1,346 matches
-
celor din casa sa ca atunci când vreun frate ar fi dorit să-i vorbească, să fie anunțat chiar și dacă dormea sau făcea altceva. După ce l-au trezit pe episcop, care deja dormea, l-au înștiințat că fratele Iacob murise. Îndurerat, a plâns la auzul acestei vești și a spus: «Iată, acesta este visul pe care l-am avut deja». Și a adăugat: Voi veni chiar eu să-l înmormântez». Într-adevăr, văzuse în vis un mort îmbrăcat în haine albe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pline de răutate, încearcă să ia mințile până și persoanelor evlavioase. Se preocupa într-un mod concret să redea cinstea persoanelor care o pierduseră, dacă vedea că erau căite, și, cu mare delicatețe, se îngrijea să-i aline pe cei îndurerați, în special pe cei care ocupau posturi de responsabilitate în Ordin. 130. După ce a condus provincia de Anglia timp de aproape paisprezece ani, a fost eliberat din funcție în capitulul general de la Metz și a fost trimis de același capitul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
opposition sous les Césars. Potrivit acestei versiuni, Ovidiu ar fi fost exilat, pentru că ar fi înlesnit iubirea vinovată dintre Decimus Junius Silanus și Iulia minor, fiică demnă de Iulia maior și aceasta protagonista unor iubiri scandaloase. Se pare că Augustus, îndurerat deja de comportamentul fiicei (influențată fiind putea crede de versurile din Ars amatoria), ar fi fost mult mai crud cu poetul din Sulmona decât cu actorii propriu-ziși ai adulterului: Iulia II și Decimus Iunius Silanus, și ei surghiuniți tot în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
toți prietenii lui numeroși de dinainte: "le consider a fi un mare merit declară sulmonezul lacrimile care-ți brăzdau fața, când o căldură crescândă o lăsa uscată pe a mea; le consider ca pe un mare merit consolările spiritului meu îndurerat pe care mi le ofereai mie și ție în același timp"171. Compasiunea lui Rufus pentru exilarea lui Ovidiu se explică perfect datorită gradului apropiat de rudenie care-l lega de poet, prin Fabia. Dar afinitățile dintre Ovidiu și Rufus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
resort al pasiunii erotice ("Te iubeam pentru că mă făceai să sufăr"). Dar evenimentele acestea nu mai au loc pe scenă, ci undeva, în culise, fiind relatate "din off" de către un narator impasibil și tern, fără simț dramatic, care proiectează biografia îndureratului erou lovinescian pe orbita unei existențe "fantomatice și convenționale"175, de comedie ieftină. 4.2. De la un text la altul. Romanul ca lectură a lecturii vieții Revenirea la teatru se petrece cu mare aplomb retoric în Lulù, "romanul" inclus de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
complezență, „că așa se cade”, iar ochii privesc cu lăcomie la bunătățile de pe masă din care se vor înfrupta din belșug. Totul devine coveniență, se bea și se mănâncă bine, se schimbă replici care mai de care mai „spirituale”, iar îndurerata mamă, soră, frate sau unchi se întreabă: oare am făcut bine că am mai organizat și această pomenire? Căci simt și ei inutilitatea gestului. Sau poate au făcut-o pentru a fi împăcați sufletește. Cele lumești rămân cu oamenii, iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doar pe sora tatii, pe tanti Sofula, o înțelegea sau mai degrabă îi era milă de ea... Doamne, cum dansase ieri! La început s-a prins la dans ca să-și bată joc de ea, de trupul ei, de sufletul ei îndurerat. Când se rotea tropăind mărunt cu papuceii din piele moale i se părea că în jurul gâtului are un laț care se strânge cu fiecare piruetă. Și a început să râdă la ideea că nunta ei nu este nuntă, ci înmormântare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frunte ai imperiului. Ura dintre ei se declanșă spontan. Iubeau aceiași fată, pe Ada, fica Marelui stolnic Deodor. Totul s-a întâmplat fulgerător. Duelul a condus la moartea fulgerătoare a celor doi prinți. Drama zgudui de durere întreg imperiul. Împăratul îndurerat ordonă funeralii naționale, declarând doliu în tot imperiul, timp de trei zile. Împăratul Iulian eliberă popoarele subjugate, redându-le libertatea. -Măria ta, Slăvite Doamne, poporul te aclamă anunță marele sfetnic Deodor. -Oameni buni!Libertatea minții, frumusețea și bunătatea sufletului sunt
