9,974 matches
-
uită dumneata și te minunează! Uite pe ce troiene necălcate nici de pasăre au venit cu încărcătură, ca pe vreme bună! Doamne păzește! Aiasta-i numai treaba dumitale, moș Dumitre, și a prietenului matale, moș Pâcu. Alții nu ar fi îndrăznit să iasă din casă pe așa prăpăd nici în ruptul capului! Jupâne Aizic! Eu te cred că noi te-am cam speriat, dar mai degrabă pune oamenii să descarce sacii, că tebuie să plecăm pe la casele noastre - l-a luat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cine știe? Dacă nu punem mâna pe ele, le poate apuca strechea și mâncărimea, ca pe gospodina ceea din povestea lui moș Pâcu - a răspuns provocării Alecu Slobodă. Găsim alt cocoș cântând pe gardul nostru, cum s-ar spune - a îndrăznit Mitruță Ogaș. Măi Mitruță! Tu ești însurat, ori fimeia te ține doar să-i mături ograda? l-a întrebat provocator Pâcu. Să știi matale, moș Pâcule, că îs însurat și că, pe lângă măturatul ogrăzii, mai bag și lemne în sobă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să-mi fur singur căciula . Si un ovrei nu face una ca asta. El nu își fură căciula lui, dar pe a altuia o fură dacă poate - a comentat în surdină moș Dumitru. Cel mai bine îi pe cinstitelea - a îndrăznit Ion Cotman... In timp ce le număra banii, jupân Aizic vorbea de unul singur... Am să vă plătesc ceva mai mult ca de obicei, pentru că nu m-ați lăsat niciodată la greu și pentru că și la dumneavoastră vine Crăciunul... Bucuroși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o cumpărat și o vândut multe la viața lui... Numai să deschid vorba, că Iordache se agață cu amândouă mâinile de cărăușie. Păi de câte ori nu mi-o spus... Cine ți-o spus? Cine să-mi spună? Zâna, că el nu îndrăznește, dar îi lasă gura apă... Așa parcă începi să te trezești, Mitruță. Adică cum încep să mă trezesc? Adică ți-o venit mintea la cap. Nu te-ai însurat și tu de tânăr? Te-ai însurat. Si unde mai pui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Culegeam florile cele mai frumoase și nu mă mai săturam... Când tocmai m-am aplecat să rup o margaretă care râdea cu toată fața spre mine, am simțit că nu sunt singur pe costișă. Cineva îmi călca pe urme...Nu îndrăzneam însă să întorc capul. Până la urmă, l-am întors...Să leșin și alta nu! In urma mea călca ușor, sau mai degrabă plutea, o femeie. Dar ce femeie! Fața îi era albă ca spuma laptelui, ochii ca două picături de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
canalizare - care scoate apa cu niște pompe - și una de la procuratură. Mai mulți curioși stau în preajma perimetrului blocat de poliție. Clovis se agită cel mai tare. Lionel plătește și coboară. Taximetristul oprește motorul, coboară și îngroașă rândurile curioșilor. Lionel nu îndrăznește să se-apropie: pompele care scot apa din pivniță îl fac să se gândească la ce e mai rău în legătură cu Roman. — O să mor și eu, își spune el în șoaptă. Nu! dă apoi un urlet cât îl țin plămânii, după
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
devine interesată. Verifică pe calculator: — Felicitări, domnule Frunza: cu dobânzile calculate la zi, aveți 139 216 euro. — Cam atâta credeam și eu. — Pot să vă întreb de ce-i scoateți? — Nu poți. Funcționara îl privește pieziș - nimeni până acum n-a îndrăznit s-o tutuiască fără un acord prealabil. Formează un număr de interior, discută cu cineva în șoaptă, după care spune aferată: — Pentru o sumă așa de mare, vă trebuie o programare. — Când am depus banii în bancă, nu mi-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
euro avans și... Lionel îl întrerupe: Când semnăm contractul? — Acum, dacă n-aveți nimic împotrivă. Suntem presați de timp. Étienne scoate din geantă un contract și două mii de euro. În timp ce Lionel începe să semneze contractul, fără să-l citească, editorul îndrăznește să-l întrebe: Ați mai scris? — Cereri de azil politic. Gérard, cu coada între picioare, mai încearcă o dată: — Pot să vă fac o vizită după prânz? — Puteți, de ce să nu puteți? Mă găsiți acasă. Sunt vecin de palier cu Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
