2,013 matches
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NOAPTE DE VIS Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce noapte de vis! Sevă violetă îți susură-n trup și te înfioară. Miraj risipit întruna repetă: Ești tânăr iară! Profunzimi de dor se umplu cu-arpegii. Cioplești pe mister litere sonore. Stelele le-auzi descifrând solfegii din aurore. Ți-ai scos și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți le-ai gonit din minte
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373447_a_374776]
-
Pe cuvinte urc de la pământ la cer, Când scară îmi înalț din gândul frumos. În cer mă-ntâmpină împărăteasă De gheață, numită Singurătate. E rece, dură, neprietenoasă, Iar regatu-i numit Pustietate. Sinistră e priveliștea pustie Și mai rău, sufletul îmi înfioară. Aș vrea în pământească pribegie, Oricât de apăsătoare-i povară. Că stă pe pământ sau e între stele, Singurătatea, degeaba-i regească. Dar ca să aleg între două rele, Prefer Singurătatea pământească. Iar năzuință în suflet păstrată, Așez pe-o rază
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ECOUL INIMII Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului ECOUL INIMII Aud cum strigă glasul tău Ecoul lui mă înfioară. Tare aș vreau să-ți spun că eu Mi te doresc ca prima oară. Priviește-n suflet ca-n oglindă ! Nu te uita în jurul tău. Și-atuncea ar putea să prindă Ecoul ce-ai în glas mereu. Se simte că-i
ECOUL INIMII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371342_a_372671]
-
Chiară de strigă glasul tău. Ar vrea acum ca să inunde O parte din întregul meu. Simt vis cum hoinăreste-n noapte E o reflexie a firii. Ce rezonează doar în șoapte Și-n taina sfântă a iubirii. Când glasul tău mă înfioară Sau îmi răspunde cu-n ecou. Eu știu că nu e prima oară Când dragostea îmi faci cadou. Aud cum strigă glasul tău Ecoul lui mă înfioară. Dar îți promit acuma, zău Că nu va fi ultima oară. Când eu
ECOUL INIMII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371342_a_372671]
-
doar în șoapte Și-n taina sfântă a iubirii. Când glasul tău mă înfioară Sau îmi răspunde cu-n ecou. Eu știu că nu e prima oară Când dragostea îmi faci cadou. Aud cum strigă glasul tău Ecoul lui mă înfioară. Dar îți promit acuma, zău Că nu va fi ultima oară. Când eu te voi iubi statornic De dragoste încurajat. În mod plăcut dar și platonic Și mai cu seamă ne-ncetat. Ecoul inimii mă-ndeamnă În sufletu-ți eu să
ECOUL INIMII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371342_a_372671]
-
zbate! Doar leagă'mi mâinile la spate Cu coronița din cosiță. Altfel, s'or lăcomi la ie, Să cerceteze, cele ape Țesute, mai îndeaproape Și sânii care le îmbie. De i'or atinge, doar în fugă, Simți'vor cum se înfioară Mugurii sfârcuri de fecioară, Tu, zbate'te ca o zvârlugă. Dar, nu m'asculți, cu gura fragă Miere îmi dai să uit de lațul De flori, până'mi alină sațul, Se trece dup'amiaza'ntreagă. Câte au fost? Un ceas
HAI SĂ FUGIM … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371345_a_372674]
-
uscate peste câmpii întinse, și în parcuri lungile aleei, cu mii de frunze ninse. În livezi rotunde sau lunguiețe poame coapte, păsări ce pleacă în zbor spre sud, noapte de noapte. Bruma care cade în zori pe plante vii le înfioară, în mustării cu mici și cu pastramă, se aude o vioara. Școlarii cei gălăgioși spre școală se îndreaptă, și timpul se așterne lin, trecând spre altă treaptă. În ecouri de pescăruși ce rostesc chemarea ploi nesfârșite ce desăvârșesc lucararea, spălând
AUTOMNALĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371371_a_372700]
-
de catifea Mi-alungi de-ndat' tristeți haine Și schimbi o lume pentru mine! Ți-am spus și azi că îmi ești dragă? Mireasă-n gândurile mele Înveșmântată în dantele Țesute-n fir de lacrimă Cu dor mărunt și patimă. Mă înfior și mă-nspăimânt Că ai putea să-mi fugi din gând... Dar ești aici, mereu cu mine, Tu, floarea vieții ce-n stamine Porți mana sufletului meu Prin legământ la Dumnezeu. Referință Bibliografică: Ți-am spus și azi că ești frumoasă
