erau încordați și mă privea superior. Ne uitam unul la altul, iar el a făcut prima mișcare: Hmm, se pare că nu sunt singurul refugiat. Râse, dar un râs fals, forțat, ochii îi erau ciudați, parcă și el observă că râse singur
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era atât de fragilă pentru că fusese pentru prima dată deschisă de un bărbat, a răspuns atingerilor lui. Îi plăcea mirosul lui și îi plăcea să-i simtă barba pe pielea ei. Când o pătrundea, ea își îndoia picioarele și-și încorda sexul cu un fel de forță care pe ea o surprindea, iar pe el îl umplea de plăcere. Când Iacob gemea în extazul final, ea era inundată de sentimentul propriei puteri. Și când îi urma repirația, descoperea propria ei plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să scrie sau să citească și de aceea regele m-a trimis pe mine, cel mai bun dintre elevii lui Kar, să fiu mâna lui dreaptă. Și iată-mă pe mine, fără soție, fără copii, servitorul unui barbar. M-am încordat la auzul cuvântului. Re-mose mi-a văzut reacția și s-a înroșit de rușine. - O, Ma, tu nu, a zis repede. Tu nu ești ca ceilalți, pentru că altfel tata și bunica nu te-ar fi ales niciodată. Tu ești rafinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și probabil că tata, acolo la Canal, îi simte lipsa pentru că, într-adevăr, e o femeie superbă, ce păcat că nu se vor mai vedea niciodată. Mama a roșit puternic, fața i s-a împurpurat, am văzut cum s-a încordat și am crezut că se va repezi la ofițerul cărunt și-i va trage o palmă, cred că niciodată n-am văzut-o atât de furioasă, dar nu s-a îndreptat către ofițer, ci spre ușa de la intrare, deschizând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am zis, atunci nu ești Laci, dar nu trișa, că dacă nu întrebi, ghici cine-i, atunci după ce să te recunosc? Nici acum nu mi-a răspuns, în schimb a început să-mi tragă capul pe spate, de mi se încordase gâtul, iar spatele mi se lipise de spătarul băncii, du-te naibii, i-am spus, du-te naibii, nenorocitule, nu trișa, că te omor în bătaie, dar tot nu mi-a dat drumul, am încercat să-mi trag capul, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
OPJ voia să știe cine Îl ucisese. Și cine făcuse să curgă sînge pe menhir, trezind Într-un mod atît de macabru durerosul trecut al insulei. Îmi imaginasem totul, dar nu și Înduioșarea care m-a cuprins În fața acelui chip Încordat din cauza durerii stăpînite. Știam că și ea se va chinui, dar nu știam că lucrul ăsta va avea un ecou În sufletul meu, ca o idee de nesuportat. Am văzut apoi o hotărîre sălbatică Înstăpînindu-se pe chipul ei În vreme ce Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să risipească și mai mult timp certîndu-se. Învins, Christian Își afundă obrazul În pletele Mariei. - Trebuie să fim atenți, dragostea mea, atenți să nu ne pierdem, tu și cu mine... Crede-mă, trebuie să plecăm din Lands’en... Marie se Încordă instantaneu, el Îi simți tensiunea și o Întoarse cu fața spre el, cu ochii ațintiți În ochii ei, argumentînd cu blîndețe. - Știu cît de mult vrei să afli adevărul despre moartea lui Gildas, dar la ce te va ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îți jur că Îndată ce ies de aici, o să mă răfuiesc eu cu tine! - Ea nu te mai vrea, nu vei putea face nimic Împotriva noastră! - O să vă fac de petrecanie! O să vă omor! Stéphane, la Început depășit de evenimente, se Încordă din toate puterile ca să-l zvîrle pe Nicolas afară, zăvorînd apoi ușa În urma lui. Îl lăsă să vocifereze pe Yves Pérec, care nu contenea să-i amenințe cu moartea, și chiar mai rău de atît, pe nevastă-sa și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o. Flacăra acesteia se reflectă scurt În pupilele ei dilatate. Uitînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se strădui Christian, se simțea agasarea din glasul lui. Se duse În baie și ieși apoi cu trusa de toaletă pe care o vîrÎ În sacul mare de marinar. Marie veni În spatele lui și-l Înlănțui cu brațele. Instinctiv, se Încordă. - Nu pot pleca, șopti ea Într-o suflare. Nu așa. Nu acum. Christian știa că ea avea să spună lucrul ăsta. O știa de cum văzuse conținutul plicului. Chiar cu mult Înainte. În realitate, știuse dintotdeauna că ea nu-l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu dragă inimă peste trupul mătăhălos al mutului, Însă zîmbetul larg care Îi lumină fața la vederea ei o dezarmă de orice urmă de agresivitate. - Pierric, ieși de acolo, asta nu e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din vehicul, apoi Îl Îndemnă să se ducă acasă. Tot mototolindu-și pachetul de cîrpe, În mod vizibil nepricepînd de ce Îi confisca Marie jucăria, dezamăgit și contrariat, Pierric se Îndepărtă În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul anexei. Dovada absolută. Umerii se lăsară ușor. - Și