4,222 matches
-
respira din nou. De ce îți este atât de frică? întrebă el, chiar și mai dulce. Ei i se părea chiar că se apropie de ea. De nimic, scârțâi ea mai rău ca frânele unui autobuz. El o analiza, cu brațele încrucișate. Felul în care gura lui se strâmba la colțuri o făcea să se simtă ca o puștoaică prostuță, de care se face mișto. Apoi, dintr-odată, se pare că el și-a pierdut interesul. — Haide, oftă el, trecând înapoi în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
gândi ea, pentru a suta oară. Unde e toată lumea? Probabil la biserică, se hotărî ea, disprețuitoare. Ora unu, după spusele tipului care vindea ziare. Magazinele se deschideau la unu. S-a așezat la o masă, într-o cafenea, cu picioarele încrucișate, a cerut un almond latte și s-a apucat să citească un ziar. Doar bâțâiala continuă a piciorului său cu care încerca să facă timpul să treacă mai repede lăsa să se vadă isteria ei interioară. Și ce era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
direcția Lisei. Doamnelor și domnilor, v-o prezint pe editoarea Lisa Edwards. În timp ce toată lumea a început să aplaude, Lisa a urcat pe podium. —Aplaudă, îi șopti Ashling lui Mercedes. Dacă nu, ești concediată. Mercedes râse sumbră și rămase cu brațele încrucișate. Ashling a privit-o nervoasă, dar nu a putut-o imita. Era la datorie. Era, de asemenea, destul de beată - o combinație de epuizare, calmante și alcool, bineînțeles - și spera să poată sta în picioare destul de mult timp, încât să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poată duce buchetul cu care fusese însărcinată pe scări în sus. În timp ce Lisa își ținea micul discurs, își ținea ochii pe Jack sau, conform poreclei ei pentru el, Cireașa de pe Tortul Acestei Seri. El se sprijinea de perete, cu mâinile încrucișate, îmbrățișând-o cu zâmbetul lui discret și făcând-o să se simtă apreciată. Bucuria pe care o simțea a crescut și mai mult. Aceasta era seara cea mare. De când el se întorsese din New Orleans, fuseseră amândoi mult prea ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jos din mașina lui. Odată ajunsă în bucătăria ei, a mâncat o gogoașă (pentru că era la cura cu G) și se întreba unde se ajunsese, dacă nici măcar aventurile de o noapte nu o mai atrăgeau. Clodagh stătea jos, cu picioarele încrucișate bâțâind isteric din genunchi. Dylan scosese copiii la plimbare în acea după-amiază și trebuia să se întoarcă în orice moment și, deși el nu știa încă, urmau să aibă o discuție. De fiecare dată când se întâlneau, lucrurile erau civilizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și totuși să se detașeze cu ușurință de ea. L-am întrebat cum reușește și mi-a răspuns: — N-o să permit brutalității să-mi acapareze viața. După ora opt viața mea era dominată de două femei și stăteam sub focul încrucișat al voinței lor ciudate și puternice. De la El Nido mă duceam s-o văd pe Kay. Fără Lee, nu mai avea cine să achite facturile, așa că a trebuit să-și caute un serviciu cu normă întreagă și a reușit: preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
introducă toate rapoartele În computer, coborând orice fel de mărturie sau interogatoriu, cu locul, ora și data lor, și introducând informațiile În HOLMES, adică Marele Sistem Centralizat de Investigații al Poliției, punând În mișcare imensa bancă de date cu referințe Încrucișate, analizând sute de acțiuni generate automat. Era o muncă de Sisif, dar nu puteai ști niciodată când ceva se putea dovedi important. Dar Logan știa că totul era o mare pierdere de timp, pentru că Peter Lumley era deja mort. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În afara de conținutul sacului. Poate că era suficient ca să deschidă o acțiune, dar un avocat bun - și Sandy Moir-Farquarson nu era doar bun: nemernicul era de-a dreptul genial - ar face praf acuzațiile. Așadar. Se așeză pe birou, cu mâinile Încrucișate, privind insistent la cele două puncte de pe hartă. Sacul de gunoi Îl preocupa. Apartamentul era acoperit cu păr de pisică atunci când Îl arestaseră pe Chalmers. Logan Își petrecuse o mare parte a serii În pub Încercând să și-l scuture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să faci ceva săpături În chestia cu „plutitorul“? — Păi, nimic, dar... Încercă să nu se uite În ochii lui Insch. — Sunt datele cazului... — Pune un agent să preia telefoanele, zise Inch lăsându-se pe dosul său cel mare, cu brațele Încrucișate. — Și... și... Logan se opri și dădu din mâini. Dintr-un motiv oarecare, nu putea rosti cuvintele: Sunt Îngrozit c-aș putea s-o dau În bară. Și nimic, zise Insch. O poți lua pe agenta Watson după ce termină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
