1,482 matches
-
Cît de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!" 24. Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, și le-a zis: "Fiilor, cît de anevoie este pentru cei ce se încred în bogății, să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!" 26. Ucenicii au rămas și mai uimiți, și au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
dați seama? Pe acela? Nu, pe acesta. Și să-l vadă plecând. Nu mai insist, dar credeți-mă, domnule, toate surprizele sunt cu putință. Am cunoscut cândva un om cu inimă neprihănită, care afirma sus și tare că el se încrede în oameni. Era pacifist, anarhist, iubea cu aceeași dragoste umanitatea întreagă și animalele. Un suflet de elită, da, asta-i sigur. In timpul ultimelor războaie religioase din Europa, se retrăsese la țară. Scrisese pe pragul casei: "Ori de unde ați veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cum ar arăta firma dumneavoastră. Văd că tăceți. Nu-i nimic, o să-mi răspundeți mai târziu. Pe-a mea mi-o știu, în orice caz: un chip cu două fețe, un prea frumos Janus și, deasupra, deviza casei: "Nu vă încredeți în mine". Iar pe cărțile mele de vizită parcă și văd scris: "Jean-Baptiste Clamence, comedian". La puțin timp după seara de care v-am vorbit, am făcut o descoperire. Ori de câte ori mă despărțeam de un orb după ce-l ajutasem să traverseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
niciun pământ. O să umble de colo colo și așa nu o să știe ce-i suferința. Da tu, tu să-i spui de tat’su când o fi... și să-i mai zici că pe lumea asta nu tre’ să se încreadă în nimeni și că toți îți ascund câte ceva. Ei știu cine a pornit tractorul, dar tac, nu de frică, tac de rușine. Toți l-au pornit, să nu mai audă de mine, să nu mă mai vadă, da’ cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
aprins, cugetând la cele povestite chiar atunci de Alatriste: istoria adevărată, pas cu pas, a celor petrecute, cu doar câteva omisiuni, de la episodul cu mascații până la deznodământul ambuscadei de pe drumeag. Contele era una din puținele persoane În care se putea Încrede orbește; pe de altă parte, pe când Îi conducea acasă la el pe cei doi englezi, ajunsese la concluzia că nici nu prea avea de ales. — Știi pe cine ai Încercat să omori azi? — Nu. Nu știu. Alatriste Își alegea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la aceasta, fie că deja propunerea de căsătorie ne duce la nuntă. Și căsătoria viitorului tată al geniului va să fie, este clar, deductivă. Și, mai mult, om modern fiind, care crede în pedagogia sociologică și nu poate să se încreadă în legea eredității, pe Avito îl frământă zi și noapte temperamentul, idiosincrazia și caracterul pe care trebuie să le aibă colaboratoarea sa. Pentru că de acestea depinde oușorul viitorului geniu; trebuie să fie un oușor ca celelalte, asta e bine în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
scrie, nu citește, și cel ce scrie, cu atât mai puțin nu citește, cum nu ți le dăruiește cel ce are de citit. Cum niciunul nu se află susținut de un public compact, numeros și cult, cum nici nu se încrede în sine însuși, nici în ceilalți căci avem nevoie ca ceilalți să ne creadă pentru ca să ne încredem în noi înșine -, și în lipsa acestei credințe, a credinței în popularitate, unica a scriitorului nostru, se disprețuiesc mutual cum cred că se disprețuiește
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dăruiește cel ce are de citit. Cum niciunul nu se află susținut de un public compact, numeros și cult, cum nici nu se încrede în sine însuși, nici în ceilalți căci avem nevoie ca ceilalți să ne creadă pentru ca să ne încredem în noi înșine -, și în lipsa acestei credințe, a credinței în popularitate, unica a scriitorului nostru, se disprețuiesc mutual cum cred că se disprețuiește mai bine". Făcute aceste considerații, se întoarce să lucreze la Ars magna combinatoria, muncă ce va fi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care îi spune: "O vezi? cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism mai adânc aprinde acest păcat originar! Nu va ieși geniu; m-am încrezut excesiv în pedagogie, am disprețuit moștenirea și moștenirea se răzbună... Pedagogia este adaptarea, dragostea, moștenirea și mereu se vor lupta adaptarea și