ŢI-AM SPUS ŞI AZI CĂ EŞTI FRUMOASĂ? de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371519_a_372848]
-
culoare, Muguri plăpânzi sărutați de mama natură Deschid ochii verzi căutând căldură... Parcă la un semn natura se trezește Din somnul iernii și ușor pornește Să-mbrace zarea cu adieri plăcute Să-nflorescă valea in culori știute... Miresme blănde mângâie înserarea Înfiorează gânduri și cheamă depărtarea, Șopteșc mereu neînțelese cuvinte Spuse de mult în uitate jurăminte... Primăvara-i anotimpul iubirii Natura, îmbată cu vrajă fericirii, Uiți o clipă de durere și-ntristare Vezi măreția vieții mângâiată de soare... Florile-și deschid corole
MARTIE PRINTRE GÂNDURI de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371613_a_372942]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DOINĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Doruri negre, doruri albe Mi se pun pe gânduri salbe. Înfiorate-nsângerate Păsări ne înaripate... La răscrucea blestemată Unde cer dracii cămată, Se-ntretaie zi cu noapte În descântece de șoapte. Lume nouă, lume veche Cum să le așezi pereche? Ce să dai și ce s-aduni Vise-n gânduri de
DOINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374821_a_376150]
-
dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
ascunzisuri de inimi și în lacrimi Și vrei cu dragoste eternă să ne luminezi. Pământenii uită că Tu ești izvorul De la Tine, Doamne, viață am primit. Și gândul veșniciei și chiar dorul Toate de la Tine, Doamne, au venit. Gingaș se înfioară natura și cu versul O simfonie de viață am în piept. Îmbrățișând avid tot universul... Mereu în rugă, Doamne, Te aștept! Cluj Napoca, 18 iulie 2015 Un tren Un tren a oprit astă seară Și din el coborâtu-s-a lent
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
metaforă de șevalet, vie, surprinsă în timpul lucrului, se întâmplă doar unui pictor liric, cele două arte combinând nuanțele expresiei până la sublimare estetică. Iată! „Îmi plac salcâmii în floare, ca un vis al zăpezilor pure, salcâmii fulgerați de secera lunii, salcâmii înfiorați de adierea târzie, salcâmii aceia abia răsărind”...(Salcâmii) Al doilea volum lecturat, Pasărea nopții, 2007, este prefațat de criticul Cornel Galben și dedicat copiilor poetei. Aici poezia devine esențializată, simbolistica este folosită în tonuri confesive, liniștea capătă sonor delicat iar
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
miezul nopții în Delea-Veche. Intră pe terenul bine luminat de felinarul din față. Zări strania ușă. Înaintă. Încercă s-o mai deschidă o dată. Nu putu decât s-o crape de două degete. O trase repede, sfiit de vocea care-l înfioră, îndepărtându-l: Vei intra la ceasul potrivit. Acum e devreme, mult prea devreme pentru tine! Referință Bibliografică: GRAFFITI (FINAL) / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2088, Anul VI, 18 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
pământului. și azi simt întocmai ca atunci. un gând însă nu-mi dă pace: peste câte rânduri de cireșe va apune soarele în grădina mea? FURTUNĂ Pe cer, fulgere zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum , în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. PRIVEGHERE Cerul nopții priveghează cu toate stelele aprinse. doar una-i stea căzătoare- a celui ce va fi împușcat în zori
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
ce-i duce dorul... Am s-arunc scrisoarea asta... la hârtii fără valoare! Și ce greu mai trece noaptea! Uite Luna că răsare Și cu razele-i plăpânde, printre rafturi se strecoară; Tinerețea... mi-a fost scumpă, vraja ei mă înfioară! Prea ușor mă enervez!... căci femeile n-au fost rele; Dacă pun și-astă scrisoarea într-o filă-a vieții mele? Peste ani de-am s-o găsesc, o hârtie o să-mi pară; Unde mi-o umbla nebuna! S-o
