2,466 matches
-
lui Închiriase biroul; mama lui Îl mobilase, chemându-l pe Croze, decoratorul. Timp de șase luni Wallace se sculase punctual ca orice navetist și se dusese la birou. Dar la birou se aflase că nu lucra la nimic În afară de rebusuri, Încuind ușa, luând telefonul din furcă, Întins pe sofaua din piele. Atâta tot. Nu, și Încă ceva: descheia bluza stenografei și-i examina sânii. Această informație provenea de la Angela, care o avea de la fată direct. De ce Îi permitea fata? Probabil credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eșarfe, și formă numărul Shulei. Nici un răspuns. Poate că-și Închisese telefonul. Sammler n-o mai văzuse de câteva zile. Hoață acum, foarte probabil că se ascundea. Dacă Eisen chiar era În New York, avea un motiv În plus să se Încuie În casă. Sammler nu-și putea imagina, totuși, că Eisen chiar o să vrea să o molesteze. Avea alte vătraie În foc, avea alți pești de prăjit 1 (ce dragi Îi erau lui Sammler asemenea expresii!). După ce duse șervetele de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spuse : „Shula, e tatăl tău. Deschide. Shula?“. Scrise un bilet și Îl strecură pe sub ușă. „Sună-mă deîndată“. Apoi, coborând cu liftul negru (cât de ruginit și de negru era!), se uită În cutia ei poștală, pe care nu o Încuia niciodată. Era plină, și el frunzări corespondența. Chestii de aruncat. Scrisori personale, nici una. Deci, era evident plecată, nu-și scosese corespondența. Poate luase un tren spre New Rochelle. Avea o cheie de la casa lui Gruner. Sammler refuzase oferta unei chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
expulzați din aer erau acum luați Înăuntru. Rațiunea măturase și Împodobise casa, dar ultima stare putea fi mai rea decât prima. Ei, deci, ce ar duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu spatele În vestibul, Încuie și Încercă ușa, chemă liftul, și coborî. Domnul Sammler, bătând din nou străzile, care acum erau de un albastru Închis, o lucire albăstruie de la felinare. Încovoiat, mergând repede. Avea numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să folosesc aparatul și a zis : „Desigur“. Am xeroxat toată chestia. — Pentru mine? — Sau pentru doctorul Lal. — Te-ai gândit că aș putea vrea originalul? Dacă e mai convenabil pentru tine. — Atunci, ce ai făcut cu aceste manuscrise? — Le-am Încuiat În două dulăpioare În gara Grand Central. — În Grand Central. Dumnezeule. Ai cheile sau le-ai pierdut? — Le am, tată. — Unde sunt? Shula Îi anticipase reacția. Scoase două scrisori timbrate și sigilate. Una era adresată lui, cealaltă doctorului Govinda Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai târziu. O să ajungi să Îl vezi. — Pe cine? Pe Lal? De ce? Documentul e acolo, nu? — Acolo? — Nu mă irita tot repetând Întrebările. Deja sunt iritat. De ce nu m-ai trezit? Documentul este În dulăpior, nu? — Eu personal l-am Încuiat, cu o monedă, și am scos cheia. Nu, o să Îl vezi pentru că Margotte a pus ochii pe el. Poate nu ai remarcat nici asta. Chiar trebuie să vorbesc cu tine despre asta, tată. — Da, sunt convins. Și chiar am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un pahar. Se duse pe gât arzând și-l făcu să se strâmbe. Prim ajutor pentru bătrâni. Apoi deschise ușa care dădea spre scările din spate, Înțepenind zăvorul ca nu cumva vreun curent puternic să trântească ușa și să-l Încuie pe dinafară. Dădu drumul pantofilor În crematoriul pentru gunoaie. Nu voia să o audă pe Shula susținând că nu Îi stricase În cuptorul electric. Își trăiseră traiul. O dată mergea și televizorul din hol. Siluete cenușii și albicioase, instabile pe verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atingă o dată - o făcuse să-și revizuiască estimarea inițială. Sheba a refuzat să repete gestul. Era timpul să plece acasă, i-a spus. Și-a pus haina și simpatica pălărie peruviană pe care o purta în acea iarnă. Apoi a încuiat studioul și au mers amândoi pe alee înspre parcare. Chiar dacă i-a spus să nu se deranjeze, Connolly a zăbovit în jurul ei cât timp ea a descuiat lacătul bicicletei. Când au ajuns în stradă, s-au oprit jenați, neștiind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
