5,200 matches
-
pulpele cu iz tergiversat, Eu m-aș ascunde ca în litosferă. Ai unghii lungi, tăioase ca de linx. Și-acum mai port pe umeri cicatrici. Mi-ai consumat cerneala dintr-un pix înțepător ca acele de-arici. Privirea ta mi-ngheață clorofila ce-o port timid în vene și-n neștire. Aș adormi în manuscris pe fila cu chipul tău adulmecând uimire. Pe crusta ta solzoasă de șopârlă, Mi-aș construi hamacul infantil. De sete te-aș sorbi ca pe o
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
poți să respiri ! Păi dacă nu mai respirai ,erai de mult pe altă lume. Ia,să tăceți din gură,că trebuie s-o ascult ! De fapt ,noi nu spusesem absolut nimic,situația în sine și privirea încruntată a doctoriței ne înghețau cuvintele în gât. Și după un minut ,îi pune eticheta. - Dumneata te sperii ușor de fel ? - Da ,sunt de felul meu cam panicoasă ! - Păi vezi că te-am ghicit ? N-are domnule nimic grav ,suferă doar de ipohondrie ! E ipohondră
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
mine mă lupt! AL DOILEA COȘMAR AL ARTISTEI Îmger al morții, păunul privește șocat facerea trecerii și se roagă semeț ca unul care nu ține cont de zicerea zicerii. Vreau să mă trezesc în poziția facerii, înlăuntrul meu soarele negru îngheață, doresc să ies din ispitele coacerii către lume întorcând altă viață. Peștele fecund în zori scormonește înlăuntrul cercului înecându-se, prin moarte viața-i plesnește în cruce, spre cer verticalizându-se. Păunul la mine se strâmbă și fură giulgiul de mort
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
noua temă de casă pe curat, moartea asta-i cam într-o ureche! STĂPÂNA MORȚII Gaura neagră vopsită de neviață, figură de moarte în cap de triunghi, mi se înfige în ochi ca un junghi trimis de infinitul ce mă-ngheță. Gaura negră fără față în triunghiul de verde sperare vrea să ajungă, însă în întinderea rece sare suspendând viața într-o subțire ață. Gaura neagră ce stropește în negru universul învins amenințând moartea cu moarte de lumină nu mai are
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
cenușii ale nespălaților lățoși. Apoi, la comandă, toți Fulgoii începură să arunce cu bulgări de zăpadă, pe care Viscorilă îi spulberă în casele oamenilor, pe copacii verzi și pomii înfloriți, în ochii oamenilor, troienindu-le casele, mașinile, orbindu-i și înghețându-i. Intrară în luptă Vânturile Lățoase care răsturnau mașinile, rupeau crengile pomilor, smulgeau zarzavaturile. Dezastrul luă amploare când intrară-n luptă Ghețienii, care înghețară pe bieții oameni cu săgețile lor de gheață. Dar catastrofa nu se îndeplini decât în momentul
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
pe copacii verzi și pomii înfloriți, în ochii oamenilor, troienindu-le casele, mașinile, orbindu-i și înghețându-i. Intrară în luptă Vânturile Lățoase care răsturnau mașinile, rupeau crengile pomilor, smulgeau zarzavaturile. Dezastrul luă amploare când intrară-n luptă Ghețienii, care înghețară pe bieții oameni cu săgețile lor de gheață. Dar catastrofa nu se îndeplini decât în momentul când Viscorilă începu să sufle turbat, smulgând acoperișuri, copaci, grădini întregi, apoi Iarna cernu prin sita fermecată munți de zăpadă pe care vrăjitorul Ger-Sticlos
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
și tu ești eu. Mă las purtat de valuri, renunț la orice țel fiindcă-i târziu să mai visez de-acuma. Din cerul fără stele, pe gânduri cade bruma ca-ntr-un frumos și desuet pastel. Pâraiele din mine au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire. © Maria Filipoiu 16.10.2014 Referință Bibliografică: VĂLUL PLUMBURIU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
nemișcați statui fără suflare, Cerul parcă s-a ascuns și noaptea-i tot mai mare. Cade roua pe pamant și-mi picura pe buze Toate parcă-ar aștepta sosirea unei muze. Și-i răcoare împrejur, e-un frig ce ma îngheață Timpul ce se-oprise brusc, se-aruncă-în dimineață. O altă zi, o altă zi, vibrează răsăritul, Și-n zorii ce se-arată iar zâmbește infinitul, Iar toate câte s-au oprit o clipă să mă cheme, Sunt clipele care s-au