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îndoială: "Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?"). Or, generația mea abia deschidea ochii. Ce vroiau să facă cu noi? Tabla valorilor absolute, libertatea, arta, filosofia, religia în care credeam era răsturnată. Tablele legii sparte, dar nu de un profet îndurerat, ci de unul violent, intolerant, obscur în intențiile sale. Poate o să aflu că avea noi table... Rămas singur cu acest șef urmase o tăcere. Avea hârtii în față, termină ceva de citit, apoi răspunse la un apel al unuia din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să plec fără să vă spun ce trebuie să faceți atunci când eu nu voi mai fi. Pentru că v-am iubit foarte mult, am să vă spun la fiecare câte ceva. Eu Îmi stăpâneam cu greu lacrimile; toți amuțiserăm și aveam privirile Îndurerate. Doamne, mă gândeam, cât de lucidă și verticală este În fața morții! Își Îndreptă privirile spre mine și-mi spuse: Draga mea, pe tine, care mi-ai fost ca o fiică, am să te rog să mă Îmbraci cu un deux-piece
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
care mă trezesc și spun că visul este-o poezie. Și-n altele, când simt că lâncezesc și spun că viața este-o erezie. Sunt amiezi când sunt îngândurată și spun că toate, în lume, nu au rost. Nesigură și îndurerată, mă pedepsesc; plâng ziua-ntreagă și țin post! Sunt seri când vreau să- ntorc timpu'-‘napoi și-am același gust amar, ca de pelin. Vremea perechilor s-a dus, și-apoi, în loc de ceai de tei, beau numai venin. Sunt zile
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
aruncându-i, pentru prima dată, o privire rea, înrăită, ca unei nenorocite care nu-și merită norocul. Se îndreptă spre fereastră. Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un gardian speriat, căruia i se ordonase, se vedea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-ți strivește ție sufletul? Cui îi mai pasă aici de sufletele noastre? ― Atunci urmează să...? întrebă repede Bologa, care începuse să asculte și n-avea puterea să aștepte. ― Să mergi unde vom merge toți, zise Klapka grav, cu o resemnare îndurerată. Să mergi, să faci ce vor face toți și să-ți închizi ermetic toate portițele sufletului până ce va sosi pacea sau se va prăbuși lumea, sau până ce-ți va veni rândul și ție să mori și să scapi de toate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apoi se destrămă într-o tăcere prelungă. Apostol se uită în pământ, copleșit de o apăsare crâncenă. Popa Constantin stătea în picioare, la câțiva pași, cu fața în revărsarea de lumină... Deodată Apostol Bologa ridică ochii spre el, însetați și îndurerați. ― Constantine, murmură Apostol cu o voce groasă, ca și cum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu toată viața m-am războit cu Dumnezeu!... Auzi? M-am luptat în fiece minut, căutîndu-l, adorîndu-l și blestemîndu-l! Am simțit totdeauna că am nevoie de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
De la volanul autoturismului, savuram parcă pămậntul acela negru unde se zămisliseră vegetațiile visului.. Visurile copilăriei mai pluteau razlețe deasupra celorlalte și fremătau neîncetat la ecourile venite de acolo, de dincolo de porțile ferecate ale casei părintești care mă privea tăcută și îndurerată. - În definitiv, mă găndeam eu, de ce să nu admit că aș putea relua viața aici...Viața este ca un foc viu care trebuie să ardă și fiecare secundă devenea tot mai puternică și mai solemn accentuată, țậșnind victorioasă din ornicul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și nici nu e iarna afară măcar, Nu se mai privesc, nu își vorbesc ca la început, Tot ce își spun sunt doar reproșuri și de promisiuni uit. Ce repede a trecut totul, dragostea s-a stins ușor, Fata plânge îndurerată, băiatul e nepăsător, Se gândește cum să facă rost de altă iubire mare, Iubita lui îl privește și se întreabă de ce oare Poate ea mai simte încă acel fior minunat, Dar el rece o privește și îi spune: s-a
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
a întîmplat să te arăți într-un loc unde s-au adunat mai mulți autori și să nu trebuiască să suporți aluzii pline de răutate, ironii, câteodată mitocănii directe, lipsite de orice echivoc. Te-ntorci întotdeauna în bârlogul tău obidit, îndurerat, dat peste cap pentru zile-ntregi. La-nceput te-ntrebai cu ce-ai greșit față de acei oameni, încercai să fii prietenos față de ei, să le convertești ostilitatea măcar în ceva asemănător indiferenței. Apoi ți-ai dat seama că n-are
