2,596 matches
-
șarpe, din sticlă, bineînțeles, care stătea încolăcit și cu fața spre ea. Nu se putea decide pe care să-l aleagă. Îți place șarpele? Da, dar nu are ochi. Dă-mi-l mie, spuse femeia și-i coloră cu multă îndemânare nu doar ochii ci și gura, limba și chiar coada.Acum șarpele o privea cu ochii săi verzi care o fascinau. Încearcă și tu, uite așa și coloră cu pensula din loc în loc, marginea dantelată a coșulețului. Viviana luă o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cusute și călcate de mâinile harnice ale mamei. Trei rochițe de catifea vișinie și trei capoțele stăteau așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul cât face eu ordine aici, spuse mama. Fetița îmbrăcă grijulie capoțelul care se lipi de ea moale și pufos și simți că parcă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
al treilea. Apoi veneau Berlingheri, Otho, după aceștia însusi Carol Magnul și după vreo alți treizeci, furiosul Roland. Astolfo, care trăsese primul loz, era un cavaler frumos, viteaz și bogat. Dar, fie că era cam distrat, fie din lipsă de îndemânare, trecea drept un luptător nenorocos și foarte lesne de trântit, lucru pe care nu și-l prea punea la inimă, fiind întotdeauna gata să încalece din nou spre a relua lupta, de obicei, cu prea puțini sorți de izbândă. Astolfo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
În șezut și spuse: —Dragilor, distrați-vă voi câteva minute În timp ce eu și Davide salutăm câțiva prieteni. M-am uitat În sus și l-am văzut pe Davide aplecându-se În față, pentru ca masa să-i mascheze mâinile. Deschise cu Îndemânare geanta Dior, auriu cu alb, a Elisei, de pe jos, scoase o cheie de pe inel, turnă pudră albă dintr-un pachețel minuscul În șanțul cel mai adânc al cheii și o duse repede la nas. Acoperise cheia cu mâna și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un spadasin, fie el cât de bun, ca să ucidă câteva zeci de războinici bine antrenați Înainte ca aceștia să apuce să se apere? Cât putea fi de iute? Cât putea fi de puternic? Unde putuse el ajunge la o asemenea Îndemânare, necunoscută În lumea pe care o cunoștea Amir? Cei o sută de războinici Bordjighin formaseră un semicerc În jurul șefului lor, dar nici unul nu-i tulbura gândurile. Îl priveau, doar, ușor nedumeriți, plimbându-se prin valea aceea de la un capăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iarăși scurt, blocând avansul unui alt Apărător, pe care Îl surprinse cu sabia jos și Îl atinse pe umăr. Apărătorul Înțelese semnul (ar fi fost lovit la gât Într-o luptă reală) și ieși din cursă. Rămăseseră opt. Pară cu Îndemânare un atac venit din dreapta, apoi țâșni din nou În față, intrând Într-o confruntare frontală cu unul din Apărători. Lamele săbiilor se mișcau cu o repeziciune care le făcea aproape invizibile. Dar tânărul Întârziase prea mult Într-o ciocnire În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doua săgeată și ochi un timp Îndelungat. Patru săgeți la una. Angelo simți tensiunea crescând. La fel o simți și căpitanul Oană, căruia Erina Îi ridicase ușor capul, ca să poată privi. Era o luptă a spiritului, mai mult decât a Îndemânării. Amir călărea calm, fără a-și privi adversarul. A doua săgeată porni și păru a-și atinge ținta, dar, fulgerător, Amir se lipi de coama calului, lăsând săgeata să treacă pe deasupra lui. Trei săgeți. Caii alergau deja nebunește, ridicând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
parte și de alta a șeii, o armă europeană. Buzdugane. Asta fiindcă era calul pregătit pentru Alexandru. Tânărul Ninja sări În șa direct de pe pământ și scoase un șuierat abia auzit. Cei doi cai porniră direct la galop, trecând cu Îndemânare printre stejarii pădurii Ilișeștilor. Era ultima clipă de singurătate. Începea marea bătălie pentru care se pregătise timp de optsprezece ani. * - Un călăreț... spuse Erina Încercând să Înțeleagă ce se Întâmplă departe, În fața ei. - Erina... spuse Oană, blând, toată Moldova e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
