4,088 matches
-
de fapt, gândindu-mă mai bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale pozitive. În realitate, nenorocitul făcuse tot ce se putea - cu excepția unei serenade în fața ferestrei - ca să mă facă să cred că e interesat de mine! În fața restaurantului, mi-am încrucișat brațele și am așteptat resemnată ca Randall să se lanseze în mult mai puțin satisfăcătorul discurs cu „Mă bucur așa de tare c-am avut ocazia să stăm de vorbă, ar trebui să ne mai vedem / Da, ar fi grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mă mai simțisem vreodată în fața unei mulțimi. Notițele lui David erau foarte la subiect și am fost în stare să răspund la toate întrebările care mi-au fost adresate. Când am terminat, m-am uitat la Lulu. Stătea cu brațele încrucișate pe trupul scheletic, iar fața i se încremenise într-o bosumflare răutăcioasă. Îmi dădeam seama că fumega de nervi. — Te-ai descurcat bine, copile, mi-a spus Phil îmbrățișându-mă atunci când ne întorceam către etajul doisprezece. — Datorită lui David, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ochi, pe buze. Dintr-odată, frisonul acela, scuturare de umeri, ca și cum crusta care tot crescuse peste zi se frânge, cu un sunet subțire, de argint. Se scutură, într-adevăr, ca o eliberare. Umerii zvâcniră sub curenții reci ai înserării. Își încrucișă brațele, strângându-se, să-și adune puterile pentru neantul nopții, pentru punctul extrem, iluminare, orbire. Se afla în dreptul gurii de metrou, coborî. Artificială peșteră de beton, un cadru neutru, geometric. Se aprinsese semnalul roșu. Apăru trenul, vagoanele lunecară lin, ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o ființă stranie, dezordonată, cu ochii fugindu-i în toate părțile și un miros oribil, acru, învăluindu-i trupul. Tom îl recunoștea ca fiind mirosul omului veșnic nespălat, mirosul omului nebun. — Vreau să-l văd pe tata, a spus ea, încrucișându-și brațele și apucându-și coatele cu degete tremurătoare, pătate de nicotină. Pentru că nu știa nimic despre fosta soție a lui Harry, Tom nu a priceput despre ce vorbește. Cred că vă înșelați, i-a spus el. — Nu, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
își prezenta diagnosticul eronat asupra stării mașinii, m-am întors să văd pomenita benzinărie prin lunetă: un garaj prăpădit cu două pompe, care părea să nu mai fi fost zugrăvit din 1954. Și în același moment privirile mi s-au încrucișat cu ale lui Lucy. Stătea drept în spatele lui Tom și, fiindcă nici nu-mi trecea prin cap că ea ar fi putut fi vinovata pentru încurcătura în care ne găseam, m-a mirat mulțumirea senină, aproape supranaturală pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu mine. Să te plimbi prin Boston neîmbrăcat corespunzător poate fi tare neplăcut. Odată ce am ieșit, mă simt imediat mai bine. Camerele de hotel au ceva foarte claustrofobic. Poate de la aerul condiționat. E totuși frig. Ieșită din holul hotelului, îmi încrucișez mâinile pe piept, ca să mă apăr de răceala dimineții. Când ajung pe Newbury Street, hoinăresc minunându-mă de buticurile neobișnuite ce se înșiră pe stradă. Dacă aș avea mulți bani, cred că aș sta aici toată ziua. Îmi place totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zâmbet mulțumit, uitându-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lângă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îngrijorat, spune el În clipa În care mă așez pe un carton de ambalaj. Despre siguranța În Londra. Mă privește intens, cu ochi vioi ca de nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișându-mi degetele la spate. Doar așa, când și când, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică metroul e plin de adolescenți cu glugă, care odată scot la tine briceagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
