1,086 matches
-
putea alcătui silabele. "Am făgăduit", spunea el. Și apoi, cu vocea înecată în lacrimi: "Ah! căpitane. Ah! căpitane." Chiar atunci fratele lui se ivi din spate, îl strânse în brațe și bucătarul, plângând, i se lăsă cu totul în voie, înfrânt, cu capul răsturnat pe umărul acestuia. D'Arrast îl privea, neștiind ce să-i spună. Se întoarse și văzu în depărtare mulțimea, care striga întruna. Atunci smulse foaia de plută din mâinile celui care o ținea și se îndreptă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ai început să-ți pierzi și tu din energie, să faci gafe, să te bîlbîi, să te dai de gol în discuțiile cu Comandantul și cu Regizorașul, așa că pînă la urmă n-ai avut de ales decît să te recunoști înfrînt și să te retragi cu coada între picioare, lăsîndu-i pe cei care sînt încă în putere să se ocupe de trebușoarele astea sensibile legate de comploturi la nivel înalt, scurgeri de informații și subminări ale puterii de stat. Recunosc că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Rahela, Zilpa și Bilha. Re-nefer și Meryt. Chiar și sărmana Ruti și aroganta Rebeca au dat buzna să mă întâlnească. Deși nu le văzusem niciodată, le-am recunoscut și pe Ada și pe Sara. Puternice, curajoase, cuprinse de admirație, bune, înfrânte, loiale, nebune, talentate, slabe: fiecare urându-mă bun venit în felul ei. - O, am plâns eu, cuprinsă de mirare. Benia m-a strâns mai tare în brațe și a suspinat. Credea că sufăr, dar eu nu simțeam decât bucurie în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ne-au ajutat să răpunem duhurile rele!". Și atunci vai de toți robii și de toată sărăcimea lumii. Până vor ajunge oamenii să priceapă că zeii sunt născociri, vor pieri și se vor chinui foarte mulți dintre ei. Hor părea înfrînt. Totuși mai întrebă: - Și tu, Auta, poți ști care dintre acei oameni e ucigaș? - Știu... Începu Auta, dar în aceeași clipă se auzi de-afară o larmă surdă, neobișnuită, pe podiș. Ieșirii cu toții repede. Larma venea dinspre pădurea de cedri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
e tocmai un lucru ușor. N-a fost. N-am crezut că o s-o mute. — N-ai crezut, spuse Vultur-în-Zbor, timp în care adrenalina îi împingea insulta pe buze. Virgil îl privi, iar ochii lui erau cei ai unui om înfrânt. — O vom găsi, spuse el pe un ton sec. Nu poate fi departe. Nu cred că e chiar atât de priceput. Trebuie doar să mai scotocim puțin. E clar că e pe-aici. O vom găsi. — Da, spuse Vultur-în-Zbor, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
va gălbeji, obrajii ți se vor scofâlci, ochii Își vor pierde strălucirea. Ai să suferi Îngrozitor... O! Bucură-te de tinerețe atâta vreme cât o ai. Nu irosi aurul fiecărei zile ascultând vorbele plicticoșilor, Încercând să-i ajuți pe cei pentru totdeauna Înfrânți sau jertfindu-ți viața În folosul ignoranților, mediocrilor și vulgarilor. Toate astea sunt doar țelurile bolnăvicioase, falsele idealuri ale vremii noastre 1. Întreaga poveste a lui Dorian Gray poate fi citită atunci nu doar ca manifest implicit al unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un dandy matematician. Vedeți influența dandysmului? Dom Gervaise, un călugăr grav, care a scris viața lui Rancé, ne-a lăsat o descriere plină de farmec a nostimelor sale costume, ca și cum ar fi vrut să ne facă părtași la o ispită Înfrântă, stârnindu-ne pofta nemăsurată de a le purta. Ceea ce, firește, nu vrea să Însemne că autorul acestui Despre dandysm s-ar crede În vreun fel Pascal sau Rancé. El nu a fost și nici nu va fi vreodată jansenist, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? GARDIANUL (Evitând privirile lui ARTUR.): Da, domnule... ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte.): Vă bateți joc de mine? GARDIANUL (Înfrânt.): Nu, domnule... ARTUR (Învins.): Ție ți-ar plăcea să mori aici? GARDIANUL: Nu, domnule... ARTUR: Vezi? Și eu de ce să mor aici? GARDIANUL (Reintrând în prerogative.): N-avem alt loc... Răzuind ceva cu bocancul.) Trebuie să ne înțelegeți și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cel de-al patrulea picior de la scaune... crăcanele de tras cizme... cârligele de rufe... Înțelegeți? Cele inutile, mai întâi... Apoi am trecut la mese, la dulapuri... cozile de mătură... A fost un coșmar... La sfârșit am ars și buturuga. ARTUR (Înfrânt.): Nu mai pot! Eu nu mai pot! Eu plec... CĂLĂUL: Vedeți? Trebuie să ne grăbim. Să uităm tot ce-a fost și să facem treaba... S-o facem cu cap și toată lumea va fi mulțumită. Uitați aici... Aveți pila... aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