femeiei - o lâncezeală a aceleiași cărni, în care simțeai absența vieței conștiente și care urmase după încleștarea primului moment. Pe Mini, care nu leșinase niciodată, o mira și interesa mult fenomenul. Lina scula din leșin pacientul într-un minut, cu îndemînare, dar răspundea prostește când întrebai despre cauze. Era, hotărât, o practiciană. Doctorul Rim nu răspundea nici el satisfăcător, deși era un teoretician. - O criză de nervi, explică Lina. Dar mi-e grijă de inimă. Lenora e de mult bolnavă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la fel, și zaharnița, cit și farfurioare multe pline cu prăjituri felurite. Cu mâini grase și urâte, Lina servea cu o îndemînare neasemuită. Ceaiul, zahărul, untul, prăjiturile, toate deodată îți veneau la gură fără știre. Meșteșugul ăsta uimea pe Mini și o mulțumea. Ca toate ființele prea slabe sau prea avântate avea nevoie de a fi ocrotită. Ceaiul bunei Lina era ocrotitor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mușchilor mâinii solicitați în această activitate. Însușirea cititului a decurs mai ușor pentru că unele componente ale acestei complicate deprinderi au fost dobândite, din proprie inițiativă, în perioada preșcolară. Desenul și lucrările manuale îi plăceau și le efectua cu ușurință și îndemânare. Eram conștienți că ajutorul nostru nu trebuia să se substituie eforturilor ei, că dobândirea independenței și a autocontrolului în efectuarea temelor stau la baza unor rezultate bune și foarte bune pe termen lung. Curățenia corporală, îmbrăcămintea îngrijită, aspectul frumos al
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
aspectul frumos al cărților și caietelor au fost lucruri care ne-au preocupat în permanență pe toată durata școlarității. Ne-am convins că acei copii care sunt deprinși de la vârstă fragedă să presteze mici treburi gospodărești ce solicită efort fizic, îndemânare, disponibilitate psihică, atenție și voință, se dedică și învățăturii cu interes, dragoste și stăruință, devenind elevi buni și foarte buni. Micile sarcini pe care le primesc preșcolarii, cei din grupa pregătitoare, un fel de teme pentru acasă (să adune frunze
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pământului strămoșesc. Mai cred... Închinăciune De când am început să descifrez orizonturile și rosturile existenței mele pământene, mă închin proniei divine, adresându-i rugăciuni cu cereri și mulțumiri, dar și învinuiri. Mă închin muncii - suprema însușire umană, creatoare de valori, de îndemânări și de împliniri. Mă închin înțelepciunii, care m-a călăuzit pe drumul sinuos și abrupt al vieții. Mă închin iubirii adevărate și curate care mi-a colorat și înnobilat existența. Mă închin speranțelor și viselor dătătoare de optimism și avânt
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
venea uneori în ajutor. Pe porțiunile acoperite de mâl, adus de șuvoaiele de apă, executam prin zgâriere lucrări artistice în fața cărora mă extaziam și pe care le distrugeam fără regret după ce le admiram. Lipsa unei înzestrări native cu predispoziții și îndemânări pentru desen m-a dezavantajat toată viața, dar mai ales în perioada școlarității când desenul figura în planul de învățământ ca obiect de studiu. Ca elev normalist eram nevoit să apelez la serviciile colegului meu de bancă, Jenică Iordache, ca să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
acestea i se strecoară în minte, bat la ușă, îl invită să facă un pas mare spre prezent. Este seară, spre noapte. Într-o stație, li se întind căni cu ceai dulce și fierbinte pe fereastră. Are nevoie de multă îndemânare pentru a-l bea, înainte ca paharele să le fie recuperate în ultima clipă. Cele două femei își ridică vălurile de pe față, moțăie, mănâncă niște gustări prăjite, își vorbesc pe un ton jos. Ba chiar își unesc glasurile într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el să-l poată aduce pe micul său văr în scaunul de moștenitor, pentru ca imperiul să nu devină mașină de făcut bani pentru Firoz. Până în acest moment, nu este prea sigur. —Băiete, zice Khwaja-sara, a venit momentul să-ți demonstrezi îndemânarea. Miza este foarte mare. De fapt, este chiar onoarea regatului, dar și siguranța ta e în joc. Mi s-a trasmis că maiorul Privett-Clampe este cu prințul Firoz. A venit momentul să acționezi. Trebuie să-l ademenești în camera chinezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adult, împărțind curtea, și așa strâmtă, în două părți inegale. În cea mai mică, unde se află tânărul rezemat, peretele s-a înclinat alarmant de la mijloc. Mortarul se fărâmițează, scurgându-se printre cărămizile puse una peste alta fără pricepere sau îndemânare. Calitatea discutabilă a peretelui pare nefirească, dacă avem în vedere că în vecinătate există clădiri robuste, chiar dacă, vechi fiind, au nevoie de tencuială și văruială. Tânărul mai trage odată languros din țigară și tresare speriat de apariția unui chip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
