1,549 matches
-
echipe de avocați. Dar Yariv știa că, de fapt, oricare din ele ar putea aduce, în sfârșit, pacea pentru poporul lui sau o nouă epocă de vărsări de sânge și lacrimi. Când îl auzi pe Tal întorcându-se împreună cu ceilalți, îndesă hârtia înapoi în sertar și, în aceeași clipă, scoase o pungă de garinim, semințele de floarea soarelui care deveniseră marca lui înregistrată. Nici unul din colegii săi nu văzuse notițele președintelui american. Nici nu le vor vedea până în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și vase din toate timpurile, din epoca asirienilor și a babilonienilor, a sumerienilor, a perșilor sau a grecilor. De cele mai multe ori se transportau fragmente, deși exista o poveste despre băieții lui Tariq care au cărat o statuie întreagă până la Aman, îndesând-o în portbagajul Rachetei Deșertului. Se pare că i-au strecurat șoferului vreo câțiva gologani - și i-au spus că încărcătura lor era doar un cadavru. Asta era morala răsturnată a Bagdadului din primăvara lui 2003. Mahmud trimisese aproape doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
foarte rar acolo: e prea sfânt. A ascuns-o dedesubt. —Dedesubt? — Acum câțiva ani au săpat tunelurile care merg paralel cu Zidul de Vest. Tatăl meu și alți câțiva arheologi. Nu partea cunoscută a zidului, unde se roagă toată lumea și îndesă acele bilețele de rugăciune către Dumnezeu în crăpături. Ci o porțiune întreagă de zid care a fost îngropată sub restul orașului. Sub Cartierul Musulman, ca să fiu mai exact. Toată lumea a înnebunit. — Vrei să spui palestinienii? — Bineînțeles. La ce se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doi. Nimeni din facultate de altfel nu-i va uita. Erau ca doi huni trecând ca o vijelie prin Roma. Doctorul Talc se întrebă într-o doară dacă se căsătoriseră până la urmă. Fiecare dintre ei îl merita cu vârf și îndesat pe celălalt. Poate fugiseră amândoi în Cuba. — Unele dintre personajele istorice sunt atât de obtuze, remarcă fata. — E foarte adevărat, consimți Talc, gata să se alăture oricărei campanii împotriva personajelor din istoria Angliei, care fusese tortura existenței sale atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cearșaful umed, spunând: — Am încercat să te descriu prietenilor mei din grupul de terapie colectivă. Lucrând în camera aceasta, izolându-te de societate. Mintea aceasta stranie, medievală, în mănăstirea ei. — Au fost fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea ca mama să-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
balet? a Întrebat-o Caricaturistul Alcoolic, uitând de solilocviul lui. În ochi Îi sclipea o considerație adâncă - un semn pe care Îl remarcaseră toți, În afară de nevastă-sa. — Păi acolo și sunt: la balet. Și chiar În clipa asta - Asya a Îndesat tutunul În foiță - execut una dintre cele mai dificile sărituri, apropiindu-mi gambele În aer Între patruzeci și cinci și nouăzeci de grade - cabriole! — Uau! a zâmbit caricaturistul. — Apoi fac o săritură cu Întoarcere, a continuat Asya. Piciorul drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și nu Înțelegi versurile Dacă obiceiul de a vă strânge și a mânca fructe după fiecare cină e adânc Înrădăcinat În casa ta și dacă tatăl tău curăță Încă portocale pentru tine, indiferent ce vârstă ai acum Dacă rudele Îți Îndeasă necontenit mâncare În gură și nu acceptă răspunsul „Sunt plin“ Dacă sunetul duduk-ului te face să te Înfiori și nu te poți abține să nu te Întrebi cum poate un fluier făcut din lemn de cais să scoată un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vedem dacă putem coti spre Est, a chicotit el. Nu e prea bine să te afli la mijloc. Politica internațională nu apreciază ambiguitatea. Însă cu capul În nori, Asya nu l-a auzit. A aprins altă țigară și și-a Îndesat-o Între buzele crăpate. A pufăit indiferentă din țigară, ignorând după aceea senzația degetelor lui pe piele, a limbii lui atingând-o pe a ei. — Trebuia să existe o cale de a ajunge la Johnny Cash Înainte să moară. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o cercetare mai atentă a modelelor sale, Asya și-a dat seama că nu erau băieți, ci fete. Chestia asta i-a plăcut și mai mult. Ștergerea granițelor dintre sexe era un motiv În plus ca să devină gunoier. Și-a Îndesat o țigară Între buze, Însă, În loc s-o aprindă, i-a supt o clipă capătul de parcă ar fi fost unul din batoanele alea de ciocolată În formă de țigară, cu ambalaj comestibil. Apoi i-a dezvăluit lui Armanoush un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
una Întâmplătoare. Cu o astfel de moștenire de familie era Încredințat că avea să moară oricum curând. Acum mâna lui stângă, mâna lui vinovată, putea să decidă când și cum. Și-a amintit de bucățica de hârtie pe care o Îndesase În peretele de piatră al altarului El Tiradito. „Iartă-mă“, scrisese pe ea. „Pentru ca eu să exist, trecutul a trebuit să fie șters.“ Acum simțea că trecutul se Întorcea. Și pentru ca acesta să existe, el trebuia șters de pe fața pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercând să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le ascund, ieșeam foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesând cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățânasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: „Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întrista el brusc, de ce v-ați oprit?” Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitându-se în altă parte. „Și tu Siminel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
