1,239 matches
-
de a relua în spirit modern miturile eline -, Alice Voinescu arată de ce nașterea tragediei este esențială în cultura greacă. Concentrându-se asupra ființei celei mai slabe din univers și întrebuințând stilul dramatic, în stare să exprime natura dinamică a omului înfiripată din tensiunea dintre trupul și sufletul său (p. 9), creațiile tragice promovează un tip uman nou. Până la ivirea tragediei, omul care suferă se confundă împreună cu celelalte făpturi în mecanismul cosmic. Eroul tragic se actualizează ca entitate reală, pentru că, în clipa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Poate că face bășcălie. — Mă Îndoiesc. Băiatul ăsta nu-i sănătos la cap, Julián, și probabil că nu-i vina lui. Julián făcea eforturi pentru a ignora avertismentele și profețiile lui Miquel, Însă adevărul e că Îi venea greu să Înfiripe o relație prietenească cu odrasla portarului. Yvonne, În special, nu Îi vedea cu ochi buni pe Julián și nici pe Fernado Ramos. Din toată trupa de feciori de bani gata, ei erau singurii care n-aveau un sfanț. Se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de gînd să strecori o individă În această casă respectabilă? — Plătind triplu, bănuiesc. Detaliile specifice le las În seama dumitale. Fermín ridică din umeri, resemnat. În fine, tîrgu-i tîrg. O să ne gîndim noi la ceva. Însă, data viitoare cînd se Înfiripă o negociere de natura asta, lasă-mă pe mine să vorbesc. — Se acceptă. Întocmai cum Îmi indicase bătrînul cel șmecher, pe Jacinta Coronado am găsit-o Într-o mansardă la care nu se putea ajunge decît pe o scară de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din vagoanele de clasa a treia, în zori, chiar lângă fereastră, se pomeniseră stând față în față doi pasageri, amândoi tineri, amândoi aproape fără bagaje, amândoi nu prea elegant îmbrăcați, amândoi cu figurile destul de interesante, în sfârșit, amândoi dornici să înfiripe o conversație. Dacă fiecare ar fi știut prin ce este demn de remarcat celălalt în momentul respectiv, ar fi fost cu siguranță foarte uimiți de faptul că întâmplarea îi plasase atât de ciudat față în față, în acel compartiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi-aș fi închipuit că la noi e atât de frig. M-am dezobișnuit. — Veniți din străinătate, nu-i așa? — Da, din Elveția. — Ptiu! Departe v-a mai împins soarta!... Brunetul fluieră și izbucni în hohote de râs. Discuția se înfiripă. Amabilitatea tânărului cu pelerină elvețiană, dispus să răspundă la toate întrebările oacheșului său vecin de compartiment, era extraordinară și cu nimic suspicioasă față de absoluta desconsiderație, față de caracterul deplasat și inutil al unora dintre întrebări. Răspunzând, îi spuse, printre altele, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bani, că sufletul îi e negru, lacom, nerăbdător, invidios, infinit și disproporționat de vanitos; că, deși într-adevăr mai înainte pusese patimă în încercarea de a o cuceri pe Nastasia Filippovna, după ce cei doi prieteni se hotărâseră să speculeze sentimentul înfiripat de ambele părți și să-l cumpere pe Ganea vânzându-i-o pe Nastasia Filippovna drept soție legitimă, începuse s-o deteste ca pe un coșmar. Cică în sufletul lui s-ar fi întâlnit într-un chip ciudat dragostea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ce, găsise cu cale să se împrietenească atât de bine cu domnișoarele Epancin, nu ar fi discutat cu ele despre fratele ei. Și ea era o femeie destul de mândră, avea un fel al ei de a se ține mândră, cu toate că înfiripase o prietenie în locul din care fratele ei mai că nu fusese alungat. Mai înainte, deși le cunoștea pe domnișoarele Epancin, se văzuse rar cu acestea. De altfel, nici acum nu se prea arăta în salon și intra, mai întotdeauna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-ar putea face ceva din omul acesta prin influența binefăcătoare a cuiva?