1,310 matches
-
Ș-acu mă port altfel cu dânsa... Las’ că și nainte tot așa mă purtam... Am șmotrit-o eu de multe ori... Cunosc eu moarea femeilor, ce crezi mata!... Și Dragoș își duse dreapta la gură și începu să râdă înfundat, vesel. —He-he! zise el. Ce bătăi i-am tras, uite, cu harapnicul! Când o ardeam, se întindea pe jos și se zvârcolea ca un șarpe pe jaratic... Altfel nu-i de chip - dacă n-o bați pe muiere, nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Să cer ajutor, să țip, să devin ridicol? Nu pot să fac așa ceva. Unul ca mine n-are voie să se arate în ismene. Un mit trebuie să rămână un mit, domnule sculptor. De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe sticla mată tot ceea ce avea notat în caiet în legătură cu exercițiul care îi dăduse atâta bătaie de cap. Profesorul urmărește cu atenție. “Ei, ce părere are clasa?” Câteva mâini se ridică din mulțime însă, aproape în același timp, un zgomot înfundat se aude dinspre ușă, apoi răsună, strident, țăcănitul metalizat al unor tocuri care se îndreaptă vertiginos înspre o altă direcție. Paul Alexandrescu, aflat undeva în vecinătatea rândului de la perete, merge către ușă și, cu o mână sigură, o deschide. După
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-l deblochez, însă mâna îmi tremură și nu pot să nimeresc nici o nenorocită de tastă. Care dracu’ era numărul de urgență? De ce naiba nu pot face un lucru simplu când e nevoie? Cineva sună totuși după ambulanță, dar aud totul înfundat, de parcă aș fi îngropat la doi metri sub zăpadă. Aproape de noi văd o fată, probabil de vârsta mea. Ține în mână o plăcuță de înmatriculare, a fost în cealaltă mașină. Are câteva zgârieturi și nu spune nimic. Salvarea nu vine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bună, în ciuda vârstei, către turnul televiziunii, cu luminițele sale roșii în vârf, sau către turnurile și mai îndepărtate ale Casei Scânteii pe care nu reușea să le distingă întotdeauna în orizontul tulbure și mâncat de noapte, ascultând zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
reușea să le distingă întotdeauna în orizontul tulbure și mâncat de noapte, ascultând zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei. Nu, nu sunt ochii ei, greșeam și greșesc, nu mi-a trecut furia după atâția ani, ochii ei erau aprigi și mergeau drept la țintă. Știa ce vrea. Nu aveai scăpare. În clipele în care, urmărind în noapte zgomotele înfundate ale orașului, nu se mai putea abține să privească spre locul în care se afla casa cu scara interioară ca o cochilie de melc, își amintea toate acestea. Și le amintea de parcă n-ar fi trecut aproape două decenii. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strânsă pe trup, a văzut cât de mult se schimbase, era mai planturoasă, sânii cândva mici se umflaseră, amestecul de fetiță și femeie de pe vremuri se topise într-o femeie cu un aer pierdut, obrazul neted cu hașuri fine, ochii înfundați conturați de cearcăne pronunțate. Dârzenia trecuse în gesturi leneșe, încete și prelungite. Sau poate era o mască totul. Au continuat jocul-hărțuială până în clipa în care a întrebat-o dacă știe ce zi este. Uitase de ziua lui de naștere, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vișinie și s-o conducă la baie. După care Andrei Vlădescu a închis ușa, lăsându-le acolo, dar așteptând la câțiva pași pentru drumul în sens invers și auzind toate zgomotele neputinței răbufnind și răsunând între pereții băii și șoaptele înfundate ale fiicei, care încerca s-o calmeze sau s-o aline, și în clipa aceea inima îi bătea mai repede și se întreba, el, Andrei Vlădescu, dacă se apropie cu adevărat sfârșitul, e acum? e mâine? Dar, în scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avea idee unde se află. Vorbele ei i-l arătau iarăși stând la birou și uitându-se pe fereastră - ce-o fi văzând? ce-o fi văzând? ce-o fi în capul lui în orele în care privește către vacarmul înfundat al străzii, nemișcat și tăcut, de parcă ar privi în gol? - și făcând calcule neînțelese de vreunul din casă, care pot să fie și foarte adevărate, dar și joc. Îi spunea cum îi crescuse deja părul pe locul operației, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe chinez. Jim Își dădu seama că japonezii aveau dreptate. Nici unul dintre deținuții britanici nu ar fi ridicat un deget, nici chiar dacă toți hamalii din China ar fi fost omorîți În bătaie În fața lor. Jim asculta loviturile bîtelor și strigătele Înfundate În timp ce hamalul se Îneca În propriu-i sînge. Doctorul Ransome ar fi Încercat, probabil, să-i oprească pe japonezi. Dar medicul avea grijă să nu se apropie niciodată de terenul de adunări. Jim se gîndi la tema lui de algebră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe poartă și o porniră spre cîmpul din apropiere. Deja cerul era plin de parașute, baldachinele albastre și roșii plutind În jos În orezăriile aflate la vreo opt sute de metri distanță de lagăr. Zgomotul avionului B-29 slăbi, ajungînd un huruit Înfundat. Jim fu tentat să-l urmeze pe Price și pe oamenii lui și să se ofere să-i ajute. Parașutele aterizaseră În spatele unui vechi sistem de tranșee. Pierzîndu-și cumpătul, englezii alergau În toate direcțiile. Price se urcă pe parapetul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și ciubucul, luă o gură de cafea și trase câteva fumuri înainte de a se așeza pe scaunul lui preferat, cel din fața ferestrei spre grădină. Nu era prea târziu, dar întunericul se instalase deja. Auzea glasurile copiilor mari și tropăituri mărunte, înfundate, undeva în camerele celor mici. Se pregăteau de culcare. Apăsă pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului și luă mapa din micul sertar. Omul din Istanbul îi scria că sultanul se agăța de cele două principate acum mai mult decât oricând. Ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
