1,396 matches
-
nouă cucerire. Georgeta îl puse pe Felix pe programul ei: - Îmi placi foarte mult, îi zise, poți să vii când vrei să măvezi, dar niciodată seara și nici sâmbăta. Nu trebuie să te întîlnești cu generalul meu. Felix ședea totuși încurcat, și Georgetei i se păru că ghicește motivul luptei lui interioare. - Te aleg ca pe un fel de logodnic simbolic. Vreau să cunosc și eu tulburările unei fete oneste. Să nu-mi faci nici un fel de cadou, că mă supăr
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl chinuia. Totul i se părea fals și căuta un pretext să fugă. - Ascultă, Felix, ai curajul și spune-mi drept! Ți-e frică sărămîi la mine, crezi, cum să zic, că n-ar fi convenabil. - Nu, nu, protestă Felix, încurcat, e așa cum îți spun eu. Se îmbrăcă repede, intimidat de privirile Georgetei, care-l contempla, în prada celei mai vii îndoieli. Gestul era cam jignitor, dar își dădea silința să creadă că Felix nu mințea. Ideea că un tânăr ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poate ții la ea, dar nu trebuia să-l încurce pe bietul Titi. Titi mânuia pensula, cu ochii în hârtie, din ce în ce mai nervos. Felix rămase înmărmurit de insinuarea Aurichii, trebuind totuși să-i recunoască o măsură de adevăr. - Eu, zise el, încurcat, nu am nimic cu domnișoara Georgeta, abia o cunosc... Întâmplător... e o eroare la mijloc... cine v-a spus asta? - Cine ne-a spuuus? întrebă Aglae, înțepat. Uite cine ne-aspus! Vorbește domnule! Și cu mâna arătă pe Stănică. Acesta stătuse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
da la prăvălii, bineînțeles, după moartea lui, fiindcă acum urma să-și scoată ceva din cheltuielile pe care le-a făcut cu clădirea. Pascalopol rămase foarte surprins de hotărârea bătrânului și prevesti că soarta Otiliei va rămâne din cele mai încurcate. Cunoscîndu-l pe moș Costache încăpățînat și capabil să facă iute contrariul, tăcu din gură. Însă, amărât pentru Otilia, îi vorbi acesteia, aceasta spuse nepăsătoare în glumă lui Felix, Marina îi auzi pe când bodogănea prin preajma lor și astfel află în cele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te rog eu, pentru mine! Felix luă paharul, gustă puțin din vin și, văzîndu-i culoarea de sânge, fu străbătut deodată de un gînd: în cazuri de acestea de congestie se lasă sânge. Își spuse părerea către Vasiliad, și acesta, puțin încurcat, recunoscu: - Da, într-adevăr, am fi putut să-i lăsăm puțin sânge, dar n-am lanțetă pentru flebotomie. Dacă vreți, trimitem servitoarea s-aducă. - Fugi, domnule, de-acolo, se dezgustă Stănică, cu sîngele.Tocmai acum la masă! Fleacuri! Asta poți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
arătau toate o completă utilizare a creditelor, moș Costache se socoti proprietarul de drept și de fapt al cuielor, grinzilor și cărămizilor și începu din nou să le miște de la locul lor. Descoperi doi lucrători cam zdrențăroși, cu priviri cam încurcate, cu care se ascunse în odăile din față și intră în lungi conferințe arhitectonice, cu tot gerul ce se lăsase la începutul lui decembrie. Ce voia să facă? Se văzu când oamenii se puseră să care mobilele din salonul din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai cumsecade și să colaboreze cu mâinile lui. Supărat de pierderea pe care socotea că o suferă prin îndepărtarea momentului comercial, bătrânul își munci capul să găsească aiurea o compensație. Otilia îl surprinse la vreme, făcând lui Felix, care asculta încurcat, niște propuneri: - E-e bine să fa-facem un contract pentru un an, doi, înfolosul dumitale, ca să fii sigur că nu pierzi odaia. Dacă vine altul să ți-o ia, dând mai mult? Po-pot să-ți dau încă o odaie, alături
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lăsă sânge bolnavului, chiar în regiunea capului, legîndu-l apoi cu un bandaj. În urma acestei operații, bătrânul se învioră simțitor și se văzu că acum aceeași mână și același picior erau prinse mai tare de paralizie și că vorba era mai încurcată. Totuși, moș Costache se putea exprima satisfăcător și se mișca. - E tare, remarcă doctorul, scapă și acum. Bătrânul cercetăcu ochii odaia și când se încredință că nu mai erau alte persoane, afară de cei doi, zise: - Pa-pascalopol, vreau să-ți dau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