homosexuali. Bărbatul care îi deranjase nu era un Peeping Tom, ci un Lothario pidosnic în căutarea unei cuceriri. Totuși, Sheba a rămas destul de neliniștită în urma episodului și a aranjat următoarea întâlnire cu Connolly înapoi în atelierul ei de la școală. A încuiat ușa și a tras draperiile, dar oamenii de serviciu ai școlii, care au un program destul de neregulat, au și ei chei. Riscul să fie prinși era destul de mare. E greu, îi spun eu, să vezi în acest comportament cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de iritare: — Irrrrrr. Da, tata, am renunțat. Doar că nu mănânc de la McDonald’s. Sheba era ușurată să vadă în sfârșit disperarea pe fața soțului ei. Cum au ajuns acasă, Sheba s-a scuzat și a coborât în atelier. A încuiat ușa în urma ei și l-a sunat pe Connolly pe pager. — Ascultă, i-a zis ea, când el a sunat, câteva minute mai târziu, ne putem vedea astă seară? După ce s-au înțeles, a pus ușor telefonul în furcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
completamente din ecuație. În seara asta însă, așa cum stătea pe trotuarul ud din fața casei fratelui lui Naji, Irene nu mai era așa de sigură că atunci, la început, avusese dreptate. Unul dintre hadith-i musulmani îi sfătuiește pe oameni să-și încuie ușile și să-și țină copiii aproape nopțile, pentru ca jinn-ii să nu le fure lucruri de prin casă. Asta e adevărat. Dacă nu ești atent, poți să pierzi totul. Dimineața poți să te trezești cu mult mai puțin decât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-a ținut aproape, în brațe soarta te-a luat , să te păzească de viața care-ar vrea să te îngroape. Penița înmuiată în sânge și pelin a scris cu litere de focuri peste ceață, că peste trup și suflet ai încuiat destin și le-ai unit cu foc o clipă, cât o viață . Copacul sufletului Se plimbă sufletul pe-o aripă de iarnă, cu gândul scutură ciorchini de primăvară, întinse ceruri de curcubeu vrea să aștearnă copacul sufletului să-și regăsească
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se opri undeva În apropiere. Să aștept măcar pînă se Întoarce taxiul. Dar dacă umbra ei nu va apărea la fereastră, așa cum mă așteptam ?... Imposibil! Trebuie să apară. Mă Îndoiam de existența acelui „frate”... Normal că-i mai ușor să Încui un lacăt cu cifru decît să-l descui! Undeva, mai Încolo, se trînti o poartă metalică ce-mi răsună În urechi precum un oftat din rărunchii pămîntului, reverberînd prin conductele Îngroapte. Un lătrat slab rupse apoi liniștea din jur. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gelozii făcea parte din meritele ei și ar fi o mare pierdere dacă situația s-ar schimba. Indiferent de cine răspundea de spectacolul de pe scaun, bărbatul nu renunța la locul lui... și era răsplătit oarecum pentru că Își putea permite să Încuie gelozia În spatele ridului, Împreună cu gîndurile lui chinuitoare. Zău că aș face și eu la fel și aș patrona localul, În continuare... numai cu condiția să mărturisesc cinstit că sunt de-al casei pe-aici. Cei doi de lîngă ușă, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era un codru superb, o mănăstire de maici, colegii americani care își puneau dimineața caseta video cu exercițiile de aerobic și se căzneau pe covoraș să le imite, câteva mașini de-ți rupeau fața, o seră, camerele care nu se încuiau, că de, era transparență de mănăstire, două căprioare, un nene care păzea codrul învecinat și m-a amenințat că trage: „No mam’am, this is private property!”. La chestia asta am rămas crucită. Cum adică să nu intri în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poată afla cuvintele. Azi mergem la băut, și după-aia vii la mine să vedem efectul razelor gama asupra crăițelor!”. Am stat până spre seară în bar la Potaisa. Eram bine chercheliți când ne-am apropiat de casă. Poarta era încuiată. „S-a supărat, bătrâna, vrea să-mi arate cine-i șefu’, zice Mircea. O scot eu afară din vizuină, imediat. Știu antidotul.” Mircea bătu tare, demonstrativ, în poartă, apoi se dădu câțiva pași în spate, parcă era în Rigoletto, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în a cincea zi. Cel mai însemnat eveniment local a fost Thanksgiving (Ziua Recunoștinței) pe 27 noiembrie, o sărbătoare exclusiv americană și universal americană. În Departamente, lumea era deja rărită de luni, firavă marți și cine rămâne ultimul, stinge