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acolo. Pe ei istoria nu-i prevăzuse sau nu-i luase-n seamă, deși dinspre ei venea un murmur surd: "Balcanii, butoiul cu pulbere al Europei". Pe fața marelui înger cu aripile-ntinse, aflat în zbor orb către post-istorie, expresia îndurerată s-a transformat în consternare și perplexitate. Balcanii nu răspund pozitiv la istorie. Federalismul lui Tito n-a servit la nimic. Ingineria socială a lui Miloșevici a fost o monstruozitate fascistă. Ingineria diplomatico-politico-militară a Vestului a fost un eșec răsunător
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
câțiva, cred că au să fie cruțați. Asta am vrut să vă destăinuiesc. Dacă am greșit, osîndiți-mă. Agbongbotile se apropie de Auta și-l privi în ochi de aproape, ca să-i arate că l-a înțeles. Dar Mai-Baka îl întrebă îndurerat: - Tu crezi că e mai bine să trăiești rob decât să mori? Auta tăcu. Ce să le spună? Să le mărturisească și un gând sfios care abia îi venise și de care se temea și el? Să li-l spună
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
glas scăzut. Câțiva slujbași și câțiva soldați aveau bice de curele în mână și-i biciuiau dacă auzeau zgomot. Acum, lui Auta nu i se mai îngăduise să stea printre robi. Privea de departe bicele, uneori le auzea șuierând, și îndurerat își dădea seama cât e de neputincios. Sclavii vorbeau între ei, arătîndu-și mirarea că nu toți bărbații fuseseră înscriși pe cioburile scribilor. Nici Tela, vrăjitorul gras și fălos, nici nătângul și bolnavul de picioare Nzua, nici alți câțiva nu stăteau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zei? Uite, n-ai învățat bine: zeii au venit aici. Fostul rob al Marelui Preot se așeză pe o piatră și privi în sus. Abia acum își dădu seama unde fusese. Și în toată durata vieții lui când chinuite, când îndurerate, când rareori plăcute, în tot răstimpul vieții în care umilințele și îndatoririle de sclav nu i-au dat niciodată răgaz ca să stea măcar o clipă singur cu sine și numai pentru sine, privind acuma cerul înstelat, Auta simți întîia oară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Eu și cu alții... - Ntombi unde e? îl întrerupse Auta. - N-ai uitat-o, zeul meu bun? Este cu mine, altă bucurie n-am. Pe copii ni i-au luat să-i vândă... Auta se uită în jos cu ochii îndurerați. Mai întrebă: - Și Agbongbotile? - A murit. N-a putut să fugă și s-a înecat în râul de foc. - Bine că trăiește măcar Ntombi. O iei cu tine și veniți cu noi. Mai-Baka oftă: - Nu putem merge cu voi. N-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ci își dorea, dacă ar fi cu putință să o ia adupra lui. Vroia ca fiul său să fie descătușat de suferință. Nu-i putea vedea chipul înlăcrimat, pentru că nu dorea să-l aibă în imaginea care i se întipărea, îndurerat și trist. încă îl percepea ca fiind un copil inocent. Avea regrete, pentru că nu mai avea puterea de altă dată și Radu crescuse prea repede. Dar se consola cu faptul că l-a putut întreține și îndruma spre o facultate
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mai amâne puțin acest moment dureros, Radu se duse în camera mamei sale. -Mamă... și începu să plângă. Mama lui nu plângea, ea îi făcu semn cu mâna să se așeze pe scaunul de lângă patul ei de suferință. îl privi îndurerată dar duios, reușind foarte bine să-și abțină pornirea în lacrimi, tocmai pentru a nu-i intensifica durerea, mângâindu-l pe cap cu mâna ei slabă dar frumoasă pentru a se liniști. Bunicul intră și el cu lacrimi în ochi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
schimbă câteva vorbe cu bătrânul preot, intră în casă, așezându-se la capul mamei sale, zicând în gândul său "Și tu mă lași, măicuță". în timpul slujbei, ori de câte ori preotul pomenea numele mamei sale, Radu izbucnea în lacrimi. Ramona, care-l privea îndurerată și ea plângea. Slujba ținută de bătrânul preot răspândea multă jale în mulțime. Cei mai mulți plângeau din milă pentru Radu. Ajunși în cimitir, după ce sicriul a fost coborât în groapă și slujba se sfârși, oamenii aruncară cu bruși de pământ peste
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]