2,268 matches
-
să-și vadă de treaba lui: - Nici pe departe. Este doar curios. Nu ni se întâmplă prea des să avem pasageri, îi explică el. Tu ești o excepție notabilă, la fel ca și curiozitatea lui de adineaori, se scuză el, încruntându-se apoi ușor înspre secund. - Excepție notabilă? întrebă Angir cu o mină amuzată. Mi se pare normal de vreme ce mă aflu pe o navă comercială și nu una de pasageri. - Nu e totul atât de normal pe cât îți închipui. Teoretic, oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
el și totuși mi s-a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea de jurisdicție. În propria mea arie de jurisdicție! Pufni pe nas, înfuriat de propria-i neputință, ceea ce îi făcu pe cei doi subalterni să se încrunte și ei. Însă numaidecât consolarea își făcu apariția în mintea lui: dar dacă ultimele zvonuri pe care le-am auzit nu sunt numai niște simple zvonuri atunci problemele mele sunt ca și rezolvate. Dacă Federația se va angaja împotriva Independenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
preaonorabilului. Acesta se îndreptă către el ieșind în întâmpinarea umbrei care se întrezărea pe coridorul deschis. - Căpitane Birmaq, fii binevenit. Tocmai mă gândeam la tine, își drese el ușor glasul. Cum te mai simți? întrebă el mai mult din politețe, încruntându-se însă când văzu urmele de noroi pe care încălțările căpitanului le lăsaseră pe podea. - Mai bine de atât nu se poate, veni răspunsul. Un zâmbet răsări în mintea căpitanului când văzu nemulțumirea de pe fața lui Poha: acum, chiar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
perioadă. Pregătește de călătorie, nu ai auzit ce ți-a spus Birmaq? îl concedie el pe tânăr cu o ușoară mișcare de mână. - O ultimă întrebare dacă se poate... - Spune dar sper ca asta să fie una cu cap se încruntă din nou Poha. - Chiar voi călători fără forme în regulă? - Ieși acum înainte să fie prea târziu, șuieră preaonorabilul la el. Actele o să le primești după ce vei urca la bordul navei. Tânărul se apropie și-i prinse mâna preaonorabilului ducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
că baletul meu Îl interesa cât de cât. Adevărul era Însă că Îl fascina tot atât de mult cât mă fascina pe mine fotbalul. Adică deloc. ― Termină cu prostiile, am râs eu. Hai să găsim un subiect comestibil pentru amândoi. El se Încruntă puțin, dar cedă repede. ― Ok. Atunci dă-mi voie să-ți spun că arăți superb azi. Mă sărută ușor pe obraz În timp ce Înaintam Împreună prin zăpada care Începea să se topească. Îmi plăcea să mi se facă complimente deși, după
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am chinuit să neg. ― Știu că sunt greu de suportat, am oftat. Te rog, ignoră toate prostiile pe care le voi mai spune astăzi. ― Ești ridicolă, mormăi el sărutându-mi tâmpla. Și apropo, sâmbăta viitoare ești ocupată. ― Poftim? M-am Încruntat la el, surprinsă de schimbarea bruscă a subiectului. ― Nu-ți fă planuri, Îmi ceru el vesel. ― Ce o să facem? am Întrebat curioasă. ― Secret. M-am strâmbat. Nu Îmi plăceau secretele. ― Și o să-ți placă de data asta, mă asigură el
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
s-a părut că Maria nu auzise nimic din ceea ce tocmai spusesem. Se uita aiurea pe fereastră, total absentă. ― Maria! Am văzut-o tresărind la auzul vocii mele. ― Ești bine? ― Mă gândeam doar la cât de norocoase suntem. M-am Încruntat, derutată de folosirea pluralului. ― Nu știu dacă sunt chiar atât de fericită cu Victor, am spus după o vreme, Înțelegând la ce se referise. Am simțit că mă Înec Înainte de a termina propoziția. Nu mai spusesem asta niciodată cu voce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spun ceva ce ar fi trebuit să știi de mult! ― Mă sperii! am glumit eu, deși În vocea mea se simțea o curiozitate reală. ― Nu te duce cu Victor! Replica ei a fost urmată de tăcere din partea mea. M-am Încruntat, neînțelegând. ― Ce tot vorbești? ― Nu am putut să-ți spun până acum. Dar Victor, ei bine, cred...știu că nu te iubește, orice ar spune el. Am tăcut din nou, supărată și șocată În același timp. Victor Începea să se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