troznește degetele cât timp Logan ținea În echilibru Într-o mână cina cu pește care se răcea, În timp ce mâna cealaltă scotocea după chei. — N-ai sunat. Logan aproape Își scăpă cartofii. Se Întoarse către Colin Miller care stătea cu mâinile Încrucișate, rezemându-se de un automobil luxos, cuvintele fiindu-i Învăluite În aburii respirației. — Trebuia să mă suni până la patru și jumătate. Nu m-ai sunat. Logan mormăi. Voise să vorbească cu inspectorul Insch, dar dintr-un motiv oarecare, nu apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
învins, își mânjise fața cu sângele curs din propriile răni. Mulți dintre oamenii lui îl părăsiseră, alții îl trădaseră. Tânăra lui soție căzuse în mâinile romanilor. Era însărcinată, dar nu vărsase nici o lacrimă. Rămăsese tăcută, mândră, în picioare, cu brațele încrucișate, fără să pună întrebări și fără să răspundă. Avea un nume frumos: Thusnelda. Dezertorii spuneau că Arminius era ros de neliniște la gândul că soția lui era prizoniera romanilor. Iar puternicul dux Germanicus fusese tulburat peste poate. — Nu știu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de astăzi. Lângă biserica Santa Maria s-au descoperit mai multe animale sacre aduse din Aegyptus, cu inscripții hieroglifice și nume ale unor vechi phar-haoui pe care nimeni n-a știut să le citească: un leu mare, ghemuit, cu labele încrucișate, un sfinx impresionant din diorit și un altul - găsit pe Via Sant’Ignazio, în capăt - sculptat în granit roșu cu vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corpul meu se ușurează instantaneu de materie și Începe să vibreze ca o orgă profundă. Muzica „babacului“ (vorba lui Caragiale) mă limpezește și mă purifică. (azi) În ochi e toată puterea. Când vrei să cunoști pe cineva, razele privirii, lasere Încrucișate, se luptă Încordat până ce voința unuia dintre adversari e Învinsă. E acesta un joc doar aparent, pe care copiii și adolescenții Îl practică Însă cu necruțare; de cele mai multe ori, mă Încercam cu fetele de vârsta mea. Totdeauna ele sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cutare detaliu din cadru, ni se și face cu ochiul și frazele devin În acest fel relative, obligându-ne să le citim În funcție de poziția lor În text și de contextul cultural pe care Îl actualizează ș...ț. Întreg acest tir Încrucișat are drept rezultat conturarea a două personaje interesante. Și M., și A. se cred „deosebiți“, destinați unor experiențe ieșite din comun și unor succese pe măsura Înzestrării lor „excepționale“. Despre amândoi aflăm tot felul de lucruri, pe mai multe filiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lume, Angelina, în lumea asta care înaintează fără schimbări de anotimp. Doar de puțină vreme am început să ne intuim unul pe celălalt, de când ai început să te ciondănești cu mama ta. Știi, așteptam momentul acesta, am stat cu brațele încrucișate atâția ani. Ai întâlnit zâmbetul meu la ieșirea din baie, pentru că acolo vă încăierați întotdeauna, în chiloți, cu fardurile de ochi răsturnate în chiuvetă. Ți-am zâmbit. Și tu mi-ai zâmbit. Mama ta s-a enervat: — În sfârșit, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în umbră, până ce am ajuns la coastele din care se deprindeau sânii. Ea își dădu seama, prinse halatul și își acoperi pieptul. Acum se afla în lumină. Și, în lumina aceea puțină a lumânării, mă privea cum mănânc. Cu brațele încrucișate, ca o iubire în noapte. Mă oprisem acolo, pe porțiunea de asfalt stropit cu nisip, dincolo de un șir de oleandri. Priveam poarta întredeschisă, și printre zăbrelele ei, casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dumneavoastră? Manlio ridică brațele în vântul care îi smulge haina: — Sunt un coleg!, strigă. Suntem din nou pe suprafața de asfalt. Un lucrător al aeroportului ne ia cu micul său automobil și ne duce spre ieșire. Nu vorbesc, țin brațele încrucișate, gura strânsă. Inima s-a întors la locul ei. Manlio își pune ochelarii de soare, chiar dacă nu-i soare. Coborâm. — Pot să știu ce te-a apucat? Mă silesc să zâmbesc: — Ți-am salvat viața. — Zici că va cădea? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Aveai prea multe lupte de dus. Mă așezam pe scaunele acelea de grădiniță împreună cu alți părinți adunați acolo pentru trecerea la o altă centură. Stăteai ghemuită într-un colț al covorului de cauciuc albastru și îți așteptai rândul ținându-ți încrucișate picioarele goale. Îmi zâmbeai strâmb. Îți era frică de maestru, de mișcările pe care nu puteai să le controlezi, de fetițele mai dezinvolte decât tine, mai puțin pedepsite decât tine. Sosea rândul tău, te ridicai, te aplecai pentru salut. Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
