1,024 matches
-
vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit musaă firii în farfurii albe, poftindu-i să se înfrupte cu tacîmurile de toate zilele. Iar după chef, au luat toată murdăria pe făraș și, cînd s-a mai putut, au luat-o de la capăt. Și așa am trăit fericiți cu toții pînă la adînci bătrîneți ! „Fondul lexical românesc împrumutat de-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dialog. Religiile generează speranțe, dar și coșmaruri. Dumnezeu, cu magnifică și celestă ironie, ne dă și vise și coșmaruri. “Fac ce pot - spunea Dumnezeu în ziua a șasea. Mă chinui cu un lut tare îndărătnic.” Mai întâi religia s-a înfruptat din filozofie, apoi a obstrucționat-o. Nu toți diavolii au putut evita călimara lui Luther. La vremea lor, pridvoarele mănăstirilor au fost adevărate Jurnale de actualități. Ortodocșii mizează și pe colivoterapie. Iisus nu ne-a scăpat de suferință. Ne-a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fie marca dolarului ($) zvastica actuală a lumii? Epoca intră în om ca toporul în varză. Trăim în senzațional, așa cum anticii se scăldau în mituri. Tragedia va începe când tinerii nu vor mai dori să schimbe lumea. În curând, ne vom înfrupta poate din poezia marțienilor de pe farfuriile zburătoare. Secolul nostru repetă erorile celor anterioare. Dar cu mai mult sadism. După ce ne-am chimizat organismul, încercăm să-l reabilităm cu alimente castrate : bere fără alcool, lapte fără grăsime, ouă fără colesterol etc.
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
întâmplare a ocolit sala cu ghinion. A pierdut și legătura cu cele două studente șic pe care ar fi vrut să le cunoască. Acum, un miros de mâncare, ademenitor și chinuitor, începu să-l zgândărească pe la nări. Cineva, probabil, se înfrupta. Era în apropierea satului Zoița, kilometrul o sută cincizeci, la o sută cincizeci și unu va fi jumătatea drumului. Privea prin fereastră și înghițea în sec. Tot mai bine era dacă lua pâine și nu țigări. I se amărâse și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că, amândoi și-au dorit mult de tot un strop de fericire; când l-au găsit, au știut să-l prețuiască, apoi l-au multiplicat în așa fel, încât au reușit să dea și celor din prejmă posibilitatea să se înfrupte din el, precum Mântuitorul din genialul tablou a lui Leonardo da Vinci. Aceeași senzație plăcută, de fericire reală, născută din suferință care-l impresionase profund atunci, o citise acum și pe fețele acestor doi prezumtivi contabili, care-i aminti de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a avut noroc. În urma unui incident nenorocit a fost scoasă din lumea scenei, pe care cu dăruire și pasiune o slujea, și aruncată în unul din coșurile de gunoi din spatele grandioaselor teatre, adică transformată în deșeu scenic, iar acum se înfrupta cu amintiri și imagini din trecut pe care le trăia și le retrăia intens împreună cu Nea Laie și cu alți martori ocazionali. De la un vechi fan al ei, Bidaru aflase că, într-adevăr, a fost răpită "oficial" de pe scenă în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deschisă. Dacă o citești cu atenție vei observa că pe Pământ fenomenele se repetă. Toate ființele care s-au crezut grozave, până la urmă, datorită incapacități lor proprii de a se adapta, s-au autodistrus Gândește-te la dinozauri; s-au înfruptat din bunurile naturii; până la urmă nu au rezistat; au plesnit și au dispărut cu totul. Există totuși niște vietăți care nu s-au temut de nimic. Ele au rezistat tuturor vicisitudinilor. Cel mai edificator exemplu de supraviețuire și adaptare îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fără obligații familiale, demoralizați și dezamăgiți de cele ce se întâmplau în jurul nostru, adică de crunta realitate, la un moment dat, am dat bir cu fugiții, o luasem razna, ca proștii prin volbură. Tentații multe... Care de care mai atractive... Înfruptându-ne din ele, involuntar ne întreceam în vicii: fete frumoase, din licoarea lui Bahus gustam cam des și mai mult decât era necesar, cafele peste cafele preparate în nisip sau direct pe jar, fumam ca turcii, nopți nedormite, sacrificate în numele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani care au trecut de atunci, de la dispariția noastră de pe Terra și a întregii, așa-zisei, civilizații a bipedelor pășitoare din care făceam și noi parte. În timp ce eu cutreieram spații fără început și fără sfârșit, vizitam sisteme solare și mă înfruptam din plăcerile infinit de mari oferite de multele civilizații superioare celei de pe Terra, tu hibernai. Până a te trezi în acest loc, nu erai decât o simplă fosilă în Muzeul de Istorie a Galaxiei Moluște. Ai fi rămas acolo definitiv