asta nu e totul, Marie, adăugă el cu vocea Încordată de mînia pe care o simțea față de cel care Îl Împingea să spună astfel de lucruri. Făcea parte dintre faimoșii călugări fără cap care te-au agresat la vechea abație. Ea se Întoarse pe călcîie. Lucas primi direct În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fost o crimă, eram la mine acasă, În patul meu, cu soția mea, de cîte ori trebuie să v-o mai spun? Există un bolnav mintal pe insulă, asta e tot. - Vrei să vorbești de Pierric? Nervii lui PM erau Încordați la maxim, s-ar fi zis că e gata să plîngă, dar se controlă și deveni agresiv. - Cu metodele voastre de torționari, o să ajungeți să mă faceți să spun orice! Debilul de Pierric nu e În stare să zică nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ei sînt cei care au omorît pe toată lumea! Trebuie să plătească! Răzbună-te, Marie! Răzbună-ne! Trebuie să crape! Să crape! Marie Își pusese mîinile peste urechi ca să scape de țipetele ei. Lucas simți că era cu nervii atît de Încordați că o Înșfăcă zdravăn ca s-o scoată din vorbitor. Se opriră pe culoar. Îi știa bine chipul acum, știa după mica Încruntătură a ochilor, după crisparea din colțul gurii că o idee neagră Îi umbla prin cap. Marie simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sport cînd era tînăr. Dacă l-ați fi văzut făcînd saltul cu brațele Îndepărtate din vîrful farului! Ah, pe atunci eram foarte mic, dar mi-amintesc de parcă ar fi fost ieri. Apoi i se adresă lui Arthus, care se Încordase imperceptibil În capul meses, unde stătea. - Nu-i așa că l-ai filmat, dacă nu mă Înșeală memoria? A, e adevărat, tare prost mai sînt! Ai preferat să te desparți de toate amintirile astea care Îți evocau prea mult absența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întinse mîna spre ea și Îi atinse obrazul. MÎngîierea o electriză. Iar dorința se făcu simțită. Își apropie obrazul de al ei cînd unul din telefoanele celulare puse pe bordul mașinii Începu să vibreze. Cel al Mariei. Răspunse și se Încordă. Lucas n-avea decît s-o privească pentru a ști cine o suna. Magia se sfărîmase. Demară În scrîșnet de motor. 26 Niște mese improvizate fuseseră puse În afara cafenelei, pe locul rezervat de obicei pieței. Lampioanele răspîndeau o lumină blîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult vieții mele personale. Se Întoarse atunci către Marie. - Vom putea să ne gîndim un pic și la noi și la copilul pe care-l dorim amîndoi... CÎteva aplauze se făcură auzite. Christian se apropie de logodnica sa, care se Încordase imperceptibil. - CÎnd ai acceptat să-mi devii soție, a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Acum viața ne oferă o a doua șansă, dragostea mea, să n-o lăsăm să treacă. Anunțurile au fost deja făcute publice. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
groapa aceea deschisă, plîngînd și chemînd În ajutor... Atunci micuțul Își lăsă jos pachetul de cîrpe și se tîrÎ spre ea. Părul ei lung era mînjit de apă, de pămînt și de sînge; femeia se agăță de el, Pierric se Încordă Încercînd s-o tragă de sub dolmen, dar nu avea destulă putere. Își dădu seama că nu va izbuti și Începu să plîngă. Zguduindu-se din tot trupul lui uriaș, Pierric plîngea cu sughițuri În pat, gemînd. - Eu prea mic... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Maggie dispare, iar eu îmi îngrop capul în mâini. Încerc să rămân calmă, dar simt cum mă cuprinde o groază crescândă. Trebuie să mă obișnuiesc cu ideea. Am făcut o greșeală. Am făcut o greșeală. Ce-o să mă fac ? Sunt încordată din cap până-n picioare, nu pot gândi limpede... Când, brusc, cuvintele de ieri ale lui Guy îmi răsună în minte și simt un val aproape dureros de ușurare. O greșeală nu e o greșeală decât dacă nu poate fi îndreptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și să-l facă să crească. Îmi surâde. Sub ștergarul ăsta se întâmplă o mică minune. Mă uit la lighean, încercând să-mi închipui un miracol. Dar nu pot. Nu sunt câtuși de puțin calmă și senină. Sunt mult prea încordată ; am nervii întinși la maximum, în tot corpul. Odinioară îmi controlam perfect fiecare minut. Până la secundă. Și acum să stau și să aștept să lucreze drojdia ? Să stau cu șorțul pe mine, așteptând după... o ciupercă ? — Îmi cer scuze, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
hârtia. Țeapănă ca o scândură. Arătai ca și cum nu văzuseși niciodată soarele și ca și cum nu te bucurasei niciodată de nimic... — Exagerezi. — Ba nu. Tu chiar nu vezi cât de mult te-ai schimbat ? Nu mai tresari din orice. Nu mai ești încordată la culme. Îmi ridică brațul și-l lasă să cadă. Brațul ăsta ar fi stat rigid ! — OK, bine, m-am destins un pic! Îmi arunc mâinile în aer. Știu că m-am schimbat. M-am calmat și am învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]