2,617 matches
-
te plătesc tocmai ca firma mea să nu fie prejudiciată. E ultima șansă pe care ți-o mai dau. E clar ? Mergi la avocat și vezi cum descurcați problema! A urmat un moment de tăcere, în care Adriana se uita încremenită în documente, cu teamă să-și ridice privirea către director. Norocul ei. Altfel, ar fi văzut rânjetul răutăcios și sclipirea batjocoritoare din ochii ce o priveau cu unde de dispreț amestecat cu dorință animalică neîmplinită. S-a ridicat învinsă de
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
dar timpul, gîndea Mancuse, care se arcuiește elastic asemenea unui sunet, este de fapt liniștea aia siderală care cade peste pămînt odată cu înserarea, cînd vîntul își ține răsuflarea, păsările s-au ascuns în cuiburi, copiii cască amețiți de oboseală, babele încremenesc o clipă înaintea icoanelor și dau mărunt din buze a rugăciune, bărbații își aprind o țigară și se uită uimiți la praful de pe bocancii tociți de atîta alergătură de peste zi și peste toate aceste mici scene rurale încremenește spațiul, se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
oboseală, babele încremenesc o clipă înaintea icoanelor și dau mărunt din buze a rugăciune, bărbații își aprind o țigară și se uită uimiți la praful de pe bocancii tociți de atîta alergătură de peste zi și peste toate aceste mici scene rurale încremenește spațiul, se comprimă timpul și o oră pare a fi trecut ca o secundă, uite, parcă adineaori se mai sprijinea geana soarelui peste deal și deodată apa rîului prinde a vui, o cioară întîrziată își caută cîrdul pierdut prin frunzișul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
de inteligenți, și discutam despre asta cu părinții lor, cînd ne duceam la București și ne plimbam prin Herăstrău. Se pare că natura făcuse un salt calitativ și pregătea o nouă generație, care să schimbe ceva din structurile astea umane, încremenite în scheme psiho-sociale anacronice de peste două milenii. Totul era greșit întocmit, societatea nu avea drept scop final cultivarea valorilor, singurele care pot împinge evoluția societății spre un viitor mai bun, și fiecare individ trebuia să se lupte pentru el însuși
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
cealaltă, ca într-o oglindă magică. Dincolo de culme, privirile li se risipeau pe platoul imens și verde, străjuit în depărtare de munți uriași, iar pădurea, care cobora dealul pe partea cealaltă, părea o cetate medievală cu turnuri de piatră veche, încremenită în propria ei solitudine. 39 PERSONALITATE EXCENTRICĂ În văgăuna cea binecuvîntată de Dumnezeu sînt două feluri de oameni! Împărțirea asta nu se face după originea etnică: romîni, ucrainieni, nemți, turci, unguri sau mozambicani - ci după alte criterii, care țin de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
cîți ani are. Nu cred eu că are Carina, la doi ani și nouă luni, noțiunea anilor, a timpului ce se scurge implacabil. Ea nu-l simte cum zboară, pentru că este mică, altele sînt prioritățile vieții ei, dar oamenii, cînd încremenesc de uimire la gîndul că, uite, au și îmbătrînit, zic cu un fel de tragică nostalgie: “Oare cînd a zburat timpul ... parcă mai ieri aveam paispreze ani ... ” ceea ce nu este de-a mirările ... Eu, cînd aveam paisprezece ani, muream de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
schimb, ea este pur morală. Ca adevărul! O jumătate de adevăr nu există! Cu ani în urmă am intrat la Munchen într-un magazin cu păpuși de porțelan și am rămas împietrit în fața acelei explozii de chipuri perfecte, cu zîmbetele încremenite pe acei obraji aproape reali, cu ochii luminoși și inteligenți, cu obrajii înroșiți de emoția inocenței pure. Două domnișoare, perfect fardate, cu chipuri îngerești, îmi zîmbeau cu căldură, cu dragoste chiar, nu mai știu cu claritate ce simțeam în acele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
necurată a celui blestemat! El era bun, limpede la suflet, darnic, iubitor de oameni și făcător de bine. A luptat pentru fericirea și binele lumii. Geea, mama pământ este martoră! încheie femeia și-și lipi fruntea de iarba înrourată. Pădurea încremeni, murmurele se ridicau în aer...așteptarea era apăsătoare. -Așa să fie! Unde este păzitorul omului? -Aici, prea mărite, se apropie îngerul. -Începeți! Îngerul ce-l protejase pe bărbat în timpul vieții, se ridică deasupra și desfăcu capacul sicriului, acoperind cu pulbere
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
