1,889 matches
-
trăsura merge prea încet, tu stai pe banchetă și n-ai cum să-l zorești pe vizitiu, dar acum-acum-acum o să ajungeți ! La picioarele tale sunt comenzile făcute pe toată săptămâna - ciocolata Suchard, icrele negre în care, din greșeală, ți se înfundă piciorul, pssst ! Pssst ! Să nu vadă Muti că ai călcat cu sandaua în icre ! Să nu vadă Muti că ciorăpelul tău ajurat e plin de murdărie de câine ! Bietul pechinez al lui Margot s-a ascuns în trăsură de când a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de lîngă pistă. Mai mult, Între timp, În jurul nostru toate se animă, se aud trecînd camioane (se văd sub formă de globuri de lumină care plutesc la mai puțin de un metru de noi), undeva urlă o alarmă, se aud Înfundat voci și ropot de bocanci, strigăte și sunete metalice și bufnituri. Probabil că am nimerit În Triunghiul Bermudelor, zic ca să mai anim lucrurile. Dinspre Moise vine doar tăcerea, pentru că a ratat unele episoade din Teleenciclopedia. Sau poate pentru că l-am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă vezi. Gabriel părăsi camera, făcându-i Stellei un mic semn cu mâna. George se apropia, cu mersul lui caracteristic, deliberat și conștient de sine, asemenea cuiva care ar păși, plin de încredere, peste apă. Mergea ușor înclinat în față, înfundându-și, fără zgomot, picior după picior, în covorul de plastic cenușiu, gros, moale, buretos, al spitalului. Brațele i se legănau într-o mișcare echilibrată. Părea un atlet în timpul liber, conștient de faptul că e fotografiat. Când o văzu pe Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ennistone trebuie să-ți pară atât de liniștit și atât de mic. Liniștit și plăcut, mic și plăcut. Alex îl privi pe John Robert, care nu se uita la ea, și simți cum i se strânge inima. Capul lui mare, înfundat în gulerul larg al hainei, îi dădea aproape un aspect de cocoșat. Îi văzu pielea feței, îngroșată, cu pori mari, nasul puternic de pasăre de pradă și buza cărnoasă, umedă, care-i cădea peste bărbie. Simți impulsul de a întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vibrație profundă, continuă, care, foarte curând, înceta a mai fi conștient audibilă. George stătu un timp nemișcat, percepând vibrația care se armoniza atât de desăvârsit cu bătăile inimii lui și cu freamătul întregii sale ființe. Mai merse câțiva pași, picioarele înfundându-i-se în covorul gros și moale, ca o blană. Când ajunse la camera cu numărul patruzeci și patru, se opri și trase cu urechea. Dinăuntru se auzea doar zgomotul apei. Bătu ușor în ușă. Nici un răspuns. Oare ciocănitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cumpăr ca să-l salvez. Două lire pe un pește? Vreau să-l arunc înapoi în mare. Nu fi idioată! Nu putem zvârli cu banii. Categoric, nu. Gabriel se răsuci și începu să alerge mai departe, cu sufletul la gură, picioarele înfundându-i-se în nisip, fața șiroindu-i de lacrimi. Și-acele tălpi, în vremi străbune Călcat-au pe engleze dune? Și mielul sfânt, dumnezeiesc Păscut-a pe plai englezesc? Și chipul lui a scânteiat Pe cer englez, înnegurat? Cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la marginea obrajilor și terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele umede îi erau puternic rujate. Ochii erau înfundați în orbite și încercănați, iar mâinile mici, pătate de nicotină. Purta una dintre rochiile ei negre care îi plăceau lui George, o rochie de cocktail demodată, pe care o cumpărase de ocazie; avea un decolteu în formă de V, corsajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pădure, unde sunt și mulți porci mistreți, îmi spune ea, Luiza mă lasă, explicându-mi cum să-mi continui drumul, ea trebuind să se întoarcă la casa și prolemele ei. La scurt timp după ce ne-am despărțit, drumul meu se înfundă, fiind blocat cu sârmă. Ce-i de făcut? Imi zic că cel mai bine este să fac calea întoarsă și să urmez șoseaua statală. O strig pe Luiza, dar nu mă aude. Intorcându-mă, mă rătăcesc printre vii. In depărtare, aud