niciodată un tip drăguț. — Nu, sar imediat. Nu te da bătută ! Katie, știu sigur că viața ta se va schimba În bine, foarte curând. O să-ți găsești un tip drăguț, simpatic și iubitor... — Unde ? zice fără speranță. — Nu... știu. Îmi Încrucișez degetele la spate. Dar știu că se va Întâmpla. Am eu așa un feeling. — Pe bune ? Mă fixează. Pe cuvântul tău ? — Absolut ! Îmi pun rapid mintea la contribuție. Fii atentă, am o idee. Ce-ar fi să Încerci... să mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipându-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum, ce-ți pasă ție ? Îmi Încrucișez brațele. Ce te interesează pe tine dacă eu sunt sau nu fericită ? Se lasă o tăcere grea și constat că am respirația precipitată. Îi Întâlnesc ochii Întunecați și Îmi feresc iar privirea. — Aceeași Întrebare mi-am pus-o și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un sentiment cumplit de vină, amestecat cu o dorință extrem de fierbinte de a-l face să se grăbească. Spre groaza mea, se Întoarce iar spre mine. — Și... cine e ? — E... un tip pe care nu-l cunoști, spun, cu degetele Încrucișate la spate. Uite, Îți promit că ieșim odată la prânz Împreună și vorbim. Sau ceva de genul ăsta, Îți promit. — OK, spune Connor, părând mai rănit ca niciodată. Bine. Am Înțeles mesajul. Îl privesc, incapabilă de a respira, cum Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că... nu vor reuși să vină, din păcate. Lucru care se poate datora și amănuntului minor că nu le-am pomenit nimic despre asta. — Le-ai spus despre eveniment, nu ? Mă scrutează bănuitor. Le-ai trimis broșura, sper. — Da ! Îmi Încrucișez degetele la spate. Firește că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trântește În brațe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
noi de la firmă. Am zis asta doar așa, ca să termini cu Întrebările. E un tip din vestul Londrei, nu l-ai văzut niciodată, Îl cheamă... Îhm... Gary, și e poștaș. — Nu mă minți În față ! Știu exact cine e. Își Încrucișează brațele și-mi aruncă o privire lungă și pătrunzătoare. E Tristan de la Design, nu-i așa ? *** În clipa În care ni se termină programul la stand, Îl las pe Connor și mă duc să mă așez sub un copac, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
le puneți câteva Întrebări ! Ce credeți că aflați din cele câteva răspunsuri ale lor ? — Aceasta este doar o foarte mică porțiune a imaginii de ansamblu, spune Jack pe un ton neutru. — Ei, haide, spune femeia, lăsându-se pe spate și Încrucișându-și mâinile. Chiar credeți că o companie ca Panther - sau un bărbat ca dumneavoastră - chiar se poate conecta la modul de gândire al, cum ați spus dumneavoastră, acestei fete absolut obișnuite, care nu are absolut nimic ieșit din comun ? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată rebel. — Promite-mi ! — OK, zice Jemima Într-un final, dându-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai câștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că asta-ți dă dreptul de a te folosi de oamenii simpli. Crezi că poți să divulgi liniștit secretele intime ale cuiva, să-l umilești și să scapi nedepsit ! Ei bine, nu poți ! Face câțiva pași spre el, cu brațele Încrucișate la piept și ridicând mulțumită bărbia. — Dacă vrei să știi, Emma așteaptă de mult șansa de a se răzbuna, și uite că a găsit-o ! Dacă vrei să știi, da, tipul e ziarist. Și a Început să-ți investigheze viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
