1,787 matches
-
474), cunoscut sub numele de Leon I Tracul, a fost împărat bizantin între 457 și 474 și întemeietorul dinastiei leonide/trace. El a fost ultimul împărat bizantin înscăunat de conducătorul alan Aspar. Originar din Dacia Aureliana, Leon I a fost încoronat pe 7 februarie 457, la moartea lui Marcian. El a făcut o alianță cu isaurii și a fost destul de abil să îl elimine pe Aspar. Alianța cu Isauria s-a făcut prin căsătoria fiicei lui Leon cu Tarascodissa, conducătorul isaurilor
Leon I (împărat) () [Corola-website/Science/306604_a_307933]
-
Iustinian a fost ca pe tron să îi urmeze Iustin, fiul surorii sale Vigilantia. Chiar a doua zi (15 noiembrie 565), oficialii curții imperiale l-au condus pe Iustin la palat, așezându-l pe tronul împărătesc, iar patriarhul l-a încoronat sub numele de Iustin al II-lea. În ziua următoare, Iustin a încoronat-o pe soția sa, Sofia, ca împărăteasă ("Augusta"). Deși inițial s-a arătat a fi prietenos cu rivalul său la tron Iustin (fiul vărului lui Iustinian, Germanus
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
Vigilantia. Chiar a doua zi (15 noiembrie 565), oficialii curții imperiale l-au condus pe Iustin la palat, așezându-l pe tronul împărătesc, iar patriarhul l-a încoronat sub numele de Iustin al II-lea. În ziua următoare, Iustin a încoronat-o pe soția sa, Sofia, ca împărăteasă ("Augusta"). Deși inițial s-a arătat a fi prietenos cu rivalul său la tron Iustin (fiul vărului lui Iustinian, Germanus), Iustin al II-lea l-a transferat la Alexandria, într-o altă funcție
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
capitalei a fost distrusă. Opoziția față de domnia lui Alexius al IV-lea a crescut până într-acolo încât, unul dintre curtenii săi, Alexios Ducas, l-a detronat pe împărat și a poruncit să fie ucis prin strangulare. Ducas s-a încoronat sub numele de Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos. Isaac a murit la scurtă vreme după aceasta, nu se știe dacă din cauze naturale sau nu. Cruciații și venețienii, întărâtați de moartea așa-zisului lor patron, au atacat încă o dată
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
murală de aur. În colțuri, încadrat de ghirlande de lauri, era brodat numărul legiunii cu cifre romane. Pânza este tivită cu franjuri aurii și are în colțurile libere ciucuri din același material. Acvila din vârful hampei are zborul jos, este încoronată princiar și poartă la dextra sceptrul iar la senestra sabia, toate din aur. Pe pieptul acvilei se regăsește un scut tăiat, cu acvila Munteniei în cartierul prim și capul de bour al Moldovei în cartierul secund. Peste sabie și sceptru
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și 1872 privitoare la armele României. Un drapel a fost instituit și pentru paza de coastă a României. Potrivit ediției amintite a revistei „National Geographic”, acesta era identic drapelului românesc, pe fâșia galbenă regăsindu-se o ancoră albastră cu otgon, încoronată cu o coroană regală de argint. Tot în această perioadă s-au creat legi și regulamente care să abordeze modalitățile de manipulare, pază și salut ale drapelului de luptă. Astfel, prin Înaltul decret se hotăra ca drapelul să fie purtat
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
care prindea un corn poștal de aur. Drapelele militare erau tricolore și aveau pictată în centru stema României Mari. În colțuri se găseau monogramele aurite ale regilor Ferdinand I, Carol al II-lea (2 modele) sau Mihai I (2 modele), încoronate și înconjurate cu o coroană de frunze de stejar din aur. Hampa drapelelor avea în vârf o acvilă de metal cu zbor jos, încoronată și purtând în cioc o cruce. Mărcile amiralilor (inclusiv vice- sau contra-) indicate în amintitul album
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
fiica lui Andronic, Maria (Eirene), căsătoria având loc în 1339. Împăratul bulgar a putut acum să-și îndrepte atenția către Belaur, dar abia în 1336 sau 1337 a fost stinsă rebeliunea din nord-vest. În preajma anului 1332 Ioan Alexandru și-a încoronat fiul cel mai mare Mihail Asan al IV-lea ca împărat asociat, poate pentru a asigura rămânerea tronului în familie. El și-a urmat tradiția de asociere la domnie cu încoronarea fiilor mai mici Ioan Srațimir și Ioan Asan al
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
a profitat de războiul civil bizantin pentru a lua în posesie ceea ce astăzi constituie Macedonia, mare parte din Albania și nordul Greciei. În 1345 el a început să se autointituleze "Împărat al sârbilor și grecilor", iar în 1346 a fost încoronat sub acest titlu de patriarhul nou-înființatei Patriarhii a Serbiei. Aceste acțiuni, pe care bizantinii le-au primit cu indignare, par să fi fost susținute de Bulgaria, întrucât Simeon, patriarhul Bulgariei participase și la crearea Patriarhiei Serbiei și la încoronarea împăratului
