12,381 matches
-
mi-l reamintesc, în fața căruia am afișat un original „delirium tremens”, a fost fratele mamei, unchiul Gică, pe care l-am recunoscut în finalul ceremoniei, datorită lipsei degetului mare al mâinii drepte, urmat în ceilalți ani de o rudă mai îndepărtată, Vasile Badale, poreclit Târliboacă. La zece ani, „Moșul” a venit mai devreme, cu o dubă neagră, însoțit de securiștii care l-au „ridicat” pe tata din pat, într-o noapte pe care nu o voi uita niciodată, și nu l-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe ușă că este interzis persoanelor neautorizate accesul Înăuntru. După ce Îl mai privi insistent câteva clipe, doamna dădu mustrător din cap și dispăru. Se simțea aiurea. Hotărî să mai facă o ultimă Încercare și se Îndreptă spre o ușa mai Îndepărtată, dinspre capătul holului, pe care o zări Întredeschisă. Intră fără să mai bată. Vocea tunătoare a unui bărbat corpolent, lipsit de păr pe cap, care vorbea la telefon, Îl sperie pentru câteva clipe. Se pregătea să iasă, așteptând să fie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă trăda Într-un mod atât de neașteptat. Iar ea se amuza discret, văzându-mi Încrâncenarea disperată cu care căutam printre foi și caiete, răscolindu-le febril. Mi-a spus ca nu-i nimic, că mi mulțumește oricum, și sa Îndepărtat ușor, nu Înainte de-a mă privi peste umărul ei, Întrun fel anume, care mi s-a părut diferit, și care crescu repede În mine o speranță Înaltă, ce flutură În sus ca un drapel victorios, scânteindu-mi puternic În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai Îndepărtată a grădinii, departe de casă, unde pătura de omăt părea neatinsă. Era un păr bătrân acolo (avea cele mai gustoase si mai aromate fructe din toată livada), de care bunicul sprijinea mereu aracii gata ascuțiți, pe care-i folosea primăvara
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet. Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu din nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse târziu și că drumul fiind lung până acolo, la Grădină, nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și, intrând pe o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din brațe, un stol de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o copilă slăbuță, cu codițe, lângă un cățel pufos, pe care Îl invită să bea lapte dintr-o farfurioară. Fetița e leit Neli, partenera mea de joacă din copilărie. Nu știam prea multe despre Neli. Venea de undeva, din mahalaua Îndepărtată a târgului unde locuiam, ciripind ca o vrăbiuță hoinară. Sărea de pe un picior pe altul, mă căuta cu privirea și se Înființa În grupul de băieți unde mă aflam, sorbindu-mă lung, cu niște ochi imenși. Se bâțâia pe lângă mine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mișcări agile, de felină. Îi strigam să Înceteze, dar nu mă auzea decât atunci când plecam supărat. Alerga după mine cu bărbia tremurătoare, cerșind iertare Într-un vaiet prelung. Într-o zi am dus-o la nisipăria abandonată. Era un loc Îndepărtat, dincolo de Moara Șerpilor. I-am propus, nu știu de ce, să ne mai jucăm o dată „de-a moartea.” Era Îmbrăcată Într-o rochiță albastră, cu volănașe dantelate și cordon. Ea m-a privit lung, a clipit și mi-a zis țopăind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
multele discuții avute Împreună pe această temă. Fără a fi din cale afară de misogin, subliniase nu o dată, cu argumente pertinente, cu tărie, că nu puteam fi decât nefericiți În preajma lor, În relațiile de orice fel cu acestea. Că trebuiau evitate, Îndepărtate. Ele erau, nu-i așa, cele care trăgeau istoria Înapoi. Care Împuiau viața bărbatului cu tot felul de prostii, cu tot felul de lucruri derizorii, oprindu-l din studiu, din cercetare, din munca sa la progresul omenirii... Somnul nu mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-un târziu, cu sufletul apăsat, m-am Îndreptat șontâcăind spre bucătărie și, după ce mi-am desprins proteza, m-am Întins În patul meu improvizat. Inima Îmi zvâcnea cu putere. Pe fereastra Îngustă, dreptunghiulară, se zărea un colț de cer Îndepărtat, cu câteva stele clipind acolo tainic, ca niște ochi cercetători În noapte. Melanie s-a trezit mai devreme decât Îi era obiceiul, acuzând o migrenă În partea stângă a capului. I-am făcut o compresă rece, iar ea a stat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se respectă. Avea o vagă presimțire totuși că de curând apăruse o stea pe cerul vieții ei, chiar dacă lumina acesteia nu i se arătase până acum în toată plenitudinea. Astrul acesta devenea din ce în ce mai luminos, asemenea stelelor care vin din constelații îndepărtate. Să fie oare Alex steaua mea?, se întreba ea deseori. Îi plăcea de el. În întâlnirile lor sporadice, acesta îi întărise convingerea că dispune de capacitatea de a conduce ambarcațiunea conviețuirii în doi și că are înțelepciunea de a înfrunta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
1730 din Codul civil și următoarele datorită faptului că încălcarea acestui drept generează multe supărări și nemulțumiri între vecini, atunci când vânzătorului i se oferă același preț cu cel dat de cumpărător, care locuiește pe aceeași scară dar la apartamente mai îndepărtate de cel al preemptorului sau în altă parte. Astfel, referindu-se la bunurile imobile, cel care este titular al unui drept de preempțiune are prioritate în cumpărarea unui bun imobil situat în imediata vecinătate de acel bun. Pentru realizarea acestui
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
