1,132 matches
-
și inspiră pe cei credincioși în Cristos, evitând orice conducere pământească. Pe căi opuse, gnosticii și montaniștii atingeau același scop: eliberarea de structurile ecleziastice, libertatea vieții religios-morale și interpretarea subiectivă a paginilor biblice. Gnosticii abuzau de învățătura Apostolului Paul (cf. îndreptățirea prin credință) corupând-o și ajungând la disprețul faptelor meritorii, golindu-le de orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii evanghelice, care dezicea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de sine, iar culpa care se autoignoră e semnul incompetenței morale, atunci iertarea acordată «celor care nu știu ce fac» e, În primă instanță, inacceptabilă. Numai că păcatul comis fără conștiința păcatului e distinct de păcatul comis cu conștiința corectitudinii, respectiv a Îndreptățirii sale. Trebuie, cu alte cuvinte, să deosebim Între păcatul inocent și păcatul care se ia drept virtute. Cel dintâi nu știe că e păcat: el poate fi iertat, căci lasă loc deschis unei iluminări corective. Cel de-al doilea știe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trecut niciodată prin durere”; „Durerea e sămânța plăcerii”.) Vorbind despre Îndatoririle Înalte și responsabile pe care trebuie să le avem fiecare față de viață, N. Steinhardt a surprins rolul deosebit pe care-l are „suferința” pentru obținerea elevației spirituale: „...În operația Îndreptățirii, Domnul Îi spune mortului (adică păcătosului): trăiește! Apoi, după ce l-a scos din păcat, cu alte cuvinte din moarte, și l-a chemat la viață, tot El Îi spune celui acum viu: mori! Păcătosul căit - fostul mort, care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
înfrigurat,/ Al celuilalt/ Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii". (Cuplu). Semne indice ale unui regim sufletesc, asemenea celor din Povestea soresciană, "cei doi protagoniști, forțe psihice divergente, dar cu egală îndreptățire existențială, trăiesc în diferență și ca diferență un miracol: cel al iubirii"103. "Nu-mi voi mai aminti,/ Va fi o pășune, o mare, păsări pluteau sau poate pești/ Prin părul meu,/ voi ști doar c-ai venit/ Și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poate s-o figureze ingerința se lovește în chipul cel mai net, și mai just, de principiul neamestecului în treburile interioare (sau interne), principiu care stă la baza politicii noastre și care dă piesei lui C. Popa o foarte corectă îndreptățire politică. Dar poate am majorat prea mult termenii și am escamotat prea tare condiția de divertisment teatral pe care piesa "Regulamentul de bloc" o propune și mijloacele artistice viabile prin care ea se realizează, confirmînd încă o dată în C. Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
chiar susține că a descoperit. Deviza ei, refractară informațiilor furnizate de supravegherea accidentală, va fi veșnic aceeași: „Liniște, aici se minte!”. Ambivalența informațiilortc "Ambivalența informațiilor" Supravegherea se sprijină pe o convingere fără de care n-ar avea nici un temei și nici o îndreptățire: deoarece individul este, prin definiție, o ființă disimulată, informațiile se obțin doar prin viclenie. O viclenie strategică, menită să atragă subiectul supravegheat pe un teren unde acesta să se simtă în siguranță, să renunțe la obișnuita-i rezervă, să uite
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de întâmplări neprevăzute și de surprize, uneori neplăcute, văzute pe scenă. Căci totul se drege până la urmă, n-aveți grijă! Casa Bernardei Alba sau supravegherea integratătc "Casa Bernardei Alba sau supravegherea integrată" Supravegherea interesează aici în măsura în care putem afirma, cu deplină îndreptățire, că piesa lui Federico García Lorca anunță, premonitoriu, modelul supravegherii integrate ce s-a impus în societățile totalitare și care, sub o altă formă, desigur, a cunoscut o dezvoltare exponențială în societățile occidentale actuale. Tehnicile s-au rafinat, procedeele s-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
încrederii în puterea rațiunii umane, mesianismul preluând tonuri și accente iluministe. Ambele totalitarisme sunt doar câteva din exemplele de bine cu de-a sila pe care omul iluminat le face semenului. Revendicăm întotdeauna nevoia unei judecăți drepte uitând să chestionăm îndreptățirea oricărei judecăți. * Justiția a căpătat un chip la noi. Amintiți-vă de Mona Pivniceru! Aspirația ei (a justiției) este a fi o putere în stat (deci o altă aspirantă la putere) și nu de a face dreptate. Îmi este de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
axiologice posibile. Nivelul credinței noastre în ele dă seama de gradul de aderență la acea societate. Eventuala opoziție la una sau mai multe valori ale societății în care trăim, ori la sistemul axiologic în ansamblul său, are gradul ei de îndreptățire, putând indica problemele existente în acea societate și anticipa direcții de schimbare posibile. În aceste condiții, sacrificiul unei persoane (voit sau nevoit) pentru menținerea sau impunerea unuia sau altuia din sistemele sociale are în el, raportat la absolut, ceva efemer