meriți, când ești pregătit, apt de „promovare”? Iată punctul la care din nou opiniile sunt divergente, după cum era de așteptat. Căci despre așteptat e vorba, acesta fiind singurul lucru pe care îl putem face. De dorit ar fi să nu încremenim imobili, ci într-o elastică relaxare, cumva vigilenți, dar fără panică, ca să nu creăm buluceală la bordul scumpei noastre Terra. Deși, dacă mă gândesc bine, o adormire instantanee precum în „Frumoasa din Pădurea Adormită” ar fi soluția perfectă: ne-am
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
Iar despre forța noastră nu vă mai vorbesc! Vreți să vă demonstrez!? Îl prinse pe Conacu cu un deget de cingătoare, căci era mai gras, și-l ridică ca pe un fulg până ajunse cu capul în tavan. Ceilalți trei încremeniră. Ursuz plutea la un pas de podea ținând boierul cu vârful unghiei de la arătător. - Haideți, salvați-l! Loviți cu spadele! Arnăutu puse mâna pe sabie. - Lovește! - îl îndemnă Ursuz. Căpitanul se năpusti asupra lui, dar se trezi în zid. - V-
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
la bunici. Chipurile țăranilor din satul bunicii le-am recunoscut imediat, poate pentru că ei au fost primii pe care ochii mei de prunc i-a văzut la în viață. Sau poate că realmente ei nu s-au schimbat prea mult, încremeniți în făgașul unei vieți egale, constanți în straiele lor sobre, tipice românești. « Nă-i fi tu copila ai mică a lui Ditu lui Ionu’ lui Ion Niculii ? » - mă-ntreabă un vecin cu privirea sfredelitoare, pe care mi-l amintesc de la sapă
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
și oportunismul îi sunt necunoscute cadânei. Urcată pe mormanul de arme, ca o personificare a curajului, Laila își descoperă feminitatea. „De ce îmi cereți să nu bat din picioare, să-mi ascund frumusețea cărnii??? Dacă o fac, veți fi fericiți?! Bărbații încremeniră. Nebuna de străină înfrunta moartea cu bună știință, cocoțată pe maldrădul de dinamită, trotil și muniție sofisticată, se războia, nu cu ei, cu o cilvilizație. Își căuta moartea cu lumânarea.” Cu o ultimă zvâcnire, cadâna de până atunci, cea care
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
viața și întronizând moartea. „Rodul întregii activități a omului (autonom) a fost de a fi alcătuit din tot neamul omenesc un trup: trupul morții” ( Sf. Iustin Popovici, op. cit., p. 199.) Considerându-se pe sine mai presus de toate omul autonom, încremenit în propiul său egoism s-a întors în lumea politeistă. „Toate umanismele europene, de la cele dinainte de Renaștere la cele ale Renașterii și așa mai departe-cele protestante, filosofice, religioase, științifice, civilizatorice și politice-au urmărit și urmăresc neîncetat, cu bună știință
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă și dureroasă sărutare pentru mine și, într-un târziu, ne-am dat drumul la mâini și ne-am desprins unul de altul, avântându-ne într-o întrecere de înot în jurul bărcii. Obosită, dar pe deplin satisfăcută, Miruna
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
Al mării chip de crivăț înghețat în vine. Tăiosul ger, cu lama sa subțire, Se lasă-n miezul nopții clar, Sub promoroaca grea, țesută-n fire, Steluțe mici, clipind mărunt, răsar. Tăcerile se las' peste noianul adormit, O liniște se-nvăluie încremenind pădurea Și o lumină arde-n munte, ca-ntr-un schit. Urcând încet pe creste, își picură iubirea. La Viflaim coboară-n staul magii Și lângă iesle sunt ciobanii în cojoace. Cu Îngeri ninge, și-nfloresc copacii Și Maica Sa
NOAPTE DE NEA. COLIND. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358852_a_360181]
-
poate să aibă un biet trecător făurit din lutul genezei și dăruit lumii, spre nemurire, să poată încăpea în sufletul lui diferit de al tuturor acelora ce nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor de jalnice bunătăți culinare. Câtă persistență în puterea de a sta alături de infami și câtă nostalgie după o liniște a foșnetului primăvăratec al frunzelor din codru. Lumină lină coboară peste el și mângâie-i trupul
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
impresiona, inspira respect, știind că vârsta depășea sute de ani. Pașii lui își încetiniră ritmul ... o muzică neobișnuită, suavă, răsuna în liniștea de nepătruns. Vocea diafană de femeie, încânta auzul bărbatului. Lacul era încercuit de pomii ce-i ofereau protecție. Încremeni! Încetă să mai respire de teamă, să nu fie descoperit. Un peisaj din altă lume se desfășura în fața lui. Apa se tulbura, un trup gol, alb ca laptele tâșni din adâncuri, poleit de razele argintii ale lunii. Salturile ei păreau