către portiera din dreptul volanului. O deschise. Manevră, c-o atingere răcoroasă, butonul radioului, scăzând drastic intensitatea glasului plin de supurații noroioase al Victoriei Andrei. Pescui un timp sub banchetă și, când își reînălță brațul, printre degete i se zăriră, încurcate, șuvițele de păr ale căpățânii taximetristului. Cu trăsăturile lui slăninoase reflectate strâmb sub secrețiile care-i inundaseră fața. Cu mustața pleoștită, mâncată de molii și parcă alunecată spre stânga. Cu ochii dați peste cap. Iar, când se frânse de șale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în spate, cu băsănăul puicuței spre el, cu capătul curelei în mâini, apoi bâigui încurcat: - Păi, nu ești tu, șantalio, madam Nicolici? - Cine zice?... - Ești, fă? - Eu?! - ...Nu-i, fă, nimic, atunci, că nu ești... ia, zgîrcește-te așa! Și-o pârâi, lăsîndu-i-se cu toată greutatea palmei drepte pe ceafă și căutând s-o frângă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
transport în comun, surcele... Da' lasă, că până se termină ea vara, o găsim noi și pe asta, cu picioarele de 2 kilometri, a ta..." Celestin se șterse de creasta unui val ce-l bubui peste-o ureche și tuși încurcat. Se scutură de ciorchinii de sare ai valurilor precedente. Apoi își ridică capul aproape mirat: - Auzi, tu, fată, ce-ți spun eu aicea? Fată dragă, tu mă auzi? 146 DANIEL BĂNULESCU Și rămaseră suspendați chiar deasupra măduvei spinării aparținând unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asta o considera treaba fetelor. Să vadă nivelul elevilor profesorul le-a cerut într-o zi să facă o compunere ,,Cel mai important moment din viața mea,,. Stani s-a încurcat în amănunte și îi ieșise până la urmă o povestire încurcată. Dar nu s-a putut abține și a răbufnit când nu era nimeni pe culoar, în jurul Gazetei literare de perete, a pus o poezie semnată Ascet. A scris-o intenționat cu cerneală roșie să îmbie colegii s-o citească. El
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
odaie se răspândise mirosul aromat al tutunului. Stere nu știa cum să înceapă. I-a povestit ce-a făcut de când plecase de la el. Jupânul asculta liniștit, fumând. Când terminase, privise multă vreme în gol, fără să spună nimic. Stere tăcuse încurcat. Târziu, Pandele rostise cu lene: - După câte înțeleg eu, ți-ai făcut și casă... - Da, casă de zid, cârciumă în față, odăi de dormit, magazii, tot, o mulțime de parale m-a costat. - Așa e când faci avere... Și râse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bec galben. Lumina de afară părea și mai ștearsă. Așteptă în câteva locuri la ușă. Funcționarii aveau fețe încordate, ochelari mari, legați cu șireturi și mânecuțe de satin lucios până la coate. Lui i se păruse că oamenii aceștia dezleagă lucruri încurcate, de nedeslușit. Tușeau scurt, se mai uitau la el, dar nu-l întrebau ce caută. Foile îngălbenite foșneau mai departe. Cârciumarul își spunea că nu se face să-i superi decât cu bani și privea mai departe, răbdător, prin ferestrele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sărit de-acu pîrleazu... Vocea i se sugrumă. 267 Studentul nu înțelegea prea bine. - Adică, ce-i asta, au sărit pîrleazu? - Avem noi, așa, o vorbă. Prea vrei să le știi pe toate... Își mușca buzele și își împletea degetele încurcată. Pe urmă mai e ceva... - Ce mai e? - Mama spunea că am început să-mi pun lămfiță-n sân... Tăcu o clipă, apoi rosti iar: Și nu e bine... - Îți pui lămîiță-n sîn? -Da. - De ce? - Să miros frumos ca dumneata... Procopie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și părul îi căzuse pe frunte, umezit. Stere s-a dat jos și-a lăsat căruțele. Le-a strigat oamenilor să-I aștepte în marginea orașului. Voica se oprise încurcată în fața cârciumarului. - E-adevărat? a întrebat-o el. Femeia privea încurcată în pământ. Avea la gât salba cumpărată de el și în urechi îi jucau cerceii de argint. - Pleci la Cepari? - Da, plec, a îngînat femeia cu sfială. - De ce nu m-ai așteptat? a mai întrebat Stere cu teamă și furie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
