3,404 matches
-
păstrată cu sfințenie, altel nicicând nu va putea renaște după ce va fi rănit, chinuit, torturat, cu voie sau fără de voie de către altcineva sau de către tine însuți. Suferind descoperea durerea sufletească cufundându-se într-o stare jalnică. Nu a avut lacrimi îndeajuns. L-a cupris un dor de goană nebună, neștiind încotro și de ce. În loc să iasă pe poartă, ca toți oamenii, a sărit gardul de parcă ar fi trecut prin el din nebăgare de seamă. A început să alerge. Alerga sau fugea?!.... Ceva
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
în perioada de instruire a pifanilor. Ura față de armată, din acea perioadă i-a fost nu numai reîmprospătată ci și amplificată ajungând chiar să o afișeze până și față de camarazii din pichet. Se pare că niciun preț plătit nu este îndeajuns de mare atunci când trebuie să formezi un militar de nădejde pentru patria socialistă. Termenul scadent va avea să vină destul de curând, pe neașteptate, ca un trăznet. * Referință Bibliografică: XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
aici ca prostul tremurând !... În acel moment a realizat că percepuse o anumită rumoare, pe care o ignorase, în vreme ce cobora scările în goană. Era strădania unora de a înăbuși hohotele de râs ale celorlalți până când el se va fi îndepărtat îndeajuns. A simțit un gust amar vizavi de propria-i persoană constatând că, în atari împrejurări, nu era cu nimic mai prejos decât comandantul grupei a treia din perioadă și nici față de oricare din plutonul ce a călărit-o, cu rândul
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
des decât de obicei, dar avea grijă să dea impresia că le aprinde doar pentru a scoate, din când în când, rotocoale de fum pe care le-ar fi străpuns cu degetul dacă nu ar fi considerat că oricum era îndeajuns de nepoliticos. Considera, astel, impolitețea lui ca fiind rezonabilă. Cineva trebuia să cedeze. - Nu am putut rămâne indiferentă față de privirile tale ; acesta este motivul invitației. A rămas indiferent, cu o privire dusă, de parcă nicicănd nu ar fi fost capabil să
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de liniștit pentru a-și vedea de tihna de acasă. Simțul datoriei îi este treaz douăzecișipatru de ore din douăzecișipatru : - Opriți îndată acțiunea ! Vedeți-vă de odihnă, o meritați. Merg eu după Comănescu ; știu de unde să-l iau. Cele spuse
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
datorie față de patrie. Maiorul Poliștiuc este purtătorul de cuvânt al armatei. Este vizibil iritat. În cugetul său deplânge mai mult soarta tânărului prins decât tragedia familiei îndurerate. Căpitanul Lehnea greșise nepermis de mult și plătise cu viața. Plata nu este îndeajuns. Pentru greșelile lui va plăti în continuare Comănescu, cel împins să comită crima. Îl cunoaște prea bine pe tânăr ; greu și l-ar fi putut imagina cineva, dintre cei care îl cunoscuseră, capabil de o asemenea faptă. Compasiunea față de militarul
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
resemnare ci de amânarea oricărei decizii în ceea ce îi privea. Intrase într-o nouă sesiune de examene și urma ca după numai trei zile să susțină cel mai afurisit examen posibil. * Învățase. Refuzase să simtă oboseala nopților nedormite. Îi erau îndeajuns două, cel mult trei ore de somn în decursul a douăzecișipatru de ore. Cele trecute, ce se petrecuseră, îl stârniseră. La seminar, în decursul anului, îi declarase profesoarei că nu poate înțelege logica formulelor contabile și nu le va putea
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
cabină într-alta. A gândit că nu se cuvine ca ele să fie expuse astfel. S-a văzut apoi pe sine, despuiat cu prosopul înfășurat împrejurul torsului, schimbând cabina, petrecându-se cu inițiatorul acțiunii aflat în aceeași postură. A fost îndeajuns pentru a renunța dintr-un început. Ranchiuna față de cel vizat a lăsat loc interesului pentru sex. Apoi i s-a aprins dorința, născându-se contradicția dintre aceasta și luciditate. * Marianna este o femeie între două vârste, ca mai toate femeile
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
să cred! Lasă-mă să mă conving! Lasă-mă! Cu niciun chip Albert nu trebuia să o lase să făptuiască ceea ce intenționa. A fost surprins de hotărârea ei de nezdruncinat: - Crezi că îmi va fi mai bine? Nu îmi sunt îndeajuns cele prin care am trecut?! Insistențele femeii s-au stins încetul cu încetul în fața refuzului hotărât. Nu i-a rămas decât să se retragă îngândurată încercând să găsească o explicație, dezamăgită că nu s-a putut convinge de cele afirmate