“ Din anumite pricini, considera că propria lui influență ar fi total nepotrivită - nu din autodesconsiderație, ci datorită unei concepții deosebite asupra lucrurilor. Încetul cu încetul, discuția se înfiripă, încât nu le mai venea să se despartă. Cu o ușurință neobișnuită, Keller mărturisea lucruri despre care nici nu-ți puteai imagina că se pot povesti. Începând fiecare povestire, îl încredința pe interlocutor că se căiește și că „e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici un cuvânt. Cu excepția lui Ivan Feodorovici, care încă nu se întorsese de la Petersburg, toți erau prezenți. Venise și prințul Ș. Se pare că, înainte de ora ceaiului, aveau de gând să meargă să asculte muzică în parc. Conversația de acum se înfiripase, probabil, înainte de apariția prințului. Curând păși pe terasă Kolea, care venise pe neașteptate de cine știe unde. „Deci, continuă să fie primit aici“, se gândi prințul în sinea lui. Casa de vară a Epancinilor era o vilă luxoasă, clădită în stilul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însoțită de fete, mai că nu străbătu în fugă drumul de la gară până acasă. După părerea și convingerea ei, prea multe se petrecuseră și ieșiseră la iveală din acest incident, așa că în mintea ei, în pofida întregii dezordini și spaime, se înfiripau deja niște gânduri decisive. Dar și ceilalți înțelegeau că s-a întâmplat ceva deosebit și că, poate chiar din fericire, începe să se dezvăluie un mister extraordinar. În pofida tuturor fostelor asigurări și explicații oferite de prințul Ș., Evgheni Pavlovici „era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am vrut să spun ceva dar că, cu toată dorința mea, n-am fost în stare... «să mă cultiv». Totuși, adaug că în orice idee omenească genială sau nouă sau, pur și simplu, în orice idee omenească serioasă, care se înfiripă în mintea cuiva, rămâne întotdeauna ceva ce nu se poate nicidecum transmite celorlalți oameni, chiar dacă ai scrie tomuri întregi sau ți-ai explica ideea timp de treizeci și cinci de ani; întotdeauna rămâne ceva ce nu vrea nicidecum să iasă din craniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de gelozie“, șopti prințul în sinea lui). Mai rezulta și că, desigur, o tulburau niște oameni răi, și era foarte ciudat că avea atâta încredere în aceștia. Cu siguranță, în acest căpșor lipsit de experiență, dar nesăbuit și mândru se înfiripau niște planuri deosebite, poate nefaste și... și nemaipomenite. Prințul era extrem de speriat și, în tulburarea sa, nu știa absolut deloc ce să facă. Trebuia să întreprindă imediat ceva, asta o simțea. Privi încă o dată adresa de pe plicul nedesfăcut: o, în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceea de a face în așa fel încât să nu dea crezare acestui vis!) Vorbea puțin, răspundea doar la întrebări; până la urmă, tăcu de tot, ședea și asculta, dar era evident că se topea de încântare. Încetul cu încetul se înfiripa în el un fel de inspirație gata să răbufnească la primul prilej... Însă a început să vorbească întâmplător, tot răspunzând la o întrebare și, parcă, fără să aibă intenții deosebite... VIItc "VII" În timp ce o sorbea din ochi cu încântare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
corespondența aceasta (destul de intermitentă, ce-i drept) cu Evgheni Pavlovici, care i-a câștigat atenția și stima, este Vera Lebedeva. Nicidecum n-am putut afla cu precizie în ce fel a fost posibilă înfiriparea unor asemenea relații; desigur, s-au înfiripat cu prilejul aceleiași istorii cu prințul, când amărăciunea a lovit-o pe Vera Lebedeva atât de tare, încât chiar s-a îmbolnăvit; însă nu știm în ce împrejurări s-au cunoscut și s-au împrietenit. De fapt, aceste scrisori le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne descarce sufletul la margini de fire? Timpul e un anotimp al veșniciei; o primăvară funebră a eternității. Desprinderea ființelor din haosul inițial a creat fenomenul individuației, adevărată străduință a vieții spre luciditate. Ca un strigăt după conștiință s-au înfiripat alcătuirile individuale și ființele triumfau în efortul lor de a se detașa din confuzia totului. Câtă vreme omul a rămas ființă și numai atât, individuația nu depășise cadrele vieții, căci el se sprijinea în tot și era tot. Dar avântul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără porți? - Sau m-am dezlipit din suferința lui Dumnezeu? În fericirea și nefericirea în dragoste, cerul, de-ar fi de gheață, n-ar putea domoli beția răzvrătită a sângelui. Moartea-l încălzește și mai tare și mirajul viețuirii se-nfiripă din aburii ei funebri. Toate apele au culoarea înecului. În azurul timid al dimineților, paloarea atâtor femei, ce le-ai iubit sau nu, ți se oferă ca un pustiu înflorit gustului mortal de nesfârșire. De ce în umbra lor infinitul ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca și cum nimic n-ar mai fi! Dar oamenii - prăsindu-se - se folosesc mai departe de scuza viitorului. Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor. Căci ea s-a înfiripat la punctul unde amărăciunea devine veșnicie, precum viața - eroare trecătoare - la încrucișarea nostalgiei cu timpul. De ce, când oboseala se adâncește până la vis, înțeleg plantele mai bine ca pe oameni? De ce florile mi se deschid doar noaptea? Și de ce nici un arbore
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Cu cât dorințele sânt specializate mai puțin, cu atât realizăm mai repede infinitul prin simțuri. Vagul în instincte îndreaptă irevocabil spre absolut. Din amintirea timpului în care n-am fost și din presimțirea timpului în care nu vom fi se înfiripă sugestia dezmărginirii melodice din orice melancolie. Inima nu e turnată pe micimea lumii. Putea-o-voi urma spre cer? Sau o voi folosi de lunecuș spre moarte? Odată primenit de timp, mai ești deschis doar adierilor divine. Acel tainic și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Plictiseala se naște dintr-o împînzire ultimă a simțirii, dezlipită de fire. În cuprinderea cosmică a urâtului - căscat al universului -, pădurile par a se înclina ca să-ți ridice cu triumf de frunze inima pierdută printre vreascuri. Din foșnirea vremii se-nfiripă muzica plictiselii - din accentele surde ale stingerii timpului. Inima mea - prin care a trecut cerul - e punctul cel mai îndepărtat de Dumnezeu. Nimic nu mă poate face să uit viața, deși totul mă înstrăinează de ea. La o egală distanță
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că nu am mai rîs atîta de ani de zile. Charlie Încearcă să se alăture conversației noastre, deși e din ce În ce mai acaparat de Sally. Mi se pare că lipeala funcționează, căci, atunci cînd terminăm de mîncat, e clar că s-a Înfiripat ceva Între ei, ceea ce e minunat și binemeritat. Apoi, farfuriile dispar de pe masă și Își face apariția o plăcintă de lămîie cu bezea („Nu Întrebați de ce“, spune Fran, dîndu-și iarăși ochii peste cap. „E preferata fetelor...“), iar Charlie, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
marginea orașului sub forma unei lucrări pentru care au muncit mii de mâini. Înconjurat de o grădină superbă, monumentul este cunoscut până în ziua de azi ca locul de întâlnire al îndrăgostiților. Dar, cu toate aceste eforturi, dragostea întârzie să se înfiripe și cuplurile au priviri abătute, melancolice. Iar acum, așa cum se întâmplă adesea, moartea plutește deasupra orașului. De data asta, ucigașul nu este vreun război sau o foamete, ci o epidemie de gripă care își croiește drum înspre est, de-alungul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
presă, radio sau televiziune. Atingerea acestui deziderat impune profesorilor sarcina de a include în rândul compozițiilor abordate și acele tipuri de compoziții frecvent întâlnite în ziare sau reviste, sau destinate publicațiilor școlare. De cele mai multe ori, marea pasiune a scrisului se înfiripă în școală odată cu emoția de nedescris sprijinită de publicarea în revista școlară a câtorva rânduri. 19.1. ARTICOL PENTRU GAZETA DE PERETE Am selectat ca model un articol pentru Gazeta de perete a școlii, în elaborarea căruia profesorul își va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plutitoare din mijlocul lacului și peste noi toți. Te simți ca într-o poveste. Iei barca și te plimbi lin pe lacul întins, peste luciul apei, printre potecile lungi cu flori liliachii, prin ninsoarea de stele; și atunci dragostea se înfiripă în sufletul tău și vezi lumea cu alți ochi. Te simți mai bun și vrei să faci numai și numai fapte bune. Deodată te trezești parcă din această hipnoză și vezi că ninge cu steluțe albe. Toate aceste profunzimi misterioase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Lăură și Imad se plimbau fericiți pe sub cedrii Libanului, el era fericit că vorbea iarăși românește, îi făcea o mare plăcere să-i arate ei frumusețea țării lui, unice pentru el, așa cum România era unică pentru Lăură. Între ei se înfiripase o relație care avea să se dovedească foarte trainica în timp. El venea deseori în țara, deoarece își pregătea aici teza de doctorat, ea îi procura cărți de specialitate de la diferite biblioteci. Era un tip pe cât de atrăgător și șarmant
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fiica lui Monty Kipps, o ștoarfă de 19 ani... Smith reușește să evite capcanele în care a căzut cu Dinți albi Punctul de fugă al imaginii e puternica și foarte scurta legătură de prietenie dintre cele două femei. O legătură înfiripată cu greu, țesută printre orgolii, rețineri, adversități. Doamna Kipps e pe moarte. Moare destul de repede încât să nu afle că și aproape-reverendul Kipps și-o trage cu o studentă de culoare, pe care apoi o exmatriculează pentru a mușamaliza afacerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]