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CRINUL Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Crinul În lume sunt atâtea flori pe-un lujer legănând destine încât te pierzi, te înfiori, de vrei un Crin și pentru tine. Ce mult ai vrea ca să dureze și gingășie și culoare și prospețimea să-și păstreze când dogorește mândrul soare. Iar Crinul crezi că are-o vină doar că există și emană esența de
CRINUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374068_a_375397]
-
ființa ei, era amanta perfectă. De multe ori atinseseră în multele lor ore de discuții subiectul acesta, de fiecare dată roșeau și schimbau subiectul. Acum sunt, înlănțuiți, ca două trupuri contopite într-unul. Corpul ei cald cu pielea mătăsoasă îl înfiora, la atingere, îl făcea, să se simtă ca într-un pat învelit în petale de trandafir roșii și plăcut mirositoare. Sânii ei tari, întăriți de dorință, la fel ca și sfârcurile drepte așteptau gura lui să le sărute și să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
un organism viu, ce pune în mișcare nu doar norii aduși sau duși în alte spații, mai îndepărtate, nu doar Soarele dătător de viață, dar și un resort al gândurilor și al trăirilor țesute în Sinele noastre cele mai sensibile. Înfiorați, trăim zbuciumul trecerii noastre prin timp, mișcările vizibile înlăuntrul și înafara Ființei, în natură, societate , dar mai ales în familie. După mai multe încercări eșuate, Elisa a insistat să caut în piață și să negociez, special pentru ea, un pepene
TREPTELE TRISTEȚII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375471_a_376800]
-
Literatura > Beletristica > SPRE MALUL ALTUI TIMP Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Spre malul altui timp Cu grijă mă strecor prin gândurile mele, Să regăsesc cuvinte, necuvinte, agățate-n stele. Se înfioară iar, pe pieptul meu ce-a tresăltat Alintul dăruit de tine, când m-ai îmbrățișat. Caut și regăsesc pe trup, pe-o margine de noapte, Amprenta buzelor ce-au murmurat neauzite șoapte... Și simt al tău parfum, răsfrânt pe-a
SPRE MALUL ALTUI TIMP de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375638_a_376967]
-
Articolele Autorului Capitolul 8 În timp ce-mi delectam papilele gustative cu bunătățile de la Târg, răzbătea vag din poșetă semnalul sonor al telefonului, care anunța primirea unui mesaj, stârnindu-mi curiozitatea și scăzându-mi rapid pofta de mâncare. M-am înfiorat toată la gândul că poate fi de la el și am scotocit în grabă prin geantă după telefon. Instantaneu, îl doream în brațele mele, să-l sărut și să-l dezmierd cu poftă. “Vin la tine?” era un mesaj scurt și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
ta îmi spune multe Și sentimentele-mi șoptesc, Sufletu-mi știe să le-asculte Când doar de dragoste-mi vorbesc. Tăcerea ta-i o rapsodie Duioasă, lină, suavă, Tăcerea ta-i o poezie Și două suflete leagă. Tăcerea ta mă înfioară Când trist și rece mă privești. Atunci, pe strune de vioară, Inima-mi plânge, mă rănești... Tăcerea ta mă-nnebunește, De câte ori tu mi-o oferi. Chiar de-a ta gură mut vorbește, Sufletu-mi spune tot ce-i ceri... Nu
TĂCEREA DIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371849_a_373178]
-
bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
pentru sărbători. Dacă nu, nu-i ăsta baiul viața merge înainte și om asculta buhaiul zârnăind alte colinde. Acum scriu dar scriu pe roșul frunzelor ce ruginesc însă văd cum ies prin coșul casei fumuri ce-nnegresc zarea și o înfioară cu un negru ca de cioară ce-a vestit că norii cresc a ninsoare peste tot. Asta vreau și chiar socot iarăși să îmi fie foaia peisajului mai albă și să scriu cu bucuria unui alt Nou An în salbă
REÎNVIERE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371991_a_373320]