meu soț se deapănă în continuare. Era toamnă și vârstnicul împărat Tao Kuang era pregătit să aleagă un succesor. Și-a invitat fiii la Jehol, reședința imperială de vânătoare din nord, dincolo de Marele Zid. Voia să le pună la încercare îndemânarea. Șase prinți au pornit în călătorie. Tatăl le-a spus fiilor că manciurienii sunt cunoscuți ca vânători de seamă. Când el fusese de vârsta lor, omorâse mai mult de o duzină de sălbăticiuni într-o jumătate de zi - lupi, căprioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Roba lui era curată. — Tu n-ai vânat. Tatăl era dezamăgit. Fiul îi răspunse așa cum îl învățase profesorul: — Umilul tău fiu n-a putut să omoare animalele. Asta nu pentru că am nesocotit ordinul Majestății Tale sau pentru că mi-a lipsit îndemânarea, ci pentru că am fost mișcat de frumusețea naturii. Majestatea Ta m-a învățat că toamna este anotimpul când universul pregătește nașterea primăverii. Când m-am gândit la toate animalele care vor fi având grijă de puii lor, m-a durut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încât uit că „ea“ este de fapt un el. Pentru a atinge un asemenea grad de pricepere și flexibilitate, actorii și-au început cu siguranță pregătirea încă de când erau mici copii. Spectacolul ajunge la punctul său culminant. Maimuțele își etalează îndemânarea acrobatică. Învârtindu-se și făcând tumbe, regele Maimuță execută un salt peste umerii maimuțelor mai mici. La sfârșit, se aruncă mult în aer și apoi aterizează cu ușurință pe o creangă de copac, un element de decor făcut din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
peste el, după care porcul e luat. Apoi este adus un platou de aur având pe el un pește care se zbate. Călugărul îmi spune că peștele a fost prins în heleșteul din apropiere. Călugărul tânăr revine și leagă cu îndemânare peștele cu o panglică roșie. — În picioare! Călugărul bătrân mă trage în sus și mă apucă de mâna dreaptă. Înainte de a-mi da seama ce se petrece, mi se pune un cuțit în mână și sunt forțată să despic peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și pe elevii mai mărișori, care și astăzi Îl țin minte și-l Înjură pentru munca la care Îi supunea. Să nu vă Închipuiți că existau betoniere ca acuma: să arunci Înăuntru nisip, ciment, apă și să apeși, cu mare Îndemânare, pe buton. Atunci totul se făcea cu unelte strunite de mâinile oamenilor. Apa, cimentul, nisipul și, după caz, varul, se amestecau și se răsamestecau cu sapa, lopata si grebla. După aia se căra spre schele În găleți de tablă zincată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vasile cu Nasu’ Roșu. Drăcăria se putea ajusta din curele după cât de Înalt sau scund era aprigul bărbătuș, după cât de Îngustă sau lată-n cur se vădea delicata domnișoară. Aceasta nu avea decât a se așeza comod pe policioară, iar Îndemânarea pofticiosului partener rostuia lucrurile cum trebuia. Titel Meșteru trudise o săptămână Încheiată ca să construiască aparatul lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a stabilit unde și cât de adânci să sape curbele În scândura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afundat Între bozii, lipani ori țevi lungi de cucută și ajungea În curtea din spate a lui Câinaru, bătrânul cojocar și tăbăcar. Acesta cumpăra pieile de iepuri de la primar, le tăbăcea și cosea din ele căciuli și haine croite cu Îndemânare, pe care, Însă, nu le vindea În sat - căci nu cumpăra nimeni de la el de când se aflase că făcea negoț cu untură de câine -, ci le trimitea cuiva care știa să obțină bani buni pe ele prin târgurile, bâlciurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]