lumina, încuie ușa, joi. Pe scurt, nu e nimic particular în tendința balcanică de a o tăia cât mai repede, eventual prematur în jurul unei mari sărbători. De Thanksgiving, o parte dintre americani umblă. Numai miercuri, în ziua sosirii lui Adi, 4,6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care eu eram cel alergat, când începeam să răspund la una, mi se cerea să trec la următoarea; stratagema aplicată a fost salvarea mea, mai ales în prima zi. Reacția unor membri, în ziua a doua, venea din cauză că nu mă încuiaseră încă, și acest lucru era greu de acceptat pentru ei (mari somități din lumea occidentală despre care cinstit vorbind nu prea auzisem încă, eu care mai veneam și dintr-o țară comunistă); suna a afront să nu domine ei întrunirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu se arătase umblând pe lângă dânsul, nici nu voise să-i spuie ceva; dar domnu Ion Rusu tot mai multe dovezi de vinovăție găsea în cugetul lui de tată rușinat în fața lumii. Când intră în casă, izbi ușa ș-o încuie cu cheia. Puse cheia în buzunar; trânti pălăria pe un pat și cortelul pe altul, puse mânile în șolduri și ridică o privire alburie, întărâtată, spre Tudorița, care sta ghemuită într-un colț, în fundul patului. —Ce ai? De ce gemi? —Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici n-am făcut urât. După ce a trecut valul, m-am scuturat. Așa că, de una ca asta, omul se tămăduiește. Numai că la el a fost și alta... Ce-a fost? Nana Floarea a ocolit răspunsul, ca pe o camară încuiată cu cheie de vorbe magice, în care domnii cei mari și prea învățați n-au îngăduința a pătrunde. Acuma ce-or pofti domnii? întrebă ea, cu zâmbet încă tânăr. D-aduc ciorba de găină? ori să pun friptura ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cealaltă parte, la Ichimov, sat bulgăresc. Au intrat la preot. Ședea la cină, cu patru copii și preoteasa. —Sus! Să n-aud o vorbă; mie nu-mi place bulgărește. Să vie patru oameni. Luați pe presviteră și copiii și-i încuiați în cămara asta. Dacă țipă careva, puneți căluș. Candela și custiveiu sfinției tale, părinte Agopie, scoate cheia a lungă și deschide tronul ăl ferecat. Dacă nu scoți și nu deschizi în clipă, te scrijelez la beregată. A luat atunci optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ale iubitului său fiu Mehmet. Au venit asupra ei femeile, ridicând-o. Ea le-a respins, cu priviri crâncene. S-a zvonit îndată că feciorul a avut o boală prea grabnică, poate de inimă. Și mama s-a retras rănită, încuindu-se în iatacul ei. Se ridica împotrivă-i ceva mai mare, mai mult, mai covârșitor decât sultan Soliman. Soarta, cu ochii de ghiață verde ca și ai doamnei Roxelana, i se împotrivea, făcând altă rânduială viilor și morților. Lacrimile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până acolo. Am sunat la ușă și Zoe a început să latre, apoi deodată s-a oprit. Trebuie că bătrâna ne-a văzut prin vreo crăpătură și a hotărât să se dea plecată de-acasă. De Zoe îmi pare rău. Încuiată pe undeva cu un căluș. Cu o șosetă sau poate o „bandană“. S-ar putea sufoca. Helen i-a strigat prin deschizătura pentru scrisori din ușă: — O să ne întoarcem, babă nebună. Sunt unul dintre detectivii particulari de frunte din Irlanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
instalat într-o încăpere mică, mobilată doar cu un pat, un scaun și un cufăr din lemn, ca și cum ar fi fost vorba mai curând de un modest han decât de o temniță, dacă nu mai punem la socoteală ușa grea, încuiată pe dinafară cu lacăt. Zece zile mai târziu, am primit un oaspete. Văzând zelul politicos cu care-l întâmpinau gărzile, am priceput că era vorba de un apropiat al papei. M-a salutat cu respect și s-a prezentat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ziua aceea, întrevederea n-a mers mai departe. Leon al X-lea a promis că mă va chema din nou. Reîntorcându-mă în celulă, am descoperit că fuseseră date directive noi în legătură cu mine: ușa mea n-avea să mai fie încuiată cu lacătul până la căderea nopții, iar eu puteam circula în voie prin incinta castelului. Când l-am revăzut pe papă, o săptămână mai târziu, pregătise pentru mine un program în toată regula: aveam să-mi împart de acum timpul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]