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și să caut o altă cale de ieșire. Incerc prin altă parte, zărind în față două persoane ce se plimbau, probabil, dar care apoi au dispărut, fără să- mi pot da seama încotro s-au îndreptat. O altă cărare se înfundă între vii și copaci și încerc să ies printr-o altă direcție, când, deodată apar în fața mea trei câini, unul mare, negru, lățos, un altul maro ce seamănă cu un buldog, și o potaie mică, albă. Aoleu, sunt cei de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o serbare școlară, melodia însoțindu-l pe Moș Crăciun prin pădurea de brazi de pe scenă) cu lipsa de reacție a oamenilor inevitabil condamnați să-și ispășească existențele "sub vremi". Chiar dacă întreaga ceată îngerească, purtătoare de peruci de vată cu bucle înfundate pe cap și de rochii cu aripi de hârtie creponată nu realizează ceea ce Doamna are să spună, cu glas șoptit, și anume faptul că, probabil, va fi ultima Poveste de Crăciun slăvită pe o scenă cu public școlar pentru mult timp
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
decât deschisă. Iar în mijlocul odăii se căsca o gură de beci care stătea mai tot timpul deschisă fiindcă ai casei aveau mereu treabă acolo jos și coborau pe scara abruptă după alimente, luminându-și calea cu o lumânare. Auzeam vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului: Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fundul ca să se poată mișca... Uite că și locotenentul Făgurel împarte aceeași soartă cu noi, pe când câinele cela de sărjănt a rămas să mai mănânce zilele și la alți nenorociți. Da’ până la urmă - mare-i Dumnezeu - și i se va înfunda și lui... Poate că o pățeam și mai rău cu sărjăntul dacă nu eram cel mai bun trăgător... Păi n-am făcut eu o gaură cât pumnul în 19 țintă dintr-o rafală de mitralieră? Am mai tras eu, da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
începuseră să zeciuiască liniștea comunității. Mi se strecura în suflet o teamă bolnavă, altceva decât teama din tranșee, o teamă amplificată poate și de oboseala atâtor zadarnice speranțe. Intrasem cu tot cu viața și sărăcia noastră într-o mlaștină unde pașii se înfundau în neștiut până la dispariție. Am intrat. Stătea lipit de tocul ferestrei bătând cu un singur deget în clapa lemnului. Un minut...trei. Afară mașina, aceeași mașină sau una asemănătoare cu cele care, sub perdeaua nopții se opreau în porți stârnind
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să le umoare sau, dacă preferăm să respectăm strict legenda, să le transforme în stânci, ci și să le discrediteze. Mai întîi, a acoperit de glorie o șmecherie destul de la îndemînă, fiindcă nimic nu e mai simplu decât să-ți înfunzi urechile, ca să nu auzi, cum le-a cerut el corăbierilor săi. Apoi, a aureolat o "înțelepciune" încă și mai discutabilă, căci dacă principiul "prefer să fiu prudent și să nu aud" rămâne în limitele oarecum normale, acceptând o frustrare, dorința
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spori curajul gîndindu-mă la marea haimana a antichității, la Ulise. Am ajuns la concluzia că Ulise e, de fapt, un escroc. Legat de catarg, el nu înfruntă nici un risc real. În schimb, spre deosebire de corăbierii cărora le-a poruncit să-și înfunde urechile cu ceară, ascultă cântecul sirenelor. E singurul care a reușit asta fără să moară. După ce se va fi desprins din frânghii, își va fi zis, mulțumit, că a fost mai deștept decât toți. Și de ce să nu recunoaștem? A
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a murit și o bombonică de fetiță, pe care am trimis-o cu mă-sa ca să nu schimbe laptele, piere de enterită. Și băiatul Elenei Drăgănescu e tot cam gălbegit . . Bietu Doru - eu tot văr îl socotesc - s-a 240 înfundat la moșia lui socru-su al doilea... A luat-o de-a capu!... Bine că n-are și alți copii ... Cu gemenii, ce-i trage sufletul! . . înăbușite, încurcate, îngrămădite, noutățile de familie năpădeau abia acum glasul întretăiat de suflul astmatic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de pichet alb, înainta cu un pas agil, ce suna distinct cum sună castanietele, pe parchet, un pas sigur, ce exaspera pe Maxențiu, ale cărui tălpi în pantofi albi fără tocuri - pantofi de sport - păreau tălpile unor patine ce se înfundau și lunecau totodată pe nisipul fierbinte și mobil al covorului. Zvelt, în spatele Adei, și așa de aproape că umărul lui atingea ceafa