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
vecinii săi nu aveau încredere în el. O nouă tentativă de cooperare între Bulgaria și Imperiul Bizantin a urmat în 1355, după ce Ioan al VI-lea Cantacuzino a fost forțat să abdice și Ioan al V-lea Paleologul a fost încoronat împărat suprem. Pentru a pecetlui tratatul, fiica lui Ioan Alexandru Maria Kerața a fost căsătorită cu viitorul împărat bizantin Andronic IV Paleologul, dar alianța nu a produs rezultate concrete. Pe plan intern, Ioan Alexandru și-a compromis stabilitatea internă a
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
a țării prin divorțul de prima sa soție Teodora a Țării Românești (în preajma anului 1349) urmat de căsătoria cu o evreică convertită, pe care o chema tot Teodora. Noua căsătorie a produs noi fii, pe care Ioan Alexandru i-a încoronat mai târziu împărați asociați, pe Ioan Șișman în 1356 și pe Ioan Asan al V-lea înainte de 1359. Ultimul fiu care a supraviețuit din prima sa căsătorie, împăratul asociat Ioan Srațimir, a devenit independent în preajma anului 1356; iar controlul lui
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
condus o expediție navală la Constantinopol, cucerind cetatea cu sprijinul gărzii imperiale a lui Focas și a unora dintre aristocrați. După ce Focas a fost prins, a fost executat personal de către Heraclius. Pe 5 octombrie 610 Heraclius cel Tânăr a fost încoronat ca împărat în capela Sfântul Ștefan, odată cu soția sa Fabia, care și-a luat numele de Eudoxia. Când Heraclius a preluat puterea, Imperiul era într-o situație disperată. În 613, perșii au luat orașul Damasc și, cu ajutorul evreilor, în 614
Heraclius I () [Corola-website/Science/306740_a_308069]
-
purpurie pe care sunt imprimate capete de bour, confecționate din aur, iar la extremități este ornamentat cu frunze de stejar, realizate din aur. În România, mantia a fost folosită pentru prima dată la încoronare de către Ferdinand I, Carol I fiind încoronat în uniformă de general. Mantia regală folosită de Ferdinand I era dintr-o țesătură de mătase roșie ornamentată cu fir de aur (brocat), cu un guler de hermină și îi ajungea acestuia până la glezne. Cifra regală, folosită pentru însemnarea obiectelor
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
orașului a fost incendiată, în ciuda prezenței în oraș a legatului papal, care a încercat să oprească devastările. Forțelele regale au avansat. În 1285, Filip cel Cutezător a asediat orașul Girona. În ciuda rezistenței îndârjite, orașul a fost cucerit. Charles a fost încoronat aici rege al Aragonului pe 28 aprilie de cățre cardinalul Jean Cholet. Încoronarea s-a făcut fără o coroană adevărată, pe creștetul lui Charles cardinalul plasând propria mitră. Charles avea să fie numit în derâdere "roi du chapeau". Situația regelui
Cruciada Aragoneză () [Corola-website/Science/306830_a_308159]
-
Solomon Árpád (n. 1052 sau 1053 - d. 1087) rege al Ungariei din 1063 până în 1074; a fost încoronat rege de două ori. Fiul lui Andrei I Catolicul și al Anastasiei de Kiev, Solomon a fost numit moștenitor al tronului de către tatăl său, dar ca urmare a unei dispute care s-a iscat, l-a pus pe Solomon în
Solomon al Ungariei () [Corola-website/Science/306897_a_308226]
-
cu Poppo, contele de Berg. După moartea lui Béla I în 1063, Solomon, încoronat deja odată în 1057 de tatăl său Andrei I (recunoscut ca rege la vârsta de 11 ani), a revenit pe tron ca rege și a fost încoronat din nou. Fiilor lui Béla le-au fost date principate. Tensiunile cu verișorul său Géza l-au obligat pe Solomon să ceară ajutor Germaniei din moment ce Géza avea sprijinul Poloniei. Din fericire aceste tensiuni n-au cunoscut confruntare armată. La 20
Solomon al Ungariei () [Corola-website/Science/306897_a_308226]
-
plus, William i-a încredințat Normandia soției sale în timpul absenței. Matilda a condus cu succes ducatul în această perioadă, în numele fiului său în vârstă de paisprezece ani; nu au avut loc revoltele majore sau tulburări. Chiar și după ce a fost încoronată regină, ea și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Normandia, guvernând ducatul, sprijinind interesele fratelui ei în Flandra, și sponsorizând casele ecleziastice de acolo. A născut doar unul dintre copiii ei în Anglia; Henroc s-a născut
Matilda de Flandra () [Corola-website/Science/306919_a_308248]
-