umflați de somn, grasă și îndesată, se dete la o parte să ne facă loc. Avea un chip morocănos, de dobitoc. Desigur că tocmai se dăduse jos din patul de fier, cu așternutul răscolit și pernele făcute ghem, pe salteaua înfundată. Cearceaful era mototolit, cu pete în albul dubios la pânzei, ca petele gălbui de pe cămașa ei scurtă. Doamna Patanetschek își arăta gambele scurte și groase, cu venele răsucite de varice, în niște târlige flanelate, cu tălpile scâlciate. Gura Omului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cărămidă. Dar, cu excepția mașinii, a crucii dărăpănate și a bananierului mumificat, curtea era complet goală. Nu se vedea nici un arbust și nici o tufă. Nu creștea iarbă. Și nu cânta nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată de caroseria mașinii printr-un spațiu de vreo zece centimetri. Peste spărtura care fusese fereastra din spate era prins cu scotch un carton pe care scria VAN CAMP’S CARNE DE PORC și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oamenii ăștia. — Vrei să-mi spui tu mie că buzele lui Como sunt date cu ruj verde? — De unde vrei să știu ce au făcut? — Firește că nu știi, spuse doamna Levy întorcându-și ochii cu pleoape acvamarin spre soțul ei, înfundat undeva printre pernele canapelei galbene de nylon. Văzu o bucată de catifea și un papuc de baie din plastic la capătul unui picior păros. — Nu mă mai bate la cap, spuse el. Du-te și te joacă cu planșeta aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să Îndepărteze ultimul rest de mahmureală. Dar a bea În timpul programului era sinonim cu a viola o oaie sub ochii comandantului, așa că Logan se mulțumise cu un pahar de suc proaspăt de portocale și limonadă. Continuăm interogatoriile. Vorbele Îi ieșiră Înfundat. — Puneți-i naibii pielea-n băț. Nenorocitul naibii. Miller nu era de serviciu, așa că el putea să bea. Doar că el n-avea o halbă frumușică de Dark Island, ci un pahar mare de Sémillon Chardonnay lângă somonul său În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
decât celelalte. Dar când au căzut sub lama buldozerelor, s-a construit rapid și Înghesuit. Blocurile tradiționale de granit cenușiu nu se zăreau nicăieri: aici era tencuială ca de terci de ovăz, acoperișuri cu țiglă ondulată, fundături șerpuitoare și drumuri Înfundate. La fel ca orice altă suburbie anonimă. Numai că, spre deosebire de centrul Aberdeenului, unde blocurile cu locuințe de Închiriat și clădirile Înalte de granit micșorau cu o oră timpul de lumină naturală, soarele strălucea din abundență, Întregul ansamblu aflându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lipind telefonul de podea lângă urechea ei, cu gura acoperită de căluș În dreptul receptorului. — Serviciile de Urgență. Care serviciu vă este necesar? Făcu tot ce-i stătea În puteri să răspundă, dar tot ce ieși era un șir de mormăieli Înfundate. Îmi cer scuze, puteți repeta? Transpirând, Jackie Watson făcu o altă Încercare. — Acesta e un număr pentru urgențe. Amabilitatea dispăruse din vocea de la celălalt capăt al firului. Telefoanele false de alarmare constituie un delict. Jackie nu putea decât să bălmăjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se scurtau pe streșini și orașul, populat acum de elfi, leșina.) Gândurile noastre erau o ceață Înghețată de-a lungul burlanelor. Cele două fantome ale noastre se sărutau sus, pe sârmele lungi și labirintice ... Lugubre ecouri de râs se aud Înfundat, lăsând doar un suspin iluzoriu pentru dorințele tinere. Regretul a urmat lucrurilor iubite de ea, ieșind din coaja cea mare. UN ALT SFÂRȘIT La mijlocul lui august a sosit o scrisoare de la Monsignor Darcy, care, evident, Îi găsise până la urmă adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se deplasă la secție pentru poze și favoruri. Karen Hiltscher plecase în pauza de masă. Danny era încântat că nu dăduse peste ea, ca să-i facă ochi dulci și să-i pipăie bicepșii, în timp ce sergentul de serviciu ar fi râs înfundat. Tânăra îi lăsase setul de poze pe biroul ei. Viu și cu ochii în cap, Martin Mitchell Goines arăta tânăr și solid și avea un moț enorm și uleiat - trăsătura cea mai evidentă a figurii lui văzute din față, din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Meeks AICI SE TERMINĂ PASAJUL RETRAS Buzz se deplasă la motelul Seaspray, sperând în sinea lui că moartea lui Mal făcuse inutilă supravegherea lui Lesnick de către oamenii Procuraturii. Ajunse în fața unui țarc plin cu automobile, plasat la capătul unei străzi înfundate, cu vedere la mare. Recepția motelului avea forma unei rachete spațiale ațintite spre stele. Buzz intră și lovi clopoțelul de pe tejghea. Din spate apăru un tânăr cu niște coșuri oribile pe chip. — Doriți o cameră? Buzz întrebă: — Domnul Trotski mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]