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
celui care ar vrea să reducă totul la informația oferită de organele de simț și de instrumentele de măsură. Rațiunea este contradictorie prin propria sa natură 46. Unde sfîrșește raționalul și unde începe iraționalul? Gilles Gaston Granger 47 distinge cu îndreptățire trei tipuri de irațional: iraționalul "ca obstacol, punct de plecare al unei recuceriri a raționalității", "iraționalul ca recurs, ca mijloc de a reînnoi și prelungi actul creator" și, în fine, iraționalul "prin renunțare", care corespunde "unei veritabile respingeri a raționalului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acest mit, Europa rămîne în schimb mutilată, falsă pînă și în această mutilare, căci amputează acel adevăr contrar care este inseparabil de ea. Caracterul său euforic și satisfăcut de sine îl transformă într-un adevăr mincinos. Cum scria cu multă îndreptățire Jean-Baptiste Duroselle, "cînd mi se spune că Europa este patria dreptului, îmi vine în minte arbitrarul; că este patria demnității umane, mă gîndesc la rasism; că este patria rațiunii, mă gîndesc la reveria romantică. Și pot găsi dreptatea în Pennsylvania
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lipsi de echilibrul pretins de procesul modernizării. Sub acest unghi se cuvin analizate și evoluțiile mai noi, căci "echilibrul în stat e ca sănătatea în corp" spunea Eminescu, știind bine că "toate sunt o ecuațiune" și că "numai din egala îndreptățire a tuturor se naște echilibrul"1. Egalitate în afară, cu alte comunități etnoculturale, dar și înăuntru, armonia internă fiind intim legată de integrarea armonioasă în lume. Evenimentele din ultimul an, mai ales, arată cît de greu se poate obține o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
puterii extinse a efectelor, este o exagerare sub forma omisiunii altor costuri, dar și a unor efecte care nu pot fi neapărat interpretate ca un calcul de cost. Sugestiile mai vechi ale filosofilor de a se instrumentaliza fericirea, demnitatea sau îndreptățirile naturale ca ființe umane și-ar putea găsi un sens concret prin reconstrucția funcțiilor economiei și pieței, adică prin ceea ce am numit hominizarea lor. Randamentul economic capătă și el un alt conținut ieșind din imperiul multului cantitativ pentru a putea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
naturală a supraviețuirii, în zona maniheismului care redistribuie violent privilegiile, le centrifughează permanent într-o parte supusă legii concentrării elitare și o altă parte, mișcată de legea numerelor mari, situată în periferie. Justificări aproape că nu contează în materie de îndreptățiri: Economia nu are simț etic. Dar, din păcate, tocmai acest handicap tulbură pretenția de limpezime a cogniției raționalizate ce stă la baza Economiei. Mai totdeauna Economia se transformă în Politică dintr-o vocație lustruită luciferic pentru că i se refuză accesul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
al cunoașterii și nu doar un consum energetic și financiar. În ecuație se află două variabile de capital antreprenorial: capitalul uman și capitalul financiar, amândouă având inovarea ca funcție randamentală. Noua problemă a Economiei este fundamentarea unui model explicativ al îndreptățirilor la prosperitate. Sugestia economiei antropice nu este o iluzie. Recurs la reflexibilitatea conceptelor (Metafora care fixează) A. Cum ne poziționăm și pe ce ne bazăm? Așezări principiale Problema conceptualizării în Economie pare să fie mai complicată decât ne-am așteptat
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
deviante. Împerecherea, chiar cu furie neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire a disidenței reprezintă o relativizare mult prea mare a sensului ieșirii dintr-un experiment eșuat precum comunismul. Caracterul difuz al acestei împerecheri conceptuale nu mai este deloc inocent, mai ales când transferă confuzia asupra intrării în diferența specifică a evoluției
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să o depășim. Problema se pune în termeni de acces la globalitate prin conceperea identității ca o forță de universalizare. Pentru a nu se perverti în uniformizare, globalizarea este o formulă competițională de legitimare a inovației locale, ca răspuns al îndreptățirii individuale (a părții) pentru echilibrarea ofertei globale (a întregului). Altfel, se recade în totalitarism. Totalitarismul ca paradox al puterii Din păcate, magistrala deviantă a cunoașterii nu este o problemă pe care o putem rezolva, pentru că pur și simplu ține de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mecanism pervers la modul absolut, este chiar mecanismul ideal al puterii dependente doar de ea însăși pentru că este confirmată invariabil prin autoasumare. Omenirea se află în situația de a-și constata acceptarea ofertei fără să fie nevoie de formularea unor îndreptățiri. După ce prin componenta randamentală Economia a ajuns aumană, prin acceptarea determinismului puterii hegemonice societatea devine postumană (Fukuyama, 2004). Adică se reproduc indistinct aceleași valori a căror eternizare are însă nevoie să excludă din algoritmul reproductiv chiar omul. Alteritatea refuzată Situația