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
fugi sau eu fug de câte ori pasul mi-l alungă o oglindă ciob și ea din oglinda tuturor fracțiunilor de cântec de câte ori să-mi caut prin buzunare ceasornicul în care cântecul a încetat demult luând forma unor reliefuri ale toamnelor netrăite îndeajuns câtă vreme pot pierde printre drumuri care nu-mi aparțin da. mă opresc. las arginții în palmele lopătarilor dintre cremeni sper într-un argint cât mai viu din care tropotul anului prezentului să se audă clar mă trădez de infinite
ÎNCERCÂND SĂ SAR AMĂNUNTELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365475_a_366804]
-
haz. Albert se simțea singur, părăsit. Suferea. Cineva ar mai fi trebuit să sufere. Elena, dacă ar fi știut că George, cel care a plecat, a iubit-o. Albert, însă, s-a gândit că nu-i va spune niciodată. Era îndeajuns că suferă el. * Aproape zilnic pleca de la școală cu o oră mai târziu. Nu-i păsa de batjocura celor întâlniți în cale: - Moșule, iar vii de la arest? La început încercase să protesteze: - Ba vin de la meditație. - Ba de la arest. Ai
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
mult. Dintr-o ființă deprimată devenise cu totul alta, era acum strălucitoare, așa cum nu o mai văzuse de multă vreme. Se bucura pentru ea dar, trebuia să știe, să afle cel mai mic amănunt iar pentru asta nu îi erau îndeajuns spusele Ericăi. Aceasta era prea îndrăgostită pentru a fi lucidă, pentru a da detalii. De la celelalte prietene, care o însoțiseră în Roman, aflase mult mai multe. O interesase în primul rând să afle cum arată acest Albert, dacă înfățișarea lui
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
îi sporise autoritatea în fața acestora, mai ales în fața băieților. Iorgu se înmuia ori de câte ori îi pomenea de tatăl său. Avea ceva absențe nemotivate, ba îl mai prinsese și fumând, dar părinții nu trebuie să știe chiar totul despre odraslele lor. Este îndeajuns ca tatăl lui Iorgu să știe că are un băiat bun, că el, ca diriginte, îl ține în mână și în schimb, va fi o gazdă bună la vară când va merge la băi la Amara. Mitică este cel mai
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
a apostrofat, pornind către cancelarie... Albert a rămas singur, înlemnit, pe hol. Din nefericire sunetul clopoțelului i-a stârnit furia, nesimțindu-se vinovat cu nimic. A intrat pe ușă tot așa cum ieșise dl. Constantin, trântind-o. Nu i-a fost îndeajuns. De la intrare și-a aruncat servieta în zbor rotit, pe propriul pupitru, apoi a luat un scaun răzleț drept minge de fotbal. Colegii îl priveau cu stupefacție: - Ai înebunit stimabile? - Lăsați-mă. Bran mă dă la gazetă... - Pentru ce? - Fiindcă
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
putea spune eu, cu bun temei, despre competența unor oameni ale căror fapte grăiesc de la sine? Pe medicul Nicolae Bulumac din comuna Cervenia-Teleorman, îl știu de mai mulți ani și am auzit adesea de renumele său, totuși nu îl cunosc îndeajuns, ca să fiu sigură că nu greșesc. Cu toate acestea, nu pot să tac în fața evidentelor și frumoaselor înfăptuiri ale mâinii și minții omenești. Cred că atunci, când Marele Creator a lucrat la realizarea făpturii lui Nicolae Bulumac, El a pus
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
mai avea nevoie de vreo prezentare. Totuși nu mă abțin să nu invoc aici, cu satisfacție și prețuire, faptul că Domnia Sa este unul dintre produsele reușite ale provinciei, în speță ale Ardealului, în raport cu centrul de reședință al țării. Am citit îndeajuns de multe cărți semnate de Mariana Cristescu (Amor prohibit, Clovnii de ceară, poeme, Conversație de seară, poeme Parfum de roșcove - roman-eseu, Trandafirii deșertului (România, mon amour) - publicistică, ș.a., ca să am garanția unei lecturi plăcute, indiferent ce titlu aș alege. Aceasta
PĂMÂNTUL CARE DOARE, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364862_a_366191]
-
pe scena Teatrului Național, în prezent, călugăriță la Ierusalim, de peste 20 de ani, pentru care, „întâlnirea cu Cristos a fost uluitoare, devastatoare” - așa cum mărturisește. Toți aceștia s-ar putea încadra în marea familie a convertiților lumii, cei care au cunoscut îndeajuns viața cu toată încărcătura ei de confuzii, erori, păcate, greșeli și s-au convins că totul nu e decât, vorba Ecleziastului, “deșertăciune și goană după vânt”. E bine de subliniat că acești convertiți care și-au schimbat viața, au avut
