KorAP: Find »[drukola/base=încordat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...69 >

1,721 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Jeanne veni mai aproape Întinzîndu-i cutioara. Marie se dădu un pas Îndărăt, Își Întoarse privirea și se Îndreptă spre ușă, așa cum face cineva care vrea să fugă. - Prefer să le păstrezi tu... CÎnd Marie se urcă În mașină, rămase tăcută, Încordată. Lucas o luă de mînă. Ea și-o trase foarte repede și, urmărindu-i privirea, el văzu cum cade la loc perdeaua de la fereastra bucătăriei lui Jeanne. Fără să facă nici un comentariu, demară și, pentru a-i schimba cursul gîndurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Uită-te la mine, Marie, și ai curajul să-mi spui că nu e adevărat. Ea Își ridică Încet pleoapele și-l fixă cu imenșii ochii ei verzi. Și totul făcu atunci explozie În ființa lui. Căci privirea acelei femei, Încordată, superbă, Îi transmitea un mesaj uriaș: Îl iubea. Îi cuprinse obrazul În mîini, buzele lui alunecară spre ale ei, umede, fremătătoare, făcîndu-le să se Întredeschidă. Iar sărutarea alungă demonii care bîntuiau nopțile și zilele Mariei. Fără să se dezlipească de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
imediat... Dar ea nu urcă scara. - Trebuie să dau o fugă pînă la Brest, am să mă Întorc În cursul serii, Îi spuse ea de pe ponton. Ar fi bine să stăm de vorbă... În sfîrșit, dacă și tu vrei. Trăsăturile Încordate ale skipperului se destinseră imperceptibil. Era oare pe cale să-i spună că nu se terminase totul Între ei? Coborî după ea. - Ceea ce vreau eu este ca tu să fii fericită, Marie, murmură el. Ochii lui albaștri erau adînciți În orbite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

mai tânăr partener din istoria firmei. Ai idee ce înseamnă treaba asta ? Ai cea mai mică idee.. — Oricine își poate lua liber câteva ore, mă întrerupe Maya. Își pune mâinile pe umerii mei. Samantha, ești incredibil de tensionată. Ai umerii încordați, inima îți bate foarte repede... din câte văd eu, ești pe punctul de a ceda nervos. Mă simt foarte bine. Ești întinsă ca un arc ! — Ba nu ! — Trebuie să te hotărăști să o lași mai moale, Samantha. Mă privește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
a spune cuiva de aici. Să demarez măcar cât mai urgent procedurile de limitare a pierderii. Da. Întâi am să sun la bancă. Cu cât știu mai repede, cu atât mai bine. — Samantha ? — Ce ? Sar efectiv de pe scaun. — Doamne, ce încordată ești ! Maggie râde și se apropie de birou cu o ceașcă de ceai. Îmi închipui că ești în al nouălea cer. Îmi face cu ochiul. Preț de o clipă, pur și simplu nu pricep la ce se referă. Lumea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
calmul din voce. Niciodată. Nici una ! Sunt un avocat bun. Sunt un avocat bun. Spre maxima mea iritare, îmi dau seama că lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji. Sunt o persoană de încredere ! O știi foarte bine, Guy. Urmează o tăcere încordată. Între noi există cuvintele nerostite. Ca o condamnare. Am făcut o greșeală. — Guy, nu știu cum de n-am văzut documentația de la Glazerbrooks. Încep să vorbesc din ce în ce mai precipitat. Nu știu cum s-a întâmplat. Nu înțeleg deloc. Știu că pe biroul meu e cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să-mi păstrez glasul calm și egal. Trebuie să mă întorc la Londra. Dar nu mă pot duce acasă. Ketterman și-a cumpărat un apartament la mine în bloc. Locuiește acolo. Da, am auzit de chestia asta. Îl simt ușor încordat. Ghinion. — Pur și simplu nu sunt în stare să dau ochii cu el, Guy. Simt că mă aflu iar pe punctul de a începe să plâng, și mă sforțez să inspir adânc de câteva ori. Așa că... mă întrebam. Crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