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Contribuiseră la impetuoasa lui mitologizare precocitatea unei vocații lirice ieșite din comun, elanul juvenil al adolescentului fără frontiere, fronda ingenuă, puritatea simțirii, inocența trăirilor frenetice și o insurgență structurală ce-l făcea rebel și inconformist. S-a spus cu perfectă îndreptățire - cu o butadă ce a făcut epocă și a rezistat la dintele timpului - că Nicolae Labiș s-a născut într-o epocă imposibilă. Altfel spus, s-a născut prea devreme și, din nefericire, a prins anii feroce ai totalitarismului de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
fundamentală (Martin Heidegger), ontologia umanului. Trebuie să o gândim pe aceasta din urmă pe baza discursului despre om din Sein und Zeit, lucrarea lui Heidegger; fără a rămâne însă acolo, fiindcă dintr-o asemenea perspectivă, ontologia umanului nu ar avea îndreptățire decât ca "ontologie fundamentală". Deși în "contextul justificării" ea este secundă față de ontologia fundamentală, în "contextul descoperirii" ea este înainte de aceasta. Modelul ei poate fi lămurit și prin raportare la cel al antropologiei filosofice. În unele dintre caracteristicile și componentele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pentru că acesta este final, înseamnă că prin celelalte tocmai el a fost căutat, el devenind, într-o asemenea perspectivă, dominant. Personalismul energetic poate fi vizat antropologic, după cum am arătat; de fapt, el propune o reconstrucție a umanului, astfel doar căpătând îndreptățire interpretarea antropologică pe care o vom încerca; reconstrucția umanului din personalismul energetic nu este însă în forma antropologiei filosofice, cum am fi tentați să credem după o privire rapidă asupra acestei filosofii, pentru că, în demersul pe care ea îl cuprinde
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
urmare, conceptul unei noi metafizici. Avem aici și motivul pentru care demersul din Prolegomene... este, după cum spune Kant însuși, analitic. În această lucrare, filosoful desface conceptul "noii metafizici" (îi dezvăluie sinteza), construit în Critica rațiunii pure, încercând să-i dovedească îndreptățirea, condițiile de posibilitate. Kant răspundea astfel primei întrebări dintre cele trei formulate în Metodologia transcendentală a primei sale Critici (întrebările: Ce pot ști? Ce trebuie să fac? Ce-mi este îngăduit să sper?). Răspunsul, complet în privința cunoștinței, construit însă numai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
numai de fericirea individuală"65. Dar, date fiind acestea, cum comunică cele două instanțe ale unității umane de existență? În ipoteza năruirii acestei unități datorită plasării celor două "părți" sub legislații mundane diferite, însuși proiectul antropologic kantian și-ar pierde îndreptățirea; în plus, s-ar nărui și orice putință de legitimare a filosofiei kantiene ca o încercare filosofică de proiectare a metafizicii-știință, pentru că, rând pe rând, și-ar pierde sensul mai multe concepte: finalitatea, libertatea, cunoașterea etc. Unitatea de existență a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o anumită alcătuire a omului, a facultăților sale sufletești. E drept, demersul devine mai degrabă "analitic" în Prolegomene (Kant însuși precizează acest fapt), ceea ce schimbă accentul de la proiectul antropologic la proiectul propriu-zis al metafizicii-știință, fără ca cel dintâi să-și piardă îndreptățirea. Sensuri ale proiectului antropologic reapar în Critica rațiunii practice și sunt întărite în cea de-a treia Critică. De asemenea, metafizica, chiar în sensul ei prekantian, nu poate fi edificată așadar, nici nu poate fi conceput un nou proiect al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
constituie realitatea, ci totalitatea fenomenelor. Concepută ca totalitate, realitatea se află într-o ordine de finalitate, fără a fi vorba de intervenția unei "intenții" din afara realității energetice. Finalitatea este formula de ansamblu a evoluției realității. Abia dinspre punctul "final" capătă îndreptățire fiecare moment al ei. Conștiința omenească, forma finală a evoluției energiei, nu este un epifenomen, nici un suprafenomen, ci un fenomen înscris într-o desfășurare, într-o ordine care capătă coerență tocmai prin așezarea ei în această ordine: "Conștiința omenească așa cum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]