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
Încă de la intrare a dat ochi cu ofițerul de contrainformații. Era așteptat. Nu și-a arătat câtuși de puțin surprinderea. În lunile grele de armată chibzuise îndelung asupra atitudinii ce trebuie să o ia, în situații dificile, în fața superiorilor. Pătimise îndeajuns de mult datorită atitudinii necorespunzătoare. Prea își dorise ca atât el cât și ceilalți camarazi să fie tratați ca oameni și nu ca dobitoace. Ei, cei care te educau în spirit combatant, nu puteau fi mulțumiți decât dacă te arătai
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
eventuali atacatori. Era mai nimerit să păzească porcii decât armamentul. Nu avea posibilitatea nici să dea alarma în caz de necesitate. Talanga spânzurată, aflată oarecum la îndemână, oricât ar fi fost de bătută nu ar fi putut să se vaiete îndeajuns încât să răzbată la mai mult de câțiva metri prin zăpada spulberată de viscol. Exista însă, în acea vreme, un sentiment de siguranță, exista certitudinea că nimeni nu ar fi îndrăznit, să gândească măcar, că ar putea poseda vreo armă
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
fost strigător la cer!) dar eu, recunosc, am fost supărată pe Dumnezeu. În sinea mea. M-am schimbat însă. Nu neapărat pentru o ispășire, ci așa a fost să fie. Simt altfel relația cu puterea nesfârșit de miraculoasă. Poate nu îndeajuns, doar atât cât pot eu. Despre mama, nici nu am putut să scriu decât foarte târziu, două poeme. Era frumoasă tare. Tuturor din familia mea, tată, mamă, verișoare, bunici le-a fost hărăzită o frumusețe ieșită din tiparele obișnuite. Eu
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
că „dotarea” prevăzută n-a fost cea mai fericită, că ar mai fi trebuit lucrat până să ne aducă pe toți la „linia de start și finalizare către perfecțiune” , că i-a hărăzit pe fiecare cu reproșabile (și reprobabile!) imperfecțiuni „îndeajuns ca să-i ațâțe” și câte și mai câte. De aici și zădărnicia invectivelor reciproce, chiar dacă nu mutilante (la propriu!) însă consumate și stropite cu picanterii de tot felul, mai mereu pe tărâmul adversității - pe care îl reclama, mai mult sau
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
redactării proiectului de program electoral al candidatului a funcționat totul era atât de aproape de a se înfăptui, când însă s-au socotit „sustenabilitățile” și că se poate câștiga „Primăria” și cu în prevederi în care erau „bine garnisite” promisiunile și îndeajuns de „pritocite” în „conclavul formațiumii” cacealmaua a început să capete contur, promisiunea rămânând, din păcate, în faza de pură și demagogică intenție. Povestea de mai sus ar fi putut fi verosimilă dar ea nu s-a mai întâmplat, într-o
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
altfel!?) și de care urmau se apropiau cu pași repezi, poate chiar cu viteza fulgerului... Pe rând, nu-i așa?, întâi elita și-apoi prostimea cât cuprinde !? Pentru a ne permite să hălăduim în voie, liberi ca pasărea cerului și îndeajuns de ghiftuiți ca să ne apucăm cu zel de treabă, bună chibzuire și muncă pe brânci. Sub auspiciile „generoase” ale acestei „milostiviri” peceriste se înmulțise eforturile demagogice ale organelor executive de partid și aparatului de propagandă pentru a demonstra pe viu
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]
-
cu „Rea de muscă!” pe care din ele l-ar cumpăra ?!... Răspunsul a venit instantaneu: „Cu certiitudine, pe cel de-al doilea”, fără nici o urmă de ezitare. Și nu glumea, fir-ar!... Apoi, mi-a motivat ca și cum ar fi reflectat îndeajuns în condiții de profundă meditație și solitudine, fără nici o șansă de parare logică, dar cu o „logică” de-a lui imparabilă și care scotea la mezat și jocul de cuvinte evident, calambur cu oarece tâlc: „De prima fugi, iar pe-
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366686_a_368015]
-
a declanșa și a instala un climat adormitor sau cel puțin proprice lui. Și astea până la urmă le-aș mai fi trecut cu chiu cu vai cu vederea, însă a apărut la orizontul “stării de veghe” a somnului, stadiul nedefinit îndeajuns de cercetători, fosta fantasmă a fricii de înălțime pe care, sincer, o credeam definitiv “fugită” din fibra mea și un capitol închis. Că se mai manifesta în timpul zborului putea să pară firesc - și nu cred că există pasager de avion
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]