alerge ca nebunul prin restaurant, încercând să apuce colțurile fețelor de masă. Deși e beat criță, de câteva ori insistențele lui dau roade. Câțiva picoli aleargă după el, accentuând dezastrul. Robert își ia inima în dinți și-l întreabă: — Pot îndrăzni să vă aduc nota de plată? — Poți, că oricum n-am s-o plătesc: n-am nici un ban la mine. De curiozitate, cât era? — 7 282 de euro, cu toate taxele incluse. Șeful de sală îl privește foarte calm. La
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
minus? — Pe zero. N-am avut trecut, n-am viitor și, în curând, n-o să mai am nici prezent. Și zi așa, mă lași singur în fața morții? glumește Lionel. — Iar te repeți. Te-ai uitat la tine cum arăți? Cum îndrăznești să te prezinți în halul ăsta în fața unei femei? Lionel se duce în fața oglinzii din hol. Într adevăr, arată deplorabil. E neras, are cearcăne sub ochi. Maioul e mai mult murdar decât gri murdar, iar boxerii - să nu mai vorbim
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Acum Didier e sigur că are de-a face cu un polițist. Pune ușor pachetul pe podea. Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț al pachetului. Didier îndrăznește: — Cu grijă, vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de metale din trusa polițistului universal și verifică pachetul. Nici un piuit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
realitatea stării în care se află. Și dacă s-ar trezi puțin înaintea morții ar crede, dimpotrivă, că a adormit și că visează. Pot visa că sunt Făt-Frumos... CEZARA: Dar tu nu dormi! IERONIM: Nu-i nimic! Ar trebui să îndrăznim mai des a visa, conștienți de starea de veghe în care suntem. Și-ar trebui să învățăm a îndrăzni... Te rog, lasă-mă să fiu Făt-Frumos! CEZARA: Cine ești tu. Făt-Frumos? BUFONUL: Mereu aceeași întrebare: cine ești tu, cine suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adormit și că visează. Pot visa că sunt Făt-Frumos... CEZARA: Dar tu nu dormi! IERONIM: Nu-i nimic! Ar trebui să îndrăznim mai des a visa, conștienți de starea de veghe în care suntem. Și-ar trebui să învățăm a îndrăzni... Te rog, lasă-mă să fiu Făt-Frumos! CEZARA: Cine ești tu. Făt-Frumos? BUFONUL: Mereu aceeași întrebare: cine ești tu, cine suntem noi... Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți care, voind a reprezenta o armată mare, trec prin scenă, înconjură fundalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
uitată și-ntristată și așteaptă să-ți întorci ochii către dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o uităm. S-auzim, domniță Liana, care ți-ar fi alesul? LIANA: Măria Ta și tată, fiindcă binevoiești să mă întrebi, îndrăznesc să-ți spun că-s încă nevârstnică și prea neștiutoare ca să-mi pot lua zborul de sub mâna ta ocrotitoare. Bucuroasă am să fiu la nunta surorilor mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru Măria Sa Pricină-Împărat. (rumoare) Și să știi că acele bucate, care văd că lui nu-i plac cu niciun chip, sunt pregătite chiar de mâna mea. (rumoare) LIOARA: Ce spui tu acolo, fata mea?! PRICINĂ: Să-i taie capul! Cine îndrăznește a se purta necuviincios și a-și bate joc de-un împărat cată a fi scurtat fără întârziere! BRĂDUȚ: Iubiți părinți și luminați oaspeți, s-o ascultăm mai întâi și mai întâi pe soția mea. După cum o cunosc eu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-a-ntins un binecredincios peste îngrăditură și-a apucat șarpele de coadă. Unul din ceata Sfântului Avesalom. Se mai întâmplă... SISOE: Las-o pe-aceea. Dar ți-a plăcut când un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un măr căzut în iarbă și rostogolit către îngrăditură? MAVRICHIE: Da, aceea a fost chiar de poveste! Că până a prins sfântul de veste să alerge la el și să-i scoată bucățica mușcată dintre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zicea că ăla precis a furat pepenii și i s-au agățat nădragii într-o țambră. Că altfel nu i-ar vinde doar cu 2000. Auzi, 2000! Hoții ăia din piață nu coboară sub 2500. Și la început n-a îndrăznit nimeni să cumpere. Doar tanti Simina. Dar ea are coxartroză și nu mai poate să se trambaleze pân’ la piață. Așa că e de-nțeles. Și pepenii cică erau d-ăia olandezi. Dungați. Așa erau. Foarte buni pepeni. Ăia verzi, compleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