trebuie să știu, m-am răstit la el. Cumva... Nu era o teorie foarte probabilă, dar trebuia să Întreb. ― Ne-am despărțit sau ceva de genul ăsta? ― Nu, spuse el imediat. Adică, nu știu. ― Ce ți-am spus? M-am Încruntat enervată. Era Îngrozitor să fac investigații despre propria persoană. ― Erai supărată. Nu mai contează. ― Pentru mine contează. De ce eram supărată? Spune-mi adevărul. Îmi dădeam și singură seama că Îl scoteam din minți cu avalanșa de Întrebări. ― Adevărul? ezită el
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Maria râse. ― Îmbracă-te! ― Ce? Nu era deloc În firea ei să fie atât de...spontană. ― La felul În care arăți și te porți, sunt sigură că ți-ar face bine o porție dublă de Înghețată de căpșuni. M-am Încruntat la ea. Tocmai invocase desertul meu preferat de la care mă abținusem jumătate de an. ― Haide, râse ea. E destul de cald afară. ― Credeam că am făcut un pact. ― Să nu mai mâncăm Înghețată până ajungem anorexice? Da, cred că pică Înțelegerea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe masă. Trebuie să fie aici. Doar că, pentru ca ziua mea să devină În mod incredibil și mai proastă, portofelul meu nu era acolo. I-am zâmbit jenată lui David. ― Cred că mi-am, hm, uitat portofelul acasă. David se Încruntă. Nici nu știu la ce sperasem. ― E În regulă, spuse o voce joasă, necunoscută. Plătesc eu. M-am holbat la băiatul care Îi Înmâna lui David banii pentru apa mea. Se așeză apoi pe scaunul de vizavi de mine. ― Ce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nevoie, râse el. Am zâmbit și m-am mai depărtat un pas de masă. ― Stai, zise el fix În momentul când am deschis gură să-i zic pa. Poate ar trebui să-mi dai numărul tău de telefon. M-am Încruntat ușor. ― Știi, În caz că decid că am totuși nevoie de banii aceia. Nu se știe niciodată. Am râs de felul cum a spus-o. ― Bine, am spus luându-i mobilul și Începând să mi tastez numărul. Sună-mă dacă-i vrei
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nerăsuflate. Era exact așa cum spusese Adi. O poveste atât de frumoasă, atât de specială și atât de tristă... Alex năvăli neinvitat În camera mea, Întrerupându mi gândurile. ― Ce vrei? ― Vezi că au venit mama și tata. Și Maria! M-am Încruntat. ― A venit Maria? Ok, cobor acum. Alex plecă Înainte să-i spun eu s-o facă. Probabil se plictisise să mă scoată din minți. Am pus cu grijă cartea la loc, sperând ca Maria să nu se prindă că umblasem
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aveam niciun motiv să-mi pese, nu-i așa? ― Bine. Se vede cu Eliza În week end. ― Oh, a fost tot ce am putut spune. Larisa zâmbi. ― Nu-ți face griji, Victor nu ia relația asta În serios. M-am Încruntat. ― Ea știe asta? ― Îți pasă? râse ea. Tot ce-ți pot eu spune e că Victor e Încă Înnebunit după tine. ― De unde știi? ― Mi-a spus chiar el. ― S-a terminat Între noi, am spus eu Încercând să Închei subiectul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spus după ce David se Îndepărtă. Damian ridică din sprâncene. ― Drăguță Încercare. ― Vorbesc serios! ― Nu se va Întâmpla! zâmbi el. Nu am mai insistat. Nu părea genul care să renunțe prea ușor. ― Deci, Începu el...cine ești, Alisia? ― Poftim? M-am Încruntat. ― Păi, explică el, nu-ți știu decât numele, ceea ce nu e suficient pentru mine. Spune-mi despre tine. ― Ce vrei să știi? ― Ceea ce nu vrei tu să știu. Dar probabil nu-mi vei spune asta. ― Deci te mulțumești cu ce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
duc În bucătărie. M-am ciocnit de tata, care tocmai ieșea. ― Alisia, chiar voiam să vorbesc cu tine. ― Ce-i? l-am Întrebat plictisită. ― Mama ta a vorbit cu doctorul. Mâine vom merge să-ți facem o radiografie. M-am Încruntat. ― De unde ai... M-am Întors suspicioasă către Maria. ― I-ai povestit despre Angela? ― Vinovată, zâmbi ea. Ar fi grozav să dansezi din nou. ― Asta dacă am noroc, am spus Îngrijorată. Tata Îmi puse o mână pe umăr. ― Să sperăm că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu o voi revedea. În clipa următoare deja eram geloasă. Am zâmbit, sperând ca el să nu-și dea seama. Cu toții avem un trecut. Trebuia să fiu dispusă să ascult orice mă ajuta să-l cunosc cu adevărat. Damian se Încruntă și lăsă desenul la o parte. ― Dar chiar trebuie să vorbim despre asta? M-am uitat În ochii lui verzi. Brusc, păreau triști. M am Întrebat cât de mult Îl marcase cu adevărat acea persoană. ― Nu...nu, Îmi pare rău