te mai obișnuiești la bătrânețe. Decât să-mi aud vata cum îmi foșnește în urechi, mai bine îl aud pe dumnealui. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum vreți. Da’-i infinit mai bine... (Pauză, Fiecare așteaptă într-o stare de paralizie, oarecum înfrânți. Treptat expresia feței BĂRBATULUI CU ZIARUL se transformă, urcând de la o mină victorioasă și regăsită spre o suferință debordantă.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Scoțându-și cocoloașele de vată din urechi, către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Aveți dreptate... Cam foșnește... Ne-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nevoie! CASIERUL: Și apoi... biletele... sunt foarte scumpe... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fericit.): Plătesc! CASIERUL: Nu știu dacă pot fi plătite, domnule... Și în nici un caz nu pot fi plătite în bani, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Uluit.): Dar în ce? CASIERUL (Înfrânt.): Nu știu nici eu... Vedeți, aici e punctul meu slab. Nu vă pot răspunde. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios.): Îmi dați sau nu-mi dați biletul...? CASIERUL: Vi-l dau... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Atunci... dați-mi-l! CASIERUL: Imediat. (Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
simt extazul, senzația aceea deosebită, așteptam extazul... Da... Mă lăsam acoperit de apă, mă lipeam de pământ și așteptam să treacă apa prin pielea mea... (Chinuit.) Domnule, era cât pe ce să reușesc! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și? Nimic? ȘEFUL GĂRII (Înfrânt.): Nimic... Ani în șir am încercat, am sperat... M-am târât, am alergat, am sorbit apa... apa de ploaie... Am sperat, poate... poate... Așteptam o cât de mică, o cât de infimă chemare... Și am suferit, m-am chinuit groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
HAMALUL: Le mătur... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Le mături? HAMALUL: Da. Le adun în grămezi și le dau foc. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit.): Le dai foc? HAMALUL: Ce vreți să fac cu ele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să faci cu ele? (Înfrânt.) Da... Ce să faci cu ele... Se liniștește brusc, devine placid.) Ce de păsări! HAMALUL (Se ridică în vârful picioarelor și, ajutându-se de coada măturii, dă jos câteva păsări lipite de fereastra de la etaj și de zid.): În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE: De ce o țineți încuiată? Cine vă dă voie să încuiați o fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde păsările în ea? Să spurce apa? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou înfrânt.): Da... Așa e... (Brusc începe să-și agite brațele.) Am amorțit... Am amorțit în scaunul ăsta. HAMALUL: Să vă dau o înghițitură de rom? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Rom? Hm. N-am băut niciodată. HAMALUL: E foarte bun. Luați o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
biruiseră altă dată pe Paiva Couceiro sau pe sidoniști. Totuși, dacă Guvernul și, mai ales comandamentul coloanei guvernamentale care se îndrepta spre Braga, ar fi fost bine informați de situația din lagărul revoluționarilor, Gomes da Costa ar fi fost repede înfrînt. Dar P.T.T. și celelalte nuclee insurecte, aveau grijă ca Guvernul și organele lui să nu fie exact informați. În afară de toate acestea, norocul era de partea lui Gomes da Costa. Căci numai norocul face ca un gazetar monarhist, Correia Marques, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mă păcălească. Fixam întâlniri la care nu venea. Mă simțeam umilit, dar îmi trecea repede. Eu eram cel care vindea, care îl rugam să cumpere. Eram cerșetorul. Și dacă ai mândrie când cerșești... Sunt baliverne literare cu demnitatea celor decăzuți, înfrânți. Exerciții de condei pentru romancieri. Teren de zburdă pentru creatorii de caractere (mari!), pentru analiști ai sufletului, pentru iluminați și apostoli. Așa-i. Dar astea sunt bune în literatură. Sunt cutremurătoare acolo. În viață... Umilința și sufletul zbuciumat trec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
