1,441 matches
-
se schimbă. Era mintea păsării, a unei păsări bătrîne care avea nevoie de reparații. Cu fiecare bătaie a aripilor, i se smulgeau penele de care avea nevoie la aterizare, și pămîntul era undeva jos, departe. Continuă să cadă cît se încumetă, apoi rămase la același nivel, războindu-se cu vîrfurile aripilor care se subțiau și zburau înapoi ca niște săgeți. Pieptul și coastele golașe îi înghețau în cădere. Aerul cețos se rări pînă se întunecă și harta neagră a orașului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o vom lua pe acolo și vom ocoli până la mașină. Ajunseră la o barieră de oțel, pe care niște echipe de demolatori mai îndrăzneți o ridicaseră în cale mulțimii. În mare, bariera își realiza menirea, căci indivizii izolați care se încumetau s-o escaladeze erau nevoiți să facă cale întoarsă în fața armelor amenințătoare ale paznicilor postați în mici grupuri de cealaltă parte, ca niște soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o vom lua pe acolo și vom ocoli până la mașină. Ajunseră la o barieră de oțel, pe care niște echipe de demolatori mai îndrăzneți o ridicaseră în cale mulțimii. În mare, bariera își realiza menirea, căci indivizii izolați care se încumetau s-o escaladeze erau nevoiți să facă cale întoarsă în fața armelor amenințătoare ale paznicilor postați în mici grupuri de cealaltă parte, ca niște soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Își continuau, pesemne, cercetările. Cât despre el, nu-l interesa decât un lucru: să se hrănească. Foamea de id a celulelor era ca o durere ce-i chinuia tot trupul. Ardea de nerăbdare să pornească pe urmele acelora care se încumetaseră să pătrundă în inima orașului. Unul dintre ei era singur. În timpul prânzului, oamenii îi oferiseră diferite mâncăruri de-ale lor, toate neinteresante pentru el. Nu păreau să-și dea seama că el avea nevoie de ființe vii. Idul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sosirea noastră! Fața lui dispăru la fel de repede precum apăruse. Grosvenor se depărtă de ecran. Își dădea seama că-i prea departe pentru a-și putea face o idee exactă și într-o asemenea situație un nexialist nu s-ar fi încumetat să intervină. Nefăcând parte din nici o echipă, se gândea să se alăture lui Morton și celorlalți, în zona periculoasă. Alergând într-acolo, auzi prin videocomunicator vocea lui Korita, care împărțea sfaturi de la oarecare distanță: - Domnule Morton, folosește-te de prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spre destinul lor. În felul acesta, ajunsese să procure hrana în cantități suficiente, apoi mai mult decât suficiente. Dar crescând mereu, îi era mereu foame. Și simțea că și dincolo de mlaștina aceea trebuie să existe viață. Într-o bună zi, încumetându-se mai departe decât oricând înainte, dădu peste două jivine uriașe, solzoase, încleștate într-o luptă sângeroasă. Când substanța vitală a jivinei învinse începu să-i curgă prin trupul inform, Anabis simți o bucurie necunoscută până atunci, un adevărat extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nimic nu se mișcă, e sfârșitul de an... Pentru ce n-ai venit mai spre primăvară? Omar îi zâmbi, în loc de răspuns, însă nu era râsul lui. Nu putea să îi spună cam cum plecase. — Uite ce îți propun: dacă te încumeți și ai încredere, vino să stai la mine pe timp de iarnă, îmi plătești ca la pensiune, nici măcar ca la Hilton!... Acum chiar se distrară, râzând împreună cu toată inima. — Ce-aș putea să mai vreau? zise tare Omar. Părea că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
CAFEA", "VENIȚI CU ZAHĂRUL DUMNEAVOASTRĂ" ETC. APOI SE DESCHID PRĂVĂLIILE, STRĂZILE SE ÎNVIOREAZĂ: ÎN ACELAȘI TIMP, LUMINA SE INTENSIFICĂ, IAR CĂLDURA DĂ PUȚIN CÂTE PUȚIN O CULOARE PLUMBURIE CERULUI DE IULIE. ESTE ORA CÂND CEI CE NU FAC NIMIC SE ÎNCUMETĂ SĂ IASĂ PE BULEVARDE. CEI MAI MULȚI PAR CĂ SE STRĂDUIESC SĂ ÎNDEPĂRTEZE CIUMA PRIN ETALAREA LUXULUI LOR. ÎN FIECARE ZI, PE LA ORELE UNSPREZECE, PE ARTERELE PRINCIPALE, EXISTĂ UN ÎNTREG ALAI DE BĂRBAȚI ȘI FEMEI TINERE LA CARE POȚI SIMȚI ACEASTĂ PASIUNE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