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de eschimoși, fără schiuri, ce se mișcau printre niște igluuri, nu din gheață și nici din lemn, ci dintr-un material cu totul necunoscut, așezate unele peste altele, iar printre ele un fel de iarbă ca aceea cu care se înfruptă renii, mult mai mare și mai suculentă, fără pic de zăpadă deasupra ei. Se afla sus de tot, pe cel mai mare dintre toate igluurile din jur. Chiar deasupra capului, mult mai mic și mult mai fierbinte, pe un cer
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ar fi știut să se descurce cu totul altfel! Ce mai tura-vura! În prezența ei nu era decât un tolomac. În schimb, toți trei citeau cărțile pe nerăsuflate, în special seara după apusul soarelui, însă nu se jenau să se înfrupte din ele chiar și în clasă, atunci când profesorii își concentrau toată atenția spre elevii slabi la învățătură. Nu le era teamă de consecințe, deoarece stăpâneau materia și răspundeau prompt la întrebările bănuitoare ale profesorilor în timp ce, cu precizie milimetrică, le răsfoiau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în timp ce o aștepta. O zări de la distanță. Venea spre el veselă, odată cu soarele care-o lumina din față, cu gândul la viitor și la sfaturile gospodinelor pentru care lucra, adică să nu se țină băț, să-l lase să se înfrupte din feminitatea ei, ceea ce și făcu. Se lăsă prinsă în brațe și sărutată. Închise ochii pentru un moment. Era pentru prima dată în viață când un bărbat s-a încumetat să o strivească într-un mod atât de plăcut. Dacă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
realitate, ci numai în mintea lui dusă cu sorcova. Mai mult decât atât, el susține cu tărie că până mai ieri au existat zeci de mii de specii de animale pe care le întâlnea la tot pasul, din care se înfruptau copios milioane de oameni, mai ales în zilele de sărbătoare, dar care în prezent au dispărut fără urmă și despre care nu se știe nimic; nici în universități, nici în secțiile de specialitate ale celor mai prestigioase academii din lume
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a zeci de mii de specii de animale marine și nu numai care, după părerea lor, ar fi dispărut foarte recent, chiar în zilele noastre și de sub ochii noștri, animale pe care le întâlneau la tot pasul, din care se înfruptau copios milioane de oameni, mai ales în zilele de sărbătoare. În realitate s-au făcut de râs. Dacă ei ar fi avut cât de cât dreptate, înseamnă că noi toți ceilalți suntem anormali, nu știm nici ce se întâmplă în jurul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
niciun chip, rezultatul bun. Și totuși, cu siguranță că trebuie să mai fie un mijloc de desăvârșire; știu bine asta. Stă pitit pe undeva, la loc dosnic, pentru a nu fi observat de nimeni, căci, dacă toți oamenii s-ar înfrupta din el cu lăcomia întreagă, de care sunt în stare, toată suferința și amărăciunea acestei lumi ar deveni doar o amintire îndepărtată. Eu, însă, n-am de gând, cu niciun preț, să renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și invers. În definitiv, în timp ce Mona mi se destăinuia seară de seară-altă metodă de abordare a noastră, a sexului urât, îmbiindu-mă indirect la a mă înfrupta din bunătățile ei pământești-felul de a fi al Iozefinei mi se părea tot mai familiar, iar prezența ei tot mai necesară. Mona vorbea și în contul Iozefinei. Scotea prea multe cuvinte pe minut. Abia o puteam urmări cu gândul de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca de Ucigă-l Toaca, eu am prezentat cele două secvențe americănești din sportul acela urât, fiind