din brațe. Are aerul că încearcă să înțeleagă ce-i cu mine. Mama a zis... Se oprește, jenat. — Ce ? zic cu respirația tăiată. Au vorbit despre mine ? — Mama se întreba dacă ai fost... agresată ? Își ferește privirea. Ești atât de încordată și sari la cea mai mică chestie. — Ba nu sunt încordată și nu sar la cea mai mică chestie ! i-o întorc imediat. Poate că da, asta a fost o dovadă că sunt încordată și sar la cea mai mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mine. Mama a zis... Se oprește, jenat. — Ce ? zic cu respirația tăiată. Au vorbit despre mine ? — Mama se întreba dacă ai fost... agresată ? Își ferește privirea. Ești atât de încordată și sari la cea mai mică chestie. — Ba nu sunt încordată și nu sar la cea mai mică chestie ! i-o întorc imediat. Poate că da, asta a fost o dovadă că sunt încordată și sar la cea mai mică chestie. — Așa sunt eu, agitată, îi explic. Dar n-am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Își ferește privirea. Ești atât de încordată și sari la cea mai mică chestie. — Ba nu sunt încordată și nu sar la cea mai mică chestie ! i-o întorc imediat. Poate că da, asta a fost o dovadă că sunt încordată și sar la cea mai mică chestie. — Așa sunt eu, agitată, îi explic. Dar n-am fost agresată de nimeni sau ceva de genul ăsta. Am fost doar.. întotdeauna m-am simțit... ca prinsă în capcană. Sunt total surprinsă când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
aventură de o noapte. Mă uit la el, făcând eforturi să-mi dilat pupilele și, ca să știu o treabă, îmi duc și mâna la ureche cu aerul cel mai firesc de care sunt în stare. Urmează o tăcere totală și încordată, întreruptă doar de bâzâitul insectelor. Poate că n-ar trebui să te grăbești, spune Nathaniel. Se îndepărtează fără să mă privească și începe să se uite la frunzele unui arbust. Atitudinea lui sugerează clar că e ușor stingherit. Îmi vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de el. Vreau să obțin totul acum. — Îhâm. Suntem la doar câțiva centimetri unul de altul. Și, când mă uit la el, cu respirația precipitată, toate frustrările și șocurile ultimelor două săptămâni mi se adună în suflet. Sunt atât de încordată încât pur și simplu nu mai pot suporta. Trebuie să mă eliberez de toată această presiune. Fără să mă mai pot controla, mă întind și-i trag fața spre mine. Nu m-am sărutat în halul ăsta de când eram adolescentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în orice altă parte a grădinii. Ne întâlnim iar la capătul rândului și Nathaniel mă privește lung, cu sudoarea prelingându-i-se pe față. — Muncă grea, spune. Lasă lădița jos și-și dă jos tricoul. — Da. Se lasă o tăcere încordată. Apoi, aproape sfidător, fac și eu același lucru. Și rămân în sutien, la câțiva centimetri de el, cu pielea palidă și ca laptele pe lângă a lui. — Ajunge cât am cules ? Arăt spre lădiță, dar Nathaniel nici măcar nu se uită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-o vreodată. Mă las pe spate, rezemându-mă de trunchiul copacului, cu picioarele goale în iarba rece. — Dumnezeule, mă simt atât de... Ridic o mână și o las să cadă cu o bufnitură puternică. — Nu mai ești chiar atât de încordată cum erai, spune Nathaniel. Nici n-apucam bine să deschid gura să-ți zic ceva, că săreai de trei metri. — Ba nu-i adevărat ! — Ba da, e. Dă din cap pentru a-și întări cuvintele. Ca un iepure. Parcă eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
muncit șaizeci și șase de ore facturate clienților. Două nopți nedormite. — Eu trei, intervine o altă fată. O aruncă firesc, dar îi văd orgoliul pe chip. Și cearcănele verzui închis de sub ochi. Oare așa arătam și eu ? Așa de palidă, încordată și chinuită ? — Frumos ! spun politicoasă, uscându-mă pe mâini. Păi, cred că trebuie să mă duc acum. Mai vorbim. Ies de la toaletă și tocmai mă întorc în sala de interviuri, adâncită în gânduri, când aud o voce. — O, Doamne, Samantha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