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
obsesia morții, atracția irepresibilă a vieții, obsesia rădăcinilor care ne vin din părinți, expresia directă a emoției, spiritul ludic și autoironia. Ar merita citată în întregime pentru frumusețea ei clasică. Simbolul mamei este cel ancestral, evocat fie în imaginea mamei încremenite cu copilul ei la Pompei (Copilul fără nume, p. 53) fie în cea a măicuței poetului care plânge „mocnit” într-un ungher în poezia deja amintită. Ea este una și aceeași cu Maica Domnului din Pieta sau cu „măicuța bătrână
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
năuc): Nu-l voi lăsa pe bietul Abel să fie sfârtecat de fiare! Am să-l îngrop, ca la-nviere să sară sprinten în picioare... Acoperă cadavrul, apoi o ia la fugă. Scena 4 Glasul de tunet al Domnului îl încremenește: Unde-ai pornit în fuga mare tu-ntruchipare-a rătăcirii? Ai mâinile scăldate-n sânge, iar firea ta-i dușmană Firii... Credeai că poți să te ascunzi de ochiul Meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-ai purtat
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie în noaptea uterină xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Referință Bibliografică: Apocalipsa după Solaris / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 290, Anul I, 17 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Sorin Olariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS de SORIN OLARIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359424_a_360753]
-
de general. Din înaltul treptelor mausoleului, generalul Eremia Grigorescu îi privi cu amărăciune. Cizmele văcsuite lună, încă îi mai străluceau în lumina soarelui. Sabia la fel. Enervat de nepăsarea bicicliștilor, generalul aruncă bicicleta și se întoarse spre căpitanul Ignat, care încremenise în poziția de drepți cu sabia ținută pentru în dreptul frunții pentru primirea oaspeților cu onor. - Ești liber!, rosti generalul. Căpitanul coborî sabia și o băgă în teacă. - Să trăiți domnule general!, zise el făcând stânga împrejur depărtându-Generalul își duse mâna
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
și ultimii trecători ai nopții, ei nedormiți de beția trecerii în noul an, noi nedormiți de grija că ființa ta fragilă n-o să se mai poată încorda cât să atingă și pragul acela. Către nopțile acelea sângerande, în care timpul încremenea în sala de așteptare, gândul se temea de sentințele-așchii ale oamenilor în halate albe, iar inima se târa în genunchi, ca un cerșetor cu răni deschise, cerând tăcut pentru noi două încă un an, încă doi... Scaunul acela cunoscut, care
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
care se strecura printre dealurile împădurite. Ce frumos! Ce minune! Dar miracolul abia acuma urma să mi se desfășoare în fața ochilor. Îi așteptam însă pe cei doi prieteni ai mei, care urcau anevoie, gîfîind. Cînd au ajuns lîngă mine, au încremenit. Un platou imens ni se desfășura la picioare, încercuit de spinările dealurilor, ce păreau niște bivoli rumegîndu-și liniștiți timpul dintotdeauna. O lumină ireală, verde-albăstrie, o încremenire fastuasă a umbrelor, un cer în a cărui profunzime mă pierdeam cu suflet cu
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
vezi minune, când au început să-mi crească aripi și m-am trezit zburând de la mare înălțime! Mare noroc, Doamne, să mai pot astăzi povesti, taman lângă un arac. Cum nu înțelegeau ce zburătoare au în fața ochilor, vie sau moartă, încremeniți de “măreția” isprăvii ce săvârșiseră, m-au dus pe brațe, pe furiș, în casă, spunându-i mamei că am adormit. Iar pe ei, unde i-a pălit o hărnicie și o cumințenie de se mirau și tutunul și andreaua ce
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
rămasă în ceață dar micronii dintre planete? Aceștia , spre dimineață ne-au aruncat în brațele îndoielilor din marele nostrum sat, era o alunecare spre stânga undeva pe planetă ce mergea pe Calea Lactee aiurea pe bicicletă. Luna spunea povești printer crengi încremenite de gheață ca un scut istoria ca vitraliile din catedrale pe fereastra dinspre secolul trecut. II Tragi penmele din aripile păsării, îmi arăți un zbor de aburi nedefinit ridicându-se din aripile ei, sângele ne curge printer degete, precum jertfele
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]