povestirile mele. Textul meu ordona viața, dădea coerență trăitului, întărea nimicul într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text, se retrage, amânându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îl văzu intrînd pînă la piept În apă și rămînÎnd acolo o bună bucată de vreme, jinduind pesemne ca marea să-l facă să revină la o realitate la care nu se simțea cîtuși de puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea falezei, de unde contemplă marea, Încă agitată din pricina vîntului ce sufla dimpotrivă și care se lupta să-și recapete calmul, după ce atinsese, cu numai cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ea iertarea, iar pe ceilalți i-a apărat de păcatul defăimării și al smintelii. Iată, așa crede și dumneata. Că tot ce ți se întâmplă are un scop știut de Dumnezeu. Primește-le pe toate și smerește-te căci, inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi. Dacă sufletul tău este sănătos și curat înaintea lui Dumnezeu, cu nimic nu-l pot vătăma minciunile omenești, nici cele drăcești. Omul rămâne ceea ce este, nu ceea ce spun oamenii despre el. Prin ceea ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care pândește un înfrânt: toate cele pierdute ți se întorc înzecit, dar însemnate cu fierul roșu al resemnării. * Privești la nevoile oamenilor cu aceeași indiferență cu care te uiți la o pisică dormind. Nici o tresărire, poate doar greutatea suferinței din milă. Te îndepărtezi de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată. Răzbunarea nimicului este atroce, ne bucurăm numai de partea vizibilă a eșecului spiritual. * Simt că nu mai am ce să storc din mine - iată un lucru foarte, foarte bun. Înseamnă că abia acum mă pot gândi liniștit la ceea ce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lase să fierbi la foc mic. Cine, după ce se pîrpolește, îndrăznește să nu-i dea curs de îndată s-a ars și e făcut cu ou și cu oțet. Omul, speriat, e pe jar ; înspăimîntat mai tare, tremură ca piftia ; înfrînt, e opărit rău ; dacă e chiar prins cu ocaua mică dintr-o pricină sau alta, poate ieși cam jumulit, ba chiar pus la saramură sau la rece, de unde, ieșind prea tîrziu, ajunge să fie doar o murătură. Speranța e să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a nenumărate fapte de eroism, gata oricând să-și jertfească viața pentru a-și salva camaradul și onoarea țării, puși în fața unor funcționari care puteau să rotunjească cu penița literele mai frumos și mai abil decât ei, s-au recunoscut înfrânți. Din acest motiv familia "comandantului", a vândut casa și alte obiecte de valoare pentru a plăti avocați și tot felul de taxe legate de proces; ca, după aproape doi ani, adevărul, să iasă, chipurile, la suprafață: În împrejurările date, decizia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pas, doi, trei și... pasul hotărâtor... Un pârâit mult așteptat, puternic și prelung de crengi și oase rupte însă plăcut la urechi, urmat de o trosnitură finală, însoțită de un cutremur de pământ și matahala, din carne și oase, căzu înfrântă. Un răget asurzitor, nebun și turbat de mânie și durere, ce băga groaza în tot ce era viu, străbătu câmpia de la un cap la altul, în timp ce ceata de vânători cu sulițele ridicate în aer striga într-un singur glas, din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ceva mai mari, scria: "Aștept până la șase, dacă la șapte nu vine, la opt sau nouă plec!...". În realitate nu a fost necesar a se chinui chiar atât. În momentul când pierduse orice speranță și se hotărâse să se retragă înfrânt, chiar ea în persoană, ca din senin, apărută nu se știe de unde, i se aruncă direct în brațe cu tot ce avea asupra sa. A urmat un sărut lung, lung de tot, multiplicat și completat cu nenumărate îmbrățișări profunde, ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]