un personaj? — Exact. — E cam târziu, deja se știe cine este, adică cine ar trebui să fie. Vrei să ți-o ia altcineva înainte? Nu știu, mă simt oarecum responsabil. — Pentru ce? Ai dat cumva de Raman, de vreo rudă îndepărtată sau un prieten anonim? — Nu. — Atunci cred că ar trebui să te apuci de treabă. Însă în zilele care au urmat Zara se simțea tot mai abătut, fără să-și explice de ce și nici de unde venea acea nevoie de a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o „problemă și mai gravă”: tendința de a se crea un „drept autonom care le este propriu”, care poate „concura” Statul, sau chiar poate fi un „pericol pentru Stat”. De aici, aparentul „caracter rațional” al directivei politice experimentat În timpurile Îndepărtate ale Revoluției franceze, care se rezumă la „prohibiția totală a oricărei organizații corporative”. Dar, raportul dintre Stat și Individ nu poate fi „rectiliniu” - observă filosoful nostru - deoarece „asocierea germinează spontan În spiritul uman și se concretizează În mii de forme
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
puteri de a le judeca”. Expresia extremă a doctrinelor individualiste se găsește În formula care declară Statul ca fiind un „rău necesar” și care afirmă că acest rău este destinat să dispară Într-un viitor mai mult sau mai puțin Îndepărtat, deci când, În virtutea evoluției, individul va fi fost În Întregime educat și adaptat la viața socială. Giorgio del Vecchio spune că nu este vorba de o negare actuală a Statului, negare catastrofică și revoluționară, ci de „preavizul unei eliminări progresive
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
serie de legături naturale (Ă) vom găsi Înainte de toate originea etnică - după Însăși etimologia cuvântului: „natio quia nata” - apoi cultura, tradiția istorică, datinile, limba, religia etc”. Desigur, Del Vecchio este atent la procese ca „amestecul de neamuri” din cele mai Îndepărtate timpuri. El spune hotărât, decis și conform realității istorice că: „Nu există o seminție pură, nici măcar acolo unde uniunea socială e foarte veche și cimentată, chiar de de legătura politică”. Exemple: națiunea engleză, națiunea franceză etc. Aidoma, cu alte caractere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
în legătură cu mariajul ei. Când Ina îi mărturisea, oarecum voalat, că nu înțelege cum de băiatul ei, Mihăiță, nu seamănă cu nici unul din ei, Olga îi răspundea fără ezitate: - Nu întotdeauna copiii seamănă cu părinții lor. Uneori au trăsăturile vreunui strămoș îndepărtat de care părinții nici nu au auzit vreodată. Important e că e sănătos, vioi și că în viața voastră el constituie cea mai mare bogăție. - Așa este, ai dreptate Olga! Trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că e un copil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
considerat tabu. În cele mai multe situații, când cei în cauză află ce implicații au fost țesute la adăpostul întunecat al unor minți îmbolnăvite de planuri diabolice, ori e prea târziu, ori privind cauzele care își produc efectul cu întârziere, fiind prea îndepărtate, nu se mai poate întreprinde nici un fel de măsură de apărare și reparare a situației. Noiembrie începuse a umbla de câteva zile pe străzile orașului ca un om al locurilor, cu intenția vădită de a veni în sprijinul edililor, cernând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de melc. O fierbea, cum se spune, fără apă sau ca să fim și mai plastici, în suc propriu. - Mi-ar trebui, desigur, mai mult timp, ca să readuc în prezent o istorie ce-și are izvorul într-un trecut nu prea îndepărtat, dar fiindcă te văd nerăbdătoare, continuă ea, am să te rog să te mulțumești și cu un rezumat. Vira, parcă ți-am spus, lucrează la sterilizare. Stând la o șuetă m-a întrebat, printre altele așa, din simplă curiozitate feminină
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Simplu. Câteva clipe de ațipire, la volan, timp în care mașina nu s-a mai dus încotro ar fi trebuit, ci, la dracu-n praznic. și, în capul său, se înteți și mai mult, un huet, ca al unui avion îndepărtat. Legenda lui Groh Când l-a luat, abuziv, de la țâța mamei, piticul Groh nu era mai răsărit decât o palmă a celui care l-a smuls, fără inimă și suflet, de la mamela hrănitoare. A guițat, subțire și neajutorat, sau, poate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
primit porțiile respective și au plecat către casă. Când să iasă din acea porțiune de loc românesc, cineva, care le cunoștea, le-a oferit o cutie cu o mână de măsline înlăuntru. Au primit-o. Au zis bogdaproste, și sau îndepărtat, către casă. Aici, după ce au aerisit camera, și-au schimbat îmbrăcămintea și încălțămintea, și-au așezat masa și acum, mănâncă și privesc la televizor. Se derulează un program adecvat momentului. Cu reluări de mărșăluirea armatei, cu echipamentele militare. Urmăresc, deși
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
era de mult gata să se arunce asupra ei, când, aceasta, a dus degetul la buze, și i-a șoptit. Ai aflat că de mâine dimineață ești ministru? Nu. N-am aflat. Cunosc, doar, că, ziua aia nu e prea îndepărtată. Ziua aia e chiar mâine, mă, nepriceputule. Hai, treci odată la fapte, ce mă ții târșită, ca să-mi intre aer rece, acolo?! Bine. Atenție! și se și înșurubă între acele picioare de basm, pe care le cunoștea, atît de bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ține seama de obscurul simbolism criptic, putem spune că eroul e un visător solitar, izolat de restul umanității printr-o sensibilitate exacerbată de consumul abuziv de stupefiante și alcool. El își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu sordid e chiar al lui. În zori, se regăsește acoperit de sânge mort, închegat, viermi anunțători ai unei descompuneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]