MAI CONSTRUIESC UN VIS de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383866_a_385195]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA DIN SUFLETUL MEU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului pictură: Mihai Olteanu Pe uliți depășite de-nserare Agonizează viața în pustiu Fereastra înghețată-n crengi mai are Putere să răzbată somnul viu Și-n nepăsarea plumburie Mai merg urme de pași peste-o-nserare Și-mi pare iarna asta o-actorie În rolul meu de-o clipă-i vindecare Albastre răsuciri îmbracă timpul
IARNA DIN SUFLETUL MEU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383937_a_385266]
-
de pierdut: Grădina zâmbetelor...ce se-neacă în ploaia ipocriziei, Răsăritul soarelui...umbrit de cețurile verzi, ale invidiei. Privirea cerului... întunecată de norii faptelor înjositoare, Rețeaua arterelor... prin care curge spre iris culoare. Avem de pierdut: Mugurul încrederii... ce piere înghețat de viforul trădării, Apusul soarelui în valuri... ucis de semnul întrebării. Dulceața dragostei... topită de focul năpraznic, al mâniei, Aripile visurilor... frânte de furtuna oarbă-a mândriei. Avem de pierdut! Vi se pare puțin ce avem de pierdut? Nu poți
AVEM DE PIERDUT de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383952_a_385281]
-
iubire răniți sufeream anonimi, mai am dor de clintit, mai alini tu poteci! Un arcuș de viori ne-ascundea sub un cântec, frunze moarte strângeam, pe sub lacrimi de fum, ne-nveleam cu ninsori în strânsori de descântec, sub un ger înghețam agonii cu parfum! Vânturi reci schilodeau pe sub genele plânse, o iubire țipa, prin tăcerea din noi, norii grei atârnau felinare apuse, eu te chem prin zăpezi, tu m-aștepți pe sub ploi! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: AGONII CU PARFUM / Doina
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]
-
Tomoiagă subliniază semnificația sfântă a iubirii și maniera în care ea se poate consolida, pe un tărâm divin unde o clipă de dor te poate costa nemurirea. “Pe tărâmul în care te-ai născut dintr-un fulger/ Și din ploi înghețate de stele opace/ Voi zbura călărind albe aripi de înger,/ Însoțit pretutindeni de o tainică pace./ Heruvimi și arhangheli ne formează alaiul,/ Zeități necăzute ne contemplă iubirea,/ Între lacrimi și zâmbete ne vom duce noi traiul,/ Pentru-o clipă de
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
la noi, Chiar și amintirea că un abur piere Mâine vom uita că eram doar doi! Și uite așa s-a sfârșit povestea; Zăpadă uitării un vis ne-a furat. Vine primăvară zilele acestea, Va-ncalzi din nou ce este înghețat? Dorina Omota 9.02.2016 Referință Bibliografica: Sfârșit de poveste... / Dorina Omota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SFÂRȘIT DE POVESTE... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384046_a_385375]
-
ramurile în afara noastră, ce ating uneori chiar cerul. Nu începem mersul cu pasul și nu privim numai cu ochii. În aerul din jur, cresc păduri de gânduri tolănite în doruri, în zboruri sau chiar sub tristeți. Nici crivățul nu le îngheață și nici soarele nu le pârjolește. Ele doar cresc, cu inimi vegetale, nemuritoare. Sunt gata să ajungă la noi când sunt mângâiate sau chemate, într-o neobosită disponibilitate. Referință Bibliografică: Infinit / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383339_a_384668]
-
scurteze zbuciumata raită printre neliniști și printre dileme. Întemnițat în iarna mea târzie, cu drumurile înnodate-alături, m-am resemnat ca urmele-mi să-mi fie mereu acoperite de omături. De la o vreme râurile-s bocnă, iar codrul ce troznește când îngheață mă face să mă simt ca într-o ocnă în care singur m-am vârât de-o viață. Din ce în ce Din ce în ce devin avânt și zbor și umerii mă dor de-atât preaplin. Din ce în ce mai des îmi
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
-i greșit ca să iubești, ca sufletul să-l pui pe tavă? Eu cred că doar iubind putem, să-ndepărtăm orice gâlceavă. Nu pot să cred că în mizerii poți face să-nflorească macii, Nu vreau să cred că vântul iernii îngheață-n rădăcini copacii... Nu vreau să cred că un copil îndură frigul și angoasa, Așa cum firul ierbii-n vară se pleacă să îl taie coasa... Nu pot să cred că nu se poate să-ndepărtăm urgia lumii, Ce a făcut
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
Toamna-ascunsă printre dealuri cheamă vântu-n depărtare, Să culeagă dintre ramuri frunzele care-au murit. Și pe trena ei brumată strânge frunzele-amorțite, Dorul meu de vara dusă cu toți macii din câmpii, Ia cu ea tristețea lumii lăsând iarna să mă-nghețe, Să mă ningă cu colinde și cu glasuri de copii. Te privesc cum pleci tăcută, toamnă, tu, cu-al tău veșmânt, Picură din ochi ca ploaia lacrima-mi ce te petrece... Din văzduh încep să cadă fulgii grei peste pământ
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
a venit Primăvara. Ea își puse 12 cojoace și duse oile sus, la munte. Acolo este cald, iar baba începe să dea jos cojoacele până rămâne numai în ie. Când rămâne în ie, începe un viscol aducând Gerul care o îngheață pe Dochia, transformând-o în stană de piatră. Deși oamenii îi reamintiseră că în Martie vremea e schimbătoare, ea n-a vrut să țină cont de sfatul bine intenționat al oamenilor ... Încăpățânarea și inima rea i-au adus pieirea. În
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
mine Desigur în urma urmelor Și-au adus aminte că exist Niciodată nu-i târziu ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ LINIȘTE MORTALĂ (Qetësi vdekjeje) Liniște mortală Nu se aude nimic În afară de arcurile timpului Mi se pare că o umbră Mă privește în ochi Inima în mine îngheață Nu știu de ce mi-e frică Fața palidă ca toamna Ce pâine măcină viitorul Răutatea învinge bucuria O picătură de lacrimă Mi-a curs pe față A șuierat în mine un ecou Iar prin vene un foc Mă arde cât
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe pereți! Ce mult a mai trecut de când cu toții, Mâncau pe prispă-n multe dimineți! S-au dus cu toții să câștige-avere... O lacrimă îngheață pe fața de bătrân... Și-ncet, strângând pânița cu ultima putere, Privi în urma lui la toate ce rămân. Curând pleca-vom poate spre Domnul în vecie, Și toate-n urma noastră aici vor rămânea, Copiii poate-or plânge și poate
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
plecați, Cu dor o rugăciune strâns împletește-n ele, La piept strânge ciorapii cu lacrime udați. La geamul cu mușcate și flori micuți de gheață, Stau doi bătrâni ce-așteaptă copiii cei plecați, Împart tăcut o pâine și lacrima le-ngheață, Se cred bătrâni ca vremea și de cei dragi uitați. Pe aripa de vânt, pe fulgii ce-or să cadă, Trimite-vor în lume povești pentru nepoți, Și-n nopțile în care doar crivățul se-aude, Bunicul și bunica vor
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă, Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor... Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de amor... Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea, Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri, Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea Și cuprinși de vraja lunii, noi pornim spre nicăieri.... Doar iubirea ni-i busolă în această lume rece, Iarna, tainică amică, ne așterne
SENTIMENTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383501_a_384830]
-
Cu ochii mei în lacrimi, ea se joacă, Când triști ei cată-n zare, rândunele. Ce trist e cerul! Pe acorduri fine, A prins să plângă cu sclipiri de gheață, Și-n aburii tăcuți ai dimineții, În suflet primăvara îmi îngheață. Se-ascunde-n mine scumpa primăvară, Și înflorește-n fiecare gând, La tâmple ghioceii se răsfață, Brândușele alintă- al meu cuvânt. S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa, Și mă-nverzește până la urechi, Curând în sufletu-mi vor da din aripi, Nălțându-se
S-A RĂTĂCIT ÎN MINE PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383507_a_384836]
-
Katarina, prietena ei din copilărie, îi întindea un bujor roz, zâmbindu-i cu gropițe, săsoaica... Veni și mama ei cu alți morți. Erau toți. „Uite, acum , la sfârșit , viața mă învață fericirea...„ fu un gând, poate ultimul. O lacrimă îi îngheță obrazul ... Începu să plutească învăluită în lumină... Florica Patan, TRECEREA Alba Iulia, octombrie, 2017 Referință Bibliografică: TRECEREA / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240, Anul VII, 17 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]