n-o facem. Singura soluție era să dea o patină de legitimitate colecției lui Jaafar. Dacă putea s-o facă să pară în regulă, atunci putea să pornească mai plăcutul demers de a o vinde. Dar nimeni nu s-ar încumeta să cumpere oricare din aceste comori dacă le-ar lipsi „proveniența“. Ar fi prea riscant: ar putea fi descoperite oricând și trimise înapoi în Irak, cu despăgubiri nesemnificative. Colecționarii din lumea întreagă au văzut ce s-a întâmplat cu Munch-urile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
afle că podul Marie nu-și datora numele vreunei prințese sau regine, ci domnului Christophe Marie, antreprenor general al podurilor din Franța, care Începuse construcția sub Ludovic al XIII-lea. Se reîntorsese În bîrlogul lui, unde nimeni altcineva nu se Încumeta să se aventureze. Puținii vizitatori rămîneau la ușă și se uitau În interior de parcă ar fi cercetat un fenomen natural, cu atitudinea uluită a lui Livingstone cînd descoperise cascada Zambezi. Încăperea aceea era un talmeș-balmeș de lucruri, un haos, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru că mi-ați descoperit cîndva o latură Jerome K Jerome: trei autori pe care sîntem poate singurii care-i mai cunoaștem! Îmi voi Îngădui, de asemenea, un pic de romantism, ca Într-o povestire de Ludwig Tieck (nu m-aș Încumeta să mă iau la Întrecere cu Hoffmann), ca În Călătoria În azur, În care divina Gloriana Îl duce pe erou În miezul unui munte care se Închide În urma lor. Va fi o carte practică: voi recomanda unele hoteluri, Îi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Făcînd sex, firește! Tata Încuviințase cu căldură decizia mea de a mă logodi și era gata s-o adopte pe Tina, al cărei tată avea să moară totuși abia În anul următor. — Am terminat cumva cu animatoarele de la Bruxelles? se Încumetă să mă Întrebe dr. Zscharnack. Da? Cu siguranță că nu ți-a scăpat, dragul meu, că Întrețineai cu ele niște raporturi perfect incestuoase. Îți semnalez faptul, pentru că se pare că ai de gînd să schimbi subiectul. Presupun că o să rămînem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
literatura n-a Înlocuit niciodată filmul În viața mea. Scriam și filmam, așa cum te servești rînd pe rînd de un cuțit și de o furculiță, sau de un Browning și de un kalașnikov. Într-o seară din 1972, m-am Încumetat să-i spun tatei, venit să-și aducă manuscrisul la editura Laffont: „Peste cîteva luni Îmi voi isprăvi cartea“. Tot ce pot spune e că a rămas tăcut. Oare la ce mă așteptam? Aș fi vrut cumva să-mi răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceea ce trebuia să știe pentru a nu muri de foame. Zoia se aplecă să culeagă o creangă jigărită. Nimic nu trebuia să îi scape în goana sa după combustibil. Simți cum pământul îi trage spatele supraîncărcat în jos și se încumeți să reziste tiraniei gravitației, apăsându-și degetele pe șira spinării dureroase. Se ridică și se îndreptă, amețită de smucirile intens dureroase și aproape extatice. și apoi îl zări, în fața ei, cu umerii aplecați înainte și cu capul înclinat. Părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Închideau televizoarele. Diane propuse să se oprească la Marina Del Rey. Hoinăriră o vreme, Încercând să găsească un loc pe măsura așteptărilor, apoi se hotărâră să intre Într-un restaurant cu nume atrăgător, Blue Beach. — Pare un loc mișto, se Încumetă Diane. Kitty se uită În jur. Locul părea pustiu; nu regăsea gloata din New York. Era ciudat. Impersonal. Dar Îi plăcea. Orice era altfel decât New Yorkul era bun. Ajunsese să-i cunoască toate ungherele atât de bine, Încât se săturase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Nu Îi poate spune cum e, dar Într-o zi o va duce acolo. Kitty Îi lămuri apoi care era răspunsul pe care Îl căuta: eu eram broasca ce trebuia să-și părăsească iazul, căsnicia mea adică, și să se Încumete să pornească În acea călătorie primejdioasă spre ocean, spre necunoscut, oricât de greu i-ar fi fost. Și, din fericire, asta am și făcut. — Ce poveste frumoasă! zise Diane. Exact la fel m-am simțit și eu când am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ani, putea să placă Într-adevăr un bărbat cu părul cărunt. — Nu știam că stau În apartament cu o Lolita nedeclarată... glumi el. — Hei, Lolita avea doisprezece ani, eu sunt femeie În toată firea. — Pot să te Întreb ceva... se Încumetă el, timid. Ce a făcut, cum te-a convins să te culci cu el? Curiozitatea lui inocentă o Înduioșă. — Nimic, nimic special. Nu asta Își dorise să audă. Ce trebuie să facă un bărbat ca să convingă o femeie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unei țări, unui continent Înarmat cu rachete balistice intercontinentale, submarine nucleare, armii, nave, forțe aeriene? Cred că am Înnebunit dacă mă aflu Într-un buncăr subteran cu un gazilionar paranoic. — Domnule Redbone, sînteți sigur că dușmanii noștri sînt externi? se Încumetă Wakefield să Întrebe, aproape sperînd să audă aceeași litanie Împotriva evreilor, bancherilor, globaliștilor și profesorilor - personajele din stoc ale operetei fundamentaliste, de extremă dreaptă. — Nu În măsura În care ți-ai imagina. Nu-s țicnit, Wakefield. De ce crezi că te afli aici? Războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acolo stăteam. Dacă aveai proasta inspirație să treci noaptea prin Parcul Tineretului, erai bătut și cu banii luați, pentru că era zona nimănui. Acolo veneau golanii din Ferentari, Rahova și Berceni, și fiind la mine acasă, cum se spunea, evident, mă încumetam să mă duc, dar am avut ghinionul să nu mă recunoască alt individ și m-a luat la bătaie. Am avut noroc că aveam un cuțit la mine și m-am scos, am ajuns luat pe brațe de prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
genul lui Cellular, fără să fie polițist, deși nu are nimic cu filmele polițiste, dar se gândește la un mesaj mai complex ca în The Butterfly Effect, poate că îi va scrie el scenariul. Mai încape vorbă, sigur că se încumetă, chiar ar avea o idee... Și tot așa, au stat, fără să se îndure să plece, apoi a dus-o cu Loganul acasă, în strada Gelu Căpitanul. A sărutat-o și și-au dat întâlnire pe-a doua seară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două cratere. Valurile tsunami formate în urma erupției au distrus civilizația cretană peste noapte. Nenorocirea a fost atât de mare, încât de abia nouă secole mai târziu oamenii s-au încumetat să mai pună piciorul pe ceea ce mai rămăsese din prospera insulă. Plajele create de Vulcan, cu nisip de culoare neagră, roșie sau albă sunt unele din cele mai frumoase plaje grecești, cu un peisaj unic în lume care îți tăie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zi caniculară. După cum a început această zi, ar putea fi cea mai fierbinte din această primăvară. Cerul e mai puțin albastru decât de obicei; poate fi decolorat de ascuțișul razelor trimise de către soare. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător. La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să și arate chipul răcoros nici măcar o clipă. Încearcă din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunteți și voi condamnate. Zeitățile voastre sunt legate de locul acesta. Aici suntem cunoscute și aici știm cum să ne servim idolii. Să plecăm va însemna să murim. Sunt sigură de asta. Se lăsa tăcerea. Bilha era singura care se încumeta să vorbească: - Fiecare loc își are idolii lui, zicea ea, cu vocea calmă a unei mame care încearcă să-și liniștească copilul. O să fie zei și acolo unde o să ne ducem. Dar Zilpa nu voia s-o audă și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cap. Toate mamele mele aveau mâinile ocupate și eram prea mândră ca să-i cer lui Iosif să mă țină de mână. Dar nu era timp pentru frică. Animalele de povară erau în spatele meu și mă împingeau înainte, așa că m-am încumetat și am intrat în apă, am simțit cum îmi trece de glezne. Apoi curentul mi-a mângâiat genunchii și coapsele. Într-o clipă, pântecul și pieptul mi s-au acoperit de apă și m-am înfiorat de plăcere. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aici pe terenul de fotbal? a întrebat. Muncitorul pe nume Feri a tras un scuipat, chiar aici, a spus, o să măsurăm imediat fix pe unde. Prodan s-a uitat la sapă, la început n-a zis nimic, apoi s-a încumetat să vorbească, dar ăsta e terenul nostru, a spus. Atunci Traian s-a dus la el, s-a oprit în fața lui, desigur, a zis, tocmai de-aia vreți să ajutați la săpat, voi ați cerut asta, școala voastră, special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]