ei vânătă de tunsoare, Lică surâdea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. Văzîndu-i așa de aproape, Maxențiu avu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Patul îl trăgea la o lene mare, plăcută. Era o binefacere nouă, care atâta timp îi fusese refuzată. Niciodată nu cunoscuse îndestul de bine odihna patului. De s-ar fi putut repauza mai mult în copilărie, nu s-ar fi înfundat acum, acolo, în somierele moi, așa de des. Mama lui nu băga niciodată de seamă când era mai palid sau ușor prins de răceală, ca să-1 odinească. îl scula pentru joc, pentru gimnastică, pentru plimbare, așa cum îl scula acum Ada
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
năpraznic. Stratul de omăt variază între cinci-zece centrimetri, și doi, doi metri și jumătate. Depinde de areal. Depinde de închiderea ori deschiderea porțiunilor de teren întâlnit în cale. Oamenii apți de muncă se mai luptă cu intemperiile. Cei mai slabi,înfundă ascunzișurile de prin case, de prin altfel de adăposturi, permanente sau temporare, după cum a dat cel de sus să-i surprindă momentul cumplit. Mijloacele de transport hipo, mecanice ori de alt tip, nu mai pot ieși în drum. De fapt
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spectacol? 22. Doctorul Luca ascunde, probabil, ceva ― și-a zis Julius ― dar ce? În după-amiaza în care a deschis prima oară ușa bibliotecii, bătrânul i s-a părut ușor caraghios, poate din pricina uriașei pălării de pai pe care și-o înfundase pe cap, și surprinzător de spilcuit pentru un bețiv. Julius tocmai se apucase să pună în ordine cărțile despre oracole și mări, dintr-un dulap anume destinat lor, și n-avea chef de taifas. Drept care l-a întrebat, nu prea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
clasă. Cred că-mi ardeau obrajii de rușine și de ciudă. Mă simțeam foarte nenorocit, jignit până în adâncul sufletului. Întâmplarea aceea venea după alta, ia fel de neplăcută. Cum nu-mi permiteam să fiu client al bufetului de la liceu, îmi înfundam în buzunare, la internat, dimineața, două felii de pâine ca să le am în recreații. Spre ghinionul meu, "unchiul George" s-a plantat, într-o zi, la intrarea liceului, poruncindu-le tuturor elevilor să-și întoarcă buzunarele pe dos. Ceilalți au
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
neastîmpăr, pe taică-su, pe maică-sa, pe mama lui Julius: se uitau la el, așteptau să vadă ce face. Ceva mai Încolo, În primul rînd, Martin părea că-i spune: „Hai odată, fă ceva, că oricum ți s-a-nfundat.“ Toți cei de față uitaseră că el era sărbătoritul și mai era și copilul stăpînilor casei, n-avu Încotro și trebui să spună: — Nu se poate! — Ba se poate, spuse Julius și puse scrumiera peste pietricică. — Ai văzut? E aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine?, mai bine decît cînd?, fiindcă lui Carlos nici nu-i trecea prin cap că ea se gîndise În ultimele zile la moarte, la priveghi, la Înmormîntare și la toate aceste cuvinte grele ca o lespede de marmură. Arminda se Înfundase În canapeaua moale ca o saltea de puf a Mercedesului, profitînd de cele cîteva minute cît dură drumul pentru a se odihni cu ochii Închiși, poate că doar așa, văzînd numai negru, va reuși să uite că pachetul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o strîmbătură-zîmbet negustorului de pește, o plecăciune-zîmbet-strîmbătură moșierului-membru al consorțiului-și-negustor de pește, Îl luă de braț pe arhitect, i se Închise un ochi cînd Îl văzu pe Lastarria, simți că face neurastenie cînd Îl zări pe Lalo Bello care se Înfundase Într-un fotoliu și, În sfîrșit, zîmbi larg cu amîndoi ochii deschiși cînd ajunse lîngă Susan, care, puțin distrată, dar cu un aer ștrengăresc și parcă puțin trist, cine știe, mergea În echilibru pe marginea bordurii care despărțea patio-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care mai curînd păreau sughițuri și În cîteva drăcuieli pronunțate În șoaptă, cu nasul și gura Înfundate În pernă. Băgă de seamă că accesul ăsta de mînie se stingea repede și se uită la ceas, să vadă cît ținuse: numai cinci minute. Nimeni nu aflase că e mînios... Deodată i se lăsă iar o ceață pe ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]