intrare - nas în nas cu angrosistul. Bună ziua și bine te-am găsit, jupâne Ștrul. Ce mai faci? Bine ai venit, bade Dumitre. Eu aș face tare bine dacă m-ar lăsa alții... Dar așa, fac și eu ce pot. Cine îndrăznește să te tulbure, jupâne? Cine nu îndrăznește, întreabă-mă. Că de băgat nasul în treburile mele a început să și-l bage care cum vrea. Adică cum vine asta, jupâne? Mai multe nu pot să-ți spun, că, dacă află
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și bine te-am găsit, jupâne Ștrul. Ce mai faci? Bine ai venit, bade Dumitre. Eu aș face tare bine dacă m-ar lăsa alții... Dar așa, fac și eu ce pot. Cine îndrăznește să te tulbure, jupâne? Cine nu îndrăznește, întreabă-mă. Că de băgat nasul în treburile mele a început să și-l bage care cum vrea. Adică cum vine asta, jupâne? Mai multe nu pot să-ți spun, că, dacă află unii, mâinepoimâine mă trezesc cu magazia și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
învățătorul lucrurile. Nu i nimic, nașule, că și morții sunt ai noștri - a răspuns Costăchel. Inginerul s-a așezat și asculta cu zâmbetul pe buze dialogul celor doi - naș și fin. Petrache mustăcea și el la locul lui, dar nu îndrăznea încă să intre în vorbă... Când vinul a reușit să strălumineze mintea și să încălzească sufletele, discuția a început să curgă ca o apă vioaie... Care va să zică, nemții nu s-au oprit după anexarea Austriei la 12 martie anul trecut și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că cine știe!... Pe când soarele se oprise să se hodinească, de chindie, moș Dumitru bătea în ușa cancelariei lui Costăchel, de la primărie... Hai, moș Dumitre! Intră! Ce te-ai oprit în prag? Parcă aș fi un mare boier și nu îndrăznești. Apoi, dragul moșului, nu ești mare boier, dar ești primar și ți se cuvine respect... Cum ai umblat, moș Dumitre? Drumul o fost ușor, dar veștile sunt grele. Ce vești, moș Dumitre? Și de ce grele? Grele, băiete. Grele. Uite colea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
burnițate cercetau zariștea dinspre răsărit. De ce? Nu-și puseseră întrebarea în mod explicit, dar simțeau instinctiv aproape că într acolo-s duși feciorii lor... Soarele acelei dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un curaj nebun. Și l-ai dovedit cu prisosință - a continuat să lămurească lucrurile agronomul. Cu fața întunecată, Costăchel părea că a îmbrăcat din nou haina celui hăituit, dar hotărât să nu fie o pradă ușoară... Au rămas tăcuți cu toții, neîndrăznind parcă să tulbure liniștea. Inginerul a continuat: E drept că rușii n-au respectat Convenția de la Geneva - după cum singur ai spus. Asta însă se întâmpla pe teritoriul lor. Aici ar trebui să fie altfel... Ești la dumneata acasă... Bine ar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
arătat pe celălalt: „Ia paharul și să ciocnim pentru revedere. Bine ai venit, Costăchele băiete! Cât timp a trecut de când nu ne-am văzut? Nu știu cum, dar parcă te așteptam... și ai venit.” Am băut apoi câte o picătură... Parcă nu îndrăzneam să beau... „Pe mine - a pornit vorba colonelul - m-au lăsat aici în spatele frontului să am grijă de rezerviști. Ei spun că sunt prea bătrân pentru prima linie, dar, dacă va fi nevoie... Mă vor trimite. Nu mai avem tunuri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întorc acasă... Că slugă prin străini nu-i bine.” - o grăit bătrâna, privindu-ne blajin. „Apoi matale ai cam ghicit, mamaie!” - i-o ținut hangul Filip. „Dacă îi avea o gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]