moștenirea, progresul și tradiția, cum zice don Fulgencio? Nu este pedagogia dragostei, pedagogie amoroasă, iar dragostea de pedagogie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Tatăl nostru pe zi o bătrână sfântă știe mai bine rugăciunea decât cel ce nu se roagă de atâția ani. Mai mult, să fim atenți doar la drumul cu obstacole. Și în experiență, despre care vorbesc cărțile, mai puțin să te încrezi în exces. Fapte! Fapte! Fapte! Îți spun. Și este cineva care să nu o știe? Ce nu este fapt? Care nu s-a făcut într-un fel sau altul? Înainte ne-au umplut cărțile de cuvinte, acum, despre fapte, ceea ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
viitorul: „...de-atunci a simțit că nu oamenii aceia care vor veni să vadă pe mort îi vor fi sprijin de-acum înainte”. Închide privirea dinspre afară. Trimite totul într-un concret pierzător. Închide și trecutul. „Altădată (Fefeleaga, n. n.) se încredea în voia Celui de sus, iar acum...”. Raportarea la trecut, la un trecut „închis”, e mai importantă, acum, decît raportarea la credință. Fefeleaga nu mai are acces la trecut, dar nici nu mai are nevoie de acesta. Trecutul și prezentul
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
fizică. N-am vrut să spun asta. Bicicliștii, vezi, nu mă interesează, n-au demnitate cu picioarele lor strâmbe pe bicicletă. Învingătorul în curse de automobil e altceva, e un inginer care a studiat bine aparatul lui și care se încrede în mașina ieșită din mâinile sale. Când intră în ea, serios, înfruntă moartea. Poate în viteza nebună mașina ia foc sau se dă peste cap. Răceala curajului, bazată pejudecată, asta place la bărbatul viteaz. Pregătirile pe care le face un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Saussure rămâne esențial. Despre limbaj, el spune: „Este o instituție omenească, dar o instituție de asemenea natură, încât toate celelalte instituții omenești, în afară de aceea a scrierii, nu pot decât să ne inducă în eroare în privința veritabilei sale esențe, dacă ne încredem în analogia dintre ele”. Și mai departe: „Celelalte instituții sunt bazate (în grade diferite) pe raporturile naturale dintre lucruri [...]. Limbajul și scrierea nu sunt bazate pe raportul natural dintre lucruri. Nu există nici un raport, nici un moment, între un anumit sunet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
zise el țeapăn. Munro îi privi, oftă și-și puse furculița jos. — Prea bine. Veți merge spre Unthank prin zona intercalendaristică. Asta înseamnă că timpul pînă acolo e imprevizibil. Drumul e bine delimitat, așa că mențineți-vă pe el, nu vă încredeți în nimic ce nu probați înainte cu propriile mîini și picioare. în această zonă, lumina călătorește cu viteze variabile, așa că toate dimensiunile și distanțele sînt înșelătoare. Chiar și gravitația e variabilă. Călătoria poate dura luni, deci? Vă spun încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ăsta pare un loc destul de ciudat pentru a crește un copil. — Orașul Unthank e terminat, nu-ți dai seama? strigă Lanark. Băiatul, Rima și cu mine o să mergem într-un loc mai însorit. Wilkins ne-a promis. — Să nu te încrezi prea mult în prietenii tăi din consiliu, spuse Sludden cu gravitate. Am făcut ordine pe autostradă, camioanele cu mîncare merg din nou. Și chiar dacă Wilkins a spus adevărul, uiți de diferențele de timp. Calendarul decimal nu a fost introdus aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cît se părea, dar avea ochii umezi. O fată ciudată e prost plătită își stăpîni emoția și zise: — Un de la cinci e! Asta da libertate. Dar cum pot să te cred? Te-am creat ca ființă cinstită, dar mă pot încrede în simțurile tale? La mari înălțimi e și de sună probabil la fel. Se pare că iei cuvintele foarte în serios, zise Lanark cu o undă de dispreț. — Da. Nu mă placi, dar n-am ce face. Sînt în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Turnul Eiffel? Sau Big Ben-ul? Sau o stîncă pe care se ridica un castel? — Nu. Provanul seamănă mult... — Stai! Nu-mi spune. Ficțiunile mele anticipează deseori experiențele pe care se bazează, dar nici un autor n-ar trebui să se încreadă în asemenea lucru. Lanark era atît de agitat, că se ridică în picioare și se îndreptă spre fereastră pentru a-și pune gîndurile în ordine. Un afurisit de iluzionist începe să țină predici Autorul i se părea a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al princepelui de Bismarck, fiul său, contele Herbert, a sosit la Viena cu depeși pentru ambasadă și pentru contele Kalnoky. Acest din urmă eveniment caracterizează pe deplin gravitatea situațiunii. Va fi avut a aduce admonițiuni Austriei de-a nu se încrede în asigurările de pace ale Rusiei și de a se pregăti repede în vederea unui apropiat război? Acesta se presupune c-ar fi cuprinsul misiunii sale, căci același sfat l-au repetat foile germane la adresa Italiei, căreia i-au făcut grave