David, dacă aș fi avut un comportament dubios. Nu aș fi lăsat-o, dacă aș fi crezut că o să îi fac rău. David dormea sus. Eu stăteam la masa din bucătărie cu o cafea rece, după prânz, și dezlegam cuvinte încrucișate. Oamenii cu simptome de Verfolgungsbedingt nu fac nici asta. Mă apucasem de curând, deși nu mai făcusem din anexa secretă, unde pierdeam ore întregi cu ele. Fără îndoială că vechiul meu prieten Gabor ar scoate ceva din asta. Dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Închis cămașa cum trebuie. Ai sărit un nasture. Spune, Fima, Îți vine În minte vreun fluviu din estul Europei, din trei litere, care Începe cu B? Stătea pe scaunul lui, În spatele biroului de recepție, aplecată peste o revistă de cuvinte Încrucișate, cu umerii țepeni ca ai unui sergent-major vârstnic, corpul prea Îndesat, chipul deschis și bun, și părul ei minunat, lucios și moale ca mătasea. Fiecare bucățică de piele aflată la vedere era acoperită de pistrui. Probabil că și În locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pierdut prin junglele și deșerturile Africii. Nu găsi răspunsul. Dar se Întrebă dacă și cei ce vor veni după noi, Yoezer și contemporanii săi, cei ce vor popula Ierusalimul peste o sută de ani, vor dezlega la rândul lor cuvinte Încrucișate? Vor suferi și ei umilința iubirilor neîmpărtășite? Se vor Încheia greșit la cămăși? Vor fi condamnați la Împuținarea estrogenului? Iar copiii părăsiți vor continua oare să rătăcească În jurul Ecuatorului și peste o sută de ani? Fima simți că inima i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
doi se auzeau sunetele violoncelului, lente, grave, delicate, aceleași două fraze repetate iarăși și iarăși. Cu toate că era numai trei și jumătate, Încăperea se Întunecase atât de mult, că Tamar fu nevoită să aprindă lumina ca să poată vedea careul de cuvinte Încrucișate. În timp ce stătea acolo cu spatele la el, Fima decise să se apropie de ea și s-o Îmbrățișeze. Să-i culce capul ostenit pe umărul lui, să-i alunge toate gândurile. Să-i acopere ceafa cu sărutări, rădăcina părului ei frumos, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înmormântare, Baruch a preluat educația fiului său cu o strictețe distrată, cu gesturi emoționale neașteptate și o bună dispoziție tiranică. Verifica În fiecare dimineață caietele din geanta lui Fima, unul câte unul. În fiecare seară stătea În baie cu brațele Încrucișate, supraveghind spălatul pe dinți. Îi impuse copilului profesori particulari la matematică și la engleză, ba chiar și la tradiție iudaică orală. Cu delicatețe și subtilitate mituia uneori doi-trei colegi de clasă să vină să se joace cu Fima, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
buzele sale murmurau: Nu-i nimic. Nu-i grav. Se mai Întâmplă. Nici ei nu păreau să Înțeleagă ce spunea el. Fură serviți imediat cu un ceai. La opt și jumătate, așezat din nou În fotoliul tatălui său, cu picioarele Încrucișate comod pe scăunel, Fima Împinse la o parte iaurtul și cornul cu scrumbie marinată pe care Teddy i le pusese În față. Îndepărtă brațul lui Uri, care Îi Înconjura umerii. Refuză pătura de lână pe care Șula i-o Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în trupul masiv care ședea pe scaunul de birou, până se opri. Trebuie să discutăm contractul, stai jos! Fratele - „Oha“, așa fusese poreclit din cauză că prea se dădea mare - se așezase alături de tată, cu partea superioară a trupului sprijinită de brațele încrucișate, cu capul rotund împins înainte între umeri. În ochii spălăciți, aproape decolorați, se ascundea un zâmbet viclean. Mie mi-e egal ce scrie în contract, spuse el. Răspund de producție și reprezint conducerea tehnică a întreprinderii. Și în treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]