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fac să mă placi din nou. Ei bine, ăsta sunt eu, Încercând. ― Încetează, Victor. Credeam că m-am făcut clară. ― Alisia, știu că ești supărată. Însă nu te poți minți singură! ― Să mă mint În legătură cu ce? ― În legătură cu noi! M-am Încruntat, nevenindu-mi să cred. ― Încă consider că tu și cu mine avem ceva, spuse el. ― Eu și cu tine nu mai avem nimic, Victor. El mă strânse tare de mână. ― Tu spui că s-a terminat, dar o parte din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fu printre ultimii. Arăta ori speriată ori șocată, ori amândouă, nu mi-am putut da seama. Oricum nu era o expresie prea drăguță. ― Atât de rău a fost? am vrut eu să știu. ― E aici, a șoptit ea. M-am Încruntat la ea. ― Cine? ―Damian, murmură repede, aproape ininteligibil. Brusc, tot aerul din Încăpere păru să dispară. Am inspirat cu greu. ― E imposibil. ― Nimic nu e imposibil, mă corectă o siluetă Întunecată de la capătul culoarului. Bianca dispăru de lângă mine Înainte să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să vorbim niciodată...Doamne, nu am vorbit serios, Alisia. Am surâs ușor, numai pentru o fracțiune de secundă. ― Știi, când am realizat că nu-ți dădusem nici cea mai mică șansă să-mi explici, te-am sunat eu. Dar...Se Încruntă. Dar mi-ai spus că nu poți vorbi și apoi nu ai mai răspuns niciodată la telefon. Mi-am amintit Îngrozită episodul din autobuz. Fusese el la telefon? ― Mi-am pierdut...am Început eu. ― Telefonul, știu. Ți-am citit emailul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
trebuia să ia lucrurile așa de în serios? Și de ce-ar fi vrut unii să plece înainte ca cele două luni să se încheie? —înțelegi, Rachel? m-a întrebat Billings. Da, doctore Cleese, am bolborosit eu. —Billings, s-a încruntat el întinzându-se după fișa mea și scriind ceva pe ea. Numele meu e doctorul Billings. Da, Billings, am mormăit eu. Sigur, Billings! Nu internăm pe nimeni împotriva voinței lui, a continuat el. Așa cum nu acceptăm pe nimeni care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dan Bourke a zis c-a fost așa de dezgustător că lui taică-său i-a venit să vomite. Noi n-ar fi trebuit să știm nimic din toate astea. O auzisem pe mama zicând „Șșșșș, pereții au urechi“. Apoi încruntase din sprâncene. Dar Dan Bourke, care avea informații din interior, ne-a povestit totul. Ne-a zis că omul fusese lovit cu un vătrai, așa că eu am dezvoltat un interes deosebit pentru vătraiul nostru și m-am întrebat dacă obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ziceam, a oftat Dermot, întotdeauna i-a plăcut băutura, dar a ascuns dimensiunea tragediei până când s-a văzut cu inelul pe deget. După care a început să-și bată joc de mine. Chaquie a scos o exclamație. Josephine s-a încruntat la ea și i-a închis imediat gura. — Cum și-a bătut joc? —Eu muncesc din greu, a zis Dermot. Din greu. Sunt un om care a reușit prin forțe proprii și am plecat cu afacerea asta de la zero... —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îndure mai mult de-atât, a zis Shake în același timp. S-a milogit cu cerul și cu pământul de tipu’ ăla să înceteze... Vocea lui Shake a scăzut până când a tăcut de tot. îl văzuse pe Joey care se încrunta violent în direcția lui. —O să se întoarcă să-l termine, a mai spus Joey mohorât. A venit acasă numai ca să se odihnească un pic. Nu mă mai întorc acolo! a izbucnit Gaz, făcând o criză de nervi pe podea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la fel de agitat, către dreapta, după care întorci capul agitat în toate direcțiile. Totul culminează cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade pe care o execuți cu tot corpul. în punctul ăsta, indicațiile faciale devin foarte importante. Caști ochii, te-ncrunți și caști gura. Poți să și cânți: „Dar unde...? Aici am parcat-o. Sigur am parcat-o aici“. Faci o pauză. Mai faci câțiva pași. De data asta ești mult mai agitat. în sus, în jos, în sus, în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]