des în aprecierea mișcărilor politice analoage a diferitelor țări, asimilează aceluiași conținut naționalismul românesc cu cel francez sau cel german, sau își închipuie că stânga are același sens în Rusia ca și în China sau în Franța. Această problemă, destul de încurcată și de plictisitoare, este clară numai redusă la o singură întrebare: care e sistemul prin care o țară devine puternică? Nu toate realizează accesul la putere pe aceleași căi.Uneia, cu tradiții democratice puternice și creatoare în democrație, orientarea spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poți număra în fundu-i toate argintăriile lui. {EminescuOpVII 107} Ca să petreacă, inventară un joc de cărți. Regii, reginele și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce și le spuneau serile. Jocul însuși era o poveste lungă și-ncurcată, ca din halima, în care reginele să măritau, regii se însurau și fanții îmblau înamorați, poveste căria nu-i mai dădeau de capăt până ce nu-ncetau, apăsați de somn. Dar somnul lor! Înainte de a dormi ea își împreuna mînile și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
câte o stea, ca și când ar fi prins albine de aur, apoi punîndu-le în poale le aduse în casă și le vărsă pe masă. Astfel jucam cărți pe o frumoasă masă de marmură, și jocul nostru era o poveste lungă și încurcată, căria nu-i mai dam de capăt până ce nu încetam, beți de somn. Dar somnul nostru! Brațe în brațe, tologiți în perini de matase galbenă ca aurul, gura mea apăsată pe a ei, visam amândoi unul și același vis, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe furiș mâna la gură, i-a spus: „Hai să-ți dau un mic sfat În legătură cu președintele nostru”. Carol s-a Întors să-l asculte. „Să te uiți tot timpul la fruntea lui Chuck În timpul ședinței”, i-a zis el. Încurcată, Carol l-a Întrebat de ce. „Păi”, a continuat directorul de vânzări, „are pe frunte o venă care se umflă când e gata să-și iasă din pepeni. Dacă Începe să se mărească În timp ce vorbești, probabil că ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
rămâne un pilon al securității uneori ca forță latentă și factor de descurajare, alteori ca vârf de lance al politicii externe, dar și ca garant al statului de drept și al caracterului său laic, în multe dintre națiunile care parcurg încurcatele căi ale tranziției de la regimurile autoritare la democrație. Cât privește nevoia de a consolida politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene prin crearea unei "armate europene", autorul aduce în discuție temele de bază ale integrării europene și ale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
dintîi așezămînturi a stihurilor”, „aceste trei canoane sînt temelia meșteșugului stihurilor pe care este așăzată toată stihurghichi” etc... Conachi inventează (traduce, calchiază) o terminologie specifică, silind dialectul moldav să primească finețea și complexitatea științei retorice. El Împarte stihurile În drepte, Încurcate și sloboade, numește vocalele slove glăsuitoare și consoanele slove neglăsuitoare, tîlcul, tălmăcirea unui stih se cheamă la el noimă, comparația este asămăluirea, scurtarea unui cuvînt prin ifen [...] se numește zgîrcire și zgîrcirea cuvîntului „pricinuiește scădere” etc. ... Grija poetului este ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el, ține-te la oarecare distanță „ca să nu-l stropești cu bale / și cu scuipările tale”. Cuvintele să fie frumoase, dulci și cu minte, nu mojicești, dacă un ce nu-l știi bine, nu Încerca să-l spui „cu vorbă-ncurcată”. La masă să nu iei Îmbucătura prea mare că e urît, ci una mică, potrivită, „să-ncapă În gură / ca s-o rumegi subțire...”. În poezia erotică propriu-zisă, tonul nu mai este atît de mustrător. În 1831, Anton Pann publică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atât înainte de a intra în mânăstire, cât și după aia și că atunci când deja era un tânăr format și se întorcea acasă ca monah, el îi îngăduise să se întâlnească cu pușcăriași și hoți, cu proxeneți și chiar cu asasini. Încurcat, neștiind unde să-și țină mâinile uriașe, Geronimo răspundea judecătorilor cu demnitate, fără să se intimideze: Fiul meu a făcut ceea ce a dorit Dumnezeu. Atunci destinul e cel ce împlinește lucrarea omului? Eu nu știu ce-nseamnă destin, știu că preotul ținea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
degetul parcă se mișcă de la un ochi la altul... — Lucrurile nu sunt la fel când le privești pe rând, o lămuri Petrache. Dar, de apărat, cum te aperi, dacă cineva vrea să-ți tragă una ? — Cu un ochi închis ? întrebă, încurcată, fata. Petrache râse, apoi deveni serios și întinse, brusc, palma spre ea. Fata țipă, scăpă geanta și ridică brațul. Petrache se înveseli și îi ridică geanta. — Ești stângace, spuse. Când tragi, trebuie să închizi ochiul drept. Merseră în tăcere, ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]