apreciat ca de obicei: "Nu degeaba îți zice lumea micul depravat! Depravat o să rămâi toată viața!" Eu, care tot nu ajunsesem să mă înfrupt din înțelepciunea dicționarelor, mi-am zis, observând ieșirea pasională a doamnei, că depravarea asta are un chichirez mai mare decât cel pe care îl bănuiam eu, dar tot nu m-am dat de ceasul morții ca să lămuresc pe deplin enigma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfințiile lor de la Trei Sfetite? ― Nu aveau încotro, fiule, fiindcă așa scria în “testament de la ziditoriul sfintii m(ă)n(ă)stiri, răpăosatul Vasile vod(ă)” (Lupu). Și “exarhii a tuturor de obștie mănăstirilor Sfeti Gorii” (Muntele Sfânt) trebuia să se “înfrupte” și ei când era zi de “dezlegare la pește”. ― Să încercăm a face încă un pas, părinte. ― Voie ca de la vodă, dragule. ― Nu știu cum se face, dar mereu îi întâlnim pe greci. Și de această dată, la 13 ianuarie 1777, Grigorie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în care atârnaseră deja un hamac lat. Se lăsă să cadă în el, sleit de puteri din pricina marșului îndelungat, dar conștient că îi va fi greu să doarmă. Aproape de apă și fără apărătoarea de țânțari, puzderia de insecte se va înfrupta din el. Și încă ar avea noroc, dacă pe acolo n-ar fi și lilieci-vampiri. Glasurile așezării încetară, ca să lase loc zumzetelor inconfundabile pe care le uitase de mult, dar care păreau aceleași în toate limbile și la toate rasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o casă modestă, o grădină de un hectar și un cal bun la toate treburile. Întîmplător, imensa sa grădină era excelent situată și, din acest motiv, mulți ochi hulpavi erau ațintiți spre ea. Mai întîi a încercat primarul să se înfrupte, apoi un nepot și în cele din urmă un deputat a afirmat că nu se lasă pînă nu va lua o halcă zdravănă. Nepotul s-a poziționat pe o așteptare răbdătoare, sperînd că, după 75 de ani, bucuria poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de interesant. Mi-am și pus una din măștile la care recurg cînd vreau cu orice preț să povestesc Întîmplări aparent străine de mine, pentru că iată chiar acum, ascunsă În bucătărie, ling farfuria copilului ca să-mi dau iluzia că mă Înfrupt din bucatele puse de o parte pentru cei pe care Îi iubim. Ce caraghioasă trebuie să fie, mă gîndesc, o femeie aproape bătrînă rozînd un os, mîndră și fericită că și-a descoperit suprema vocație - sacrificiul. În mine nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a mea atîta timp cît hoitul Își mai vede de treabă am dreptul să mă Înfrupt cît Încape scrupule față de cine se uită la mine ca la un delapidator ordinar că am Împușcat o călătorie În Japonia păi nu e dreptul meu ia să mai beau un coniac și să-i dau dracului pe toți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un lucru bun? - Cînd cauți în toate doar binele și răul înțeleg că jinduiești la cele ce-ți lipsesc. Cum nici bleg nici prost nu te văd, știi singur că nu ești mai prejos de alții. Ai dreptul să te înfrupți. Te bați acuma pentru dreptul tuturor. Dar, cînd vei apuca ciolanul, o să pretinzi dreptul pe care îl are luptătorul de a se retrage cu prada sa. Meritul își va lua astfel ce i se cuvine căci, pentru a savura un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de la un mare restaurant. N-o înfometaseră în prealabil, cum se obișnuia, o antrenaseră gradat, în câteva zile. Să poată sta, apoi, liniștită în fața bucatelor. Să aleagă. Să nu se mai sature, nu din cauza foamei, ci din plăcere. Să se înfrupte pe îndelete, încântată a retrăi vremurile bune ale lumii bune. Să simtă, copleșită, simpatia lumii... Să redevină calmă, îmblânzită, aproximativă, idioată. Calculaseră bine. Nu va avea de-a face, prin urmare, cu aceiași imbecili. Îi slăbise, în ultimele ore, îndârjirea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puber întârziat și casant. Le împărtășesc jocurile, tristețea, cruzimea, indulgent cu sârguința lor caritabilă, dezvălui din când în când nesăbuințele nerealizate, eroismul virtual, amânat, accept să-mi admire cicatricea vârstelor și percep, din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]