au recomandat să aplic pentru angajare la Carter Spink. Nu-mi pot reprima zâmbetul. Are megatupeu fata asta. — Samantha. Ridic ochii și-l văd pe Nathaniel apropiindu-se pe pietrișul aleii. E puțin cam mohorât la față și are privirea încordată. Cum merge ? — Păi... bine. Mă uit la el câteva secunde. Știi cum e. Destul de aiurea. Îi simt mâna strângându-mi-o pe-a mea și-mi strecor degetele printre ale lui cât pot de strâns. Guy se înșeală. O să meargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Oare fac ceea ce trebuie ? — Închide, te rog. Machioza îmi dă cu fard pe pleoape. Acum deschide... Deschid ochii și-i văd pe Nathaniel și pe Guy unul lângă celălalt, undeva mai departe. Guy vorbește și Nathaniel îl ascultă, cu chipul încordat. Mă cuprinde brusc o ușoară neliniște. Ce-i spune Guy ? — Mai închide o dată, spune machioza. Închid ochii deși n-am chef și simt că-mi dă cu și mai mult fard. Pentru numele lui Dumnezeu. Mai are mult ? Are vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în dreapta mea, într-un taior de culoarea fuchsiei, și-mi face semn cu mâna frenetică. Eddie e lângă ea, cu o cameră video în mână. Îmi despăturesc fără grabă declarația și o netezesc. — Bună dimineața, spun în microfon, cu glasul încordat. Sunt încântată să vă pot împărtăși această veste minunată. După ce am primit o ofertă extraordinară din partea celor de la Carter Spink, mă voi întoarce astăzi la firmă în calitate de partener. Cred că nu mai e nevoie să vă spun... sunt entuziasmată. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

pe cineva care se roagă „Sfîntă Marie, tu, cea binecuvîntată...“ și mă trece un val și mai puternic, Înăbușitor, de panică. Lumea se roagă. Chiar se Întîmplă. O să murim. O să murim. Poftim ? Americanul de lîngă mine mă privește, cu chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul ochilor Întunecați, bărbia puternică, cu barbă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
lambrisată, iar Jack stă la o masă circulară, Împreună cu alte șase persoane, așezate pe scaune. Șase oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au În mînă foi de hîrtie, iar atmosfera pare destul de Încordată. I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar fi opărit cineva. Ce vrei să spui ? — Din ziua cînd te-ai Întors cu avionul din Scoția ești de nerecunoscut. — Ba nu-i adevărat ! — Ba da ! Ești În permanență nervoasă și Încordată... Se așază pe vine lîngă mine și Îmi ia mîinile. Emma, mă gîndesc că poate Încă mai suferi de pe urma traumei. Ar trebui să mergi la terapeut. — Connor, n-am nevoie de nici un fel de terapie ! Îmi trag mîinile. Dar poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
că am să plec acum, spun, cu un tremur În glas. Mă duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcîie, clătinîndu-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sînt atît de Încordată că nici nu știu ce fac, sînt ca un automat. — Ai fost fantastică, Emma, aud glasul lui Jack În urechea mea. Extraordinară ! Absolut... evaluare logistică, adaugă puțin mai tare În clipa În care trecem pe lîngă Cyril. — În viața mea n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
șosea mă uit Înnebunită În stînga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai atît de interesată să afli ce-i cu Scoția. Nu ! zic oripilată. Nu ! Jack, ascultă-mă un pic, nici unul dintre ei nu știe nimic. Te rog crede-mă, nu știu nimic. Nu le-am spus despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mă sforțez să zîmbesc cît de veselă pot. Nu te teme, Lissy. O să fiu bine. Și asta și am de gînd, să mă duc acasă. Dar, cînd ajung afară, Îmi dau seama că nu-mi vine deloc să plec. SÎnt Încordată ca un arc. Nu am stare nici să mă duc la petrecere și să fac conversație - dar nici să rămîn uitîndu-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Extrase dintr-un dosar de presă, 1991-1995 BUZUNARUL CU PÎINE Piesă într-un act Personaje: BĂRBATUL CU BASTON BĂRBATUL CU PĂLĂRIE În jurul unei fântâni părăsite. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE și BĂRBATUL CU BASTON stau aplecați deasupra fântânii. Scrutează adâncul și ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel? BĂRBATUL CU BASTON: Corect. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici! BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]