vedere artistic, cât, mai ales din punct de vedere documentar, întrucât oferă cercetătorilor (și nu numai lor) date deosebit de prețioase privitoare la îmbrăcămintea, accesoriile și armele folosite în secolul al XI-lea, în acea parte a Europei. Matilda a fost încoronată ca regină la 11 mai 1068 la Westminster într-o ceremonie prezidată de arhiepiscopul de York. Trei fraze noi au fost incluse pentru a cimenta importanța reginelor consort, afirmând că regina a fost divin plasată de Dumnezeu, să împartă puterea
Matilda de Flandra () [Corola-website/Science/306919_a_308248]
-
armatei prusace. La data de 14 iulie 1861 studentul Oskar Becker încearcă un atentat împotriva lui Wilhelm în Baden-Baden; regele va fi rănit la picior. După moartea fratelui său, Friedrich Wilhelm al IV-lea, la 2 ianuarie 1861, va fi încoronat la 18 octombrie 1861 în Königsberg ca rege al Prusiei, încoronarea sa fiind un compromis, privit cu neîncredere de Parlament. Alegerile noi din 6 decembrie 1861 au fost o victorie a partidului nou progresist, care obține o majoritate în Parlament
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
de consolidare a Prusiei a fost privită cu neîncredere de Franța care sub conducerea împăratului Napoleon al III-lea, care începe războiul franco-german din 1870-1871, în cursul căruia au loc bătăliile de la Gravelotte și Sedan. Prin înfrângerea Franței, Wilhelm se încoronează ca primul împărat german la 18 ianuarie 1871 în „Sala oglinzilor” din Versailles. Se spune că Bismarck și Wilhelm s-ar fi opus acestei încoronări în Versailles pentru a evita umilirea francezilor, dar au trebuit să cedeze sub presiunea maselor
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
doua piatră de mormânt este a domniței Maria, unica fiică a lui Dabija Vodă și a Doamnei Dafina, decedată în anul 1677, la vârsta de 15 ani. În partea superioară a pietrei este încrustată stema Moldovei, capul de bour fiind încoronat și având o stea în opt colțuri între coarne, iar de o parte și de alta soarele și luna. În partea inferioară a pietrei se află un ornament compozit de tip oriental, reprezentând 3 vase cu flori încadrate de 2
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
s-a înscris la cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, la care a renunțat după scurt timp. În decursul timpului, a făcut numeroase donații bisericilor, școlilor sau orfelinatelor. La data de 31 august 2003, bulibașa Ilie Badea Stănescu a fost încoronat de către patru preoți ortodocși, în Catedrala Episcopală de la Curtea de Argeș, ca "Rege Internațional al tuturor rromilor creștini de pretutindeni", în opoziție față de regele Cioabă care a trecut la Cultul Penticostal. Împăratul țiganilor, Iulian Rădulescu, a emis un "Decret imperial de încoronare
Ilie Badea Stănescu () [Corola-website/Science/307943_a_309272]
-
de doi ani, se afla în Italia, îndreptându-se spre Germania, cu protectorul său Conrad de Spoleto. Frederic i-a fost atunci înapoiat repede Constanței, în Palermo, Sicilia. Mama lui fusese regină a Siciliei; a dispus ca Frederic să fie încoronat rege al Siciliei, ea urmând să fie regentă. În numele lui Frederic, a eliminat legăturile Siciliei cu Imperiul romano-german (Sfântul Imperiu Roman), trimițându-i acasă pe consilierii lui germani (printre care Markward de Anweiler și Gualtiero da Pagliara), și renunțând la
Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/308370_a_309699]
-
Anweiler și Gualtiero da Pagliara), și renunțând la pretențiile asupra statutului de rege german și asupra imperiului. La moartea Constanței în 1198, Papa Inocențiu al III-lea a devenit protectorul lui Frederic până când acesta a devenit major. Frederic a fost încoronat rege al Siciliei pe 17 mai 1198. Otto al IV-lea a fost încoronat ca împărat romano-german de către Papa Inocențiu al III-lea în 1209. În septembrie 1211, în cadrul Dietei de la Nürnberg, Frederic a fost ales "in absentia" rege german
Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/308370_a_309699]
-
și asupra imperiului. La moartea Constanței în 1198, Papa Inocențiu al III-lea a devenit protectorul lui Frederic până când acesta a devenit major. Frederic a fost încoronat rege al Siciliei pe 17 mai 1198. Otto al IV-lea a fost încoronat ca împărat romano-german de către Papa Inocențiu al III-lea în 1209. În septembrie 1211, în cadrul Dietei de la Nürnberg, Frederic a fost ales "in absentia" rege german de o facțiune rebelă sprijinită de Inocențiu, care între timp, ajunsese să-l excomunice
Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/308370_a_309699]