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
va spune ce e de făcut. Acesta va fi artefactul nostru... Mos clătină dezaprobator din cap, dar nu mai spuse nimic. Nici nu era nevoie. Kasser știa că nimic nu îl enervează mai tare pe tovarășul sau decât să se încreadă într-o judecată a cărei logică nu o putea pătrunde. 23. Chipul micuțului guvernator bătea în verzui. ― Vrei să spui că după toate chinurile astea, după investițiile incredibile și în tensiunea fantastică în care sunt condamnat să stau, trebuie să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-i așa? Lasă! Zi mai bine ce facem până se trezesc ăștia. - Nu știu, ridică Johansson din umeri. Cât durează somnul? - Două-trei ore. E posibil ca moșul nici să nu se mai scoale. Johanson hotărî însă că nu se puteau încrede pe deplin în abilitățile deprinse de Barna în tinerețe, în urmă cu mai bine de trei mii de ani. Îi legară pe toți cu bandă adezivă, iar Barna meșteri câteva minute la câmpul de forță al ușii, sincroni-zîndu-l cu radiația
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zvonul lor să pătrundă până în vocea ly. Dar nu numai amintirea aceea avea Xtyn de ascuns, ci și propriile îndoieli. Tot ceea ce îi explicase vocea din vis era atât de straniu încît până și lui îi venea greu să se încreadă în ideile acelea. Privită atent, logica Alaanei nu părea să aibă nici un cusur. Era foarte nimerit ca într-o comunitate de oameni să existe o ordine, ca unii să se ocupe cu războiul, iar alții cu agricultura, ca unii să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e cel mai puternic dintre noi. Cei doi se ridicară și plecară la braț. Abia după ce se îndepărtată câțiva pași Xtyn strigă în urma lor: - O să vă mai văd vreodată? Augustin izbucni în rîs: - Noi sperăm că nu. Cine se poate încrede într-un conducător care are vedenii? Ți-am dat amintirile noastre și acum suntem liberi. Poți folosi înfrîngerile noastre ca să învingi, poți folosi iubirile noastre ca să înveți sa urăști. Ia aminte și la felul în care am murit noi, fiindcă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îi înveți? îl întrebă Kasser pe Arrus. - Am vorbit câte ceva cu el, dar nu știu dacă... - După felul în care te-ai descurcat, tu sau oamenii tăi, cu navele acelea e clar că N'Gai Loon avea motive să se încreadă... - Dar n-am făcut nimic navelor. Nici eu și nici oamenii mei. Nici chiar tot tribul Omenori, așezat în rand, nu ar fi putut realiza așa ceva. Există un singur... Arrus își lăsă vorba în aer și își întoarse privirile spre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
frunzișului, stârnit brusc, ori chiar numai zgomotele mici, neașteptate, pe care animale nevăzute le făceau din când în când pe sub așternutul de frunze, îl făceau să stea în permanență într-o stare de alertă. Nu pentru că nu s-ar fi încrezut în Audbert: țărănoiul ăsta căpos se temea, în mod cert, prea tare ca să le joace vreo festă. Oricum ar fi fost, în ceasurile de dinaintea plecării, Balamber își luase măsurile lui de precauție: în timpul nopții, fără a-i da prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doar că, de data aceasta, romanii se vor lupta, observând că, oricum, adunarea pe care Gundovek o convocase în Pretoriul din Genava ar fi fost locul cel mai nimerit pentru a hotărî cât de mult ar fi trebuit să se încreadă în vorbele romanilor, întrucât acolo urma să fie de față însuși comandantul forțelor trimise de Magister militum. încheindu-și intervenția, Waldomar se așeză liniștit la locul său. în vreme ce în sală vocile care îi încuviințau vorbele acopereau glasurile - puține, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]