are cum ca din acest conferențiar mobilizator Între două vîrste să iasă o creatură nouă și proaspătă, strălucind de spuma inocenței și a ironiei transcendente. Nu există precedente. Diavolul apucă o frunză ce-i este la Îndemînă și și-o Îndeasă Între buze. Șuieră În ea „I Did It My Way“. Un pictor ambulant ridică ochii să vadă cine cîntă. Frunza Îi cade În cap. Crossroads. Răscruci. Wakefield va găsi răscrucea și va apuca pe un drum nou. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta, În parte, a plecat de-acasă celălalt Wakefield, cel din nuvela lui Hawthorne? Ca să vadă dacă i se face cuiva dor de el? Fusese pură vanitate; tipul voia să se simtă important. Wakefield Își ia În brațe laptopul, Își Îndeasă În buzunar celularul, adînc. Doamne, apără-mă de ceea ce vreau. Nu vreau să aud niciodată pistolul de start. Acasă, Wakefield este stăpînul universului său. Departe de casă, este doar un pasager care zboară frecvent, un trepăduș anonim, un...cronic. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noapte la club, dormit duminica toată ziua, țipatul la mine și la Tiffany... Era drăguț numai cînd era acasă profesorul Telescu. — Ia ceva dulce, domnu’ Wakefield. Io face. Wakefield ia o bucată de prăjitură sfărîmicioasă cu mac și și-o Îndeasă În gură. Doamna Petrovici Îi toarnă un pahar cu apă. Soarbe o Înghițitură. — Va mulțumesc, doamnă Petrovici. Susan mi-a spus că ați putea fi interesată să vedeți expoziția și să mă auziți vorbind astă seară. Aș fi Încîntat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
i-l Înmînează, zîmbind. — Prima parte a fost Îndeplinită, și cred că pot să te ajut și cu a doua. Dar la restul trebuie să mă gîndesc. Îi privește chipul În căutarea vreunui semn vizibil de dezamăgire, dar ea doar Îndeasă repezit cecul În geantă și spune cu răceală: — Ne Întîlnim la casa de bilete a Parcului Arhitectural mîine, la zece. Dispare Înainte ca el să apuce să Întrebe de adevărata lor Margot. Ce s-a Întîmplat? Chiar și Diavolul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
frenezie viitoarele lor burse În Suedia pentru a ajuta la construirea OSUPOR. După un tur de strîngeri de mînă și după ce se asigură că În fiecare mînă există cîte o broșură cu orfani, Mariana Înșfacă „scrisoarea de intenție“ și o Îndeasă În servietă, singurul ei accesoriu fără conotații etnice. Mahmureala lui Wakefield s-a dus, mulțumită pastilei de la Susan și o euforie moderată Îi ia locul. O privește pe fosta sa soție cu admirație reală În timp ce ea Își ia rămas bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Urâtă și că pantoful n-o să i se potrivească. Toți puștanii ăia șmecheri aveau să alunece lin în jurul lui în timp ce el avea să se miște greoi, ca o balenă. Dar gheata i se potrivise. Perfect. Jack înșfăcă rolele și le îndesă într-un sac adidas cu un aer macho. Spera sincer că nici unul dintre băieții din redacție n-avea să aibă drum pe lângă pista de dat cu rolele. Două ore mai târziu, epuizat, dar surprinzător de înviorat și pe deasupra nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tăcuți, la o masă dintr-un restaurant din Yotsuya. Tomoe era prea obosită și prost dispusă ca să îi mai ardă de conversație. Își mișca doar furculița, mecanic, în sus și-n jos. Gaston, lipsit de maniere ca de obicei, își îndesa mâncarea în gura lui de hipopotam. — Ascultă, Gaston... — Da. Gura îi era plină de macaroane, așa că da-ul lui răsună ca mugetul unei vaci. — Vroiam să te întreb de mult... De ce-ai venit în Japonia? Continua să mănânce, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
săptămîni. Am scris liste peste liste, a trebuit să Împachetez mai Întîi pentru vacanță, apoi pentru zborul cu avionul, m-am trezit noaptea În sudori reci, am sărit din pat ca să iau Calpol-ul din dulăpiorul cu medicamente și să-l Îndes În geanta pe care o luăm cu noi la bord. A trebuit să Împachetez jucării, scutece, șervețele și gustări, cărți, cremă de soare pentru bebeluși, servețele antibacteriene și schimburi de haine. Am luat pătuțul pliant, scăunelul pentru mașină, scaunul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mușc buza și mă uit În podea. — Mă duc să-mi strîng cîteva lucruri, zice Dan. O să stau cu ai mei pînă se mai limpezesc puțin apele. Iese și Îl aud intrînd În dormitor, deschizînd ușile dulapurilor și sertarele și Îndesînd haine Într-o geantă sport. O vreme, nu sînt În stare să mă mișc. Stau pe canapea, nevenindu-mi să cred că totul e adevărat, că noi chiar am avut conversația asta, că soțul meu mă părăsește. Că totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de relaxată cu nimeni altcineva, astfel Încît părea că ieșisem cu cel mai bun prieten, nu cu un partener. Am Început să-l iubesc pentru că, atunci cînd eram cu el, simțeam că am ajuns acasă. Astăzi, recuperez cu vîrf și Îndesat pentru lipsa de emoție de la prima ieșire Împreună. Îl scot pe Tom la o plimbare și mă opresc În fața unuia din cele mai trendy și mai scumpe magazine de haine din Primrose Hill. În vitrină e un superb pulover brodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să sune. În cele din urmă, intră mesageria vocală. Într-un fel, mă simt ușurată. E mai ușor să lași un mesaj decît să vorbești. Iar asta nu Înseamnă neapărat că Dan mă evită. Ca de obicei, mobilul e probabil Îndesat bine Într-un buzunar sau pe fundul unei genți, undeva de unde nu are cum să-l audă. — Bună, Dan. Eu sînt. Ăăă, Ellie. Uite, nu te sun decît pentru că au trecut aproape trei luni de cînd am vorbit ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]