astea nu mai merg, și nici astealalte... și totul se duce de râpă. Pot să nici nu mă mai duc. Suze tace o clipă, uitându‑se pe planul meu, în timp ce eu îmi mușc buza de nerăbdare și îmi țin degetele încrucișate la spate. Știu că situația vi se poate părea cam neobișnuită. Știu că majoritatea oamenilor nu trebuie să obțină aprobare de la colegul de apartament ca să‑și cumpere sau nu ceva. Ideea este că, nu de mult, i‑am promis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce mai ai în sacoșă? Acolo nu e o singură pereche de pantofi. — În sacoșă? mă întorc, jucând surpriza. A, în sacoșa asta. Păi... mai multe. Diverse...Știi cum e... tot felul de prostii... Mă îndepărtez vinovată, în timp ce Suze își încrucișează brațele, privindu‑mă cât de serios poate. — Arată‑mi. — OK, bine, zic precipitată. Știu că am zis o singură pereche. Dar, înainte să te enervezi, uită‑te. Bag mâna în a doua sacoșă LK Bennett, deschid cutia și extrag încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe călcâie și îl văd ridicat în mașină, formând un număr de telefon la mobil. — Ce faci? strig, suspicioasă. Îl sun pe tipul ăla îngrozitor cu care trebuie să mă întâlnesc, zice Luke. Să‑l contramandez. Să anulez întâlnirea. Îmi încrucișez brațele și mă uit la el cu ochii mijiți. — Alo? Bună ziua. Camera 301, vă rog. Michael Ellis. Mersi. O să mă duc să‑l văd la Washington, îmi spune pe un ton alb. Sau o să aștept până data viitoare când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
supărare. O să primesc o vedere cu Empire State Building pe care o să scrie „Bună, acum locuiesc în New York, cu drag, Luke?“ — Nu! zice Suze imediat. Normal că nu! N‑ar face una ca asta. — Nu? — Nu. Categoric nu. Suze își încrucișează brațele și rămâne pe gânduri câteva clipe, apoi ridică iar privirea. Ești sigură că nu ți‑a spus? Poate că ți‑a zis când erai pe jumătate adormită sau visai cu ochii deschiși sau ceva de genul ăsta. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune fiindcă vrea să‑mi dea papucii. — Nu‑i adevărat! răspunde Suze. Așa sunt bărbații, Bex, omit mereu să‑ți spună diverse. Așa sunt ei făcuți. Își croiește drum pe lângă un maldăr de CD‑uri și se așază cu picioarele încrucișate pe pat, lângă mine. Frate‑meu n‑a zis nimănui când s‑a lăsat de droguri. A trebuit să aflăm din ziare! Și tata a cumpărat o dată o insulă întreagă, fără să‑i spună maică‑mii. Serios? — Foarte serios! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să las ca nunta fetei mele să fie distrusă de o psihopată deranjată la cap. Nu sunt deranjată la cap! strig furioasă. Și nu am de gând să distrug nimic! Nu‑mi place de Tom! Am un prieten! — Da, zice, încrucișându‑și brațele. Faimosul prieten. E aici? Nu, nu e, spun, și mă înfiorez când îi văd expresia de pe față. Dar tocmai... m‑a sunat. — Tocmai te‑a sunat, repetă Angela cu sarcasm. Ca să‑ți spună că nu poate să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
extinde creditul încă puțin, pe... termen scurt... — Să aveți bunăvoința, sare Suze. — Să aveți bunăvoința... pe termen... scurt. Evident, urmând a fi plătit imediat ce este fezabil și omenește posibil. Mă opresc și‑mi trag sufletul. — Ați terminat? întreabă John Gavin, încrucișându‑și brațele. — Îmm... da. Mă uit la Suze pentru confirmare. Da, am terminat. Se lasă liniștea, în timp ce John Gavin bate darabana în masă cu stiloul ceramic. Apoi ridică privirea și zice: — Nu. — Nu? Mă uit la el perplexă. Nu... pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pic de debarasare o să‑ți facă foarte bine. Deschide șifonierul și începe să‑mi caute prin haine. — Uite la asta, zice, scoțând o fustă albastră de antilopă, cu franjuri. Când ai purtat‑o ultima oară? — De curând, spun, cu degetele încrucișate la spate. Am cumpărat fusta asta de la o tarabă de pe Portobello Road, fără s‑o probez și, când am ajuns acasă, era prea mică. Dar nu se știe niciodată, poate la un moment dat am să slăbesc o tonă. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mănâncă mult. Trei castroane. Când mă gândesc la felul în care mănâncă, asta îmi stârnește râsul. Își cere scuze pentru maniere, dar mănâncă mai departe. Zice despre el că e un vas de toaletă care trage mâncarea în jos. Îmi încrucișez picioarele pe podea și-l privesc cum doarme. Chipul dulce, ca de băiețel. Uneori salivează. E atât de obosit, că doarme cu haina pe el. Nu mai are energia să și-o dea jos. Nu-l trezesc. Încet, cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]