2,766 matches
-
în nuanțe care se cer cercetate cu cea mai mare atenție. E un scris profesoral, fără să fie pedant. Aceasta nu înseamnă, firește, că proza lui Salazar - proza citită de el în atâtea conferințe, lecții universitare sau cuvântări politice - este înghețată, că emoția nu răzbate nicăieri sub perioadele acelea masive, bine echilibrate, care se leagă una de alta într-un ritm arhitectonic, suprapunîndu-se, traversîndu-se, înlănțuindu-se. Proza lui e - dacă nu colorată sau electrizată de emoție, ca a atâtor maeștri ai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
crească un nor pe acolo. Acolo poate să plouă direct în cadă. - Și faci baie tot timpul... - Nu, numai când plouă. - Atunci, am putea avea și un om de zăpadă în frigider. Ești de acord? - Bine... - Dar să fie de înghețată de vanilie, că picăturile mele îl pot transforma așa. Și să locuiască la noi în frigider, vara, că iarna pot să-l scot afară, la plimbare, să se întâlnească cu alți oameni de zăpadă, care nu sunt de vanilie. Oameni
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
vanilie, că picăturile mele îl pot transforma așa. Și să locuiască la noi în frigider, vara, că iarna pot să-l scot afară, la plimbare, să se întâlnească cu alți oameni de zăpadă, care nu sunt de vanilie. Oameni de înghețată de la alți copii din frigiderele lor. 4 ani și 2 luni Ce este paradisul? Știu. Paradisul este un loc în care găsești tot ce vrei tu. Tot ce iți place ție. Eu mi-aș dori un paradis plin cu pisici
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
greu, impregnat de mirosul prezenței umane. Nu departe de el, cineva sforăia. înțelese că femeile pe care le auzea sporovăiau în dialect galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să lovească... Ce sfârșit avusese ciocnirea? Ce i se întâmplase? Era limpede că fusese rănit, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copil cu inima stăpână, Cu ochii obosiți și mămăliga-n mână, O roată toți formam de prichindei La strachina de lemn doar cu mujdei. Cum iarna mai mergeam câteodată Pe albia Tanacului de altădată Și m-avântam crezând că- i înghețată, Dar nu era și mă-ntorceam murată! Nu uit nici de-un coleg, vecinul meu, Ce stâlpi de telegraf el număra mereu, Să știe-n sat cam câți sunt în total Și niciodată nu ajunse la final! Eram cu toți
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
serie de alți olimpici stradali, distinși, dar răsuflând din greu, și fluturându-mi, amabil, mâna, fără nici o urmă de condescendență. Oricum, într-o seară frumoasă de primăvară, când locuiam încă pe Riverside Drive, Bessie m-a trimis să cumpăr niște înghețate. Am ieșit din casă chiar la acel sfert de ceas magic pe care l-am descris mai sus. La fel de fatal pentru arhitectura acestei anecdote, purtam teniși - aceștia fiind pentru cineva care se consideră Cel Mai Iute Alergător din Lume exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în care am ajuns în stradă, am devenit Mercur în persoană și am țâșnit într-un cros extraordinar, pe porțiunea lungă care duce spre Broadway. Am dat colțul pe Broadway, dintr-un zbor, realizând imposibilul: sporirea vitezei. Prăvălia care vindea înghețată Louis Sherry, favorita lui Bessie, era la vreo trei intersecții, pe 113th Street. La jumătatea drumului, am trecut valvârtej pe lângă librăria de la care ne cumpăram de obicei ziarele și revistele, dar alergam orbește, fără să observ dacă se găseau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că pur și simplu alergam. Ușurarea lui a fost fără margini. Doamne, ce m-ai speriat! Și cum alergai! De-abia am putut să te ajung din urmă. După care ne-am dus împreună, în pas de plimbare, să luăm înghețatele. Poate că e ciudat, poate că nu, dar moralul celui devenit acum Al Doilea Cel Mai Iute Alergător din Lume nu a scăzut simțitor. În primul rând, pentru că fusesem depășit de el. Și apoi îmi făcea plăcere să văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În primire dosarul confecționând atâtea probe Încât nefericitul se alegea cu ani grei de Închisoare. Extrem de periculos acest produs al tiraniei comuniste...!! Își mai aprinse o țigară aruncând neglijent pachetul În mijlocul mesei, făcând semn ospătarului să se apropie. „Doresc o Înghețată asortată cu frișcă și dulceață de smeură În care să domine fisticul...! Voi mâncați Îngețată...? De ce nu, pe căldura asta trebue să vă răcoriți, nu de altceva dar, să mai putem bea...! Mai trase câteva fumuri din țigară și zise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zilelor ce vor urma, iar maistrul intuind situația jalnică În care se afla noul brigadier, aduse vorba despre el. „Din ce oraș al țării sunteți, domnule inginer? Presupun totuși, sunteți tare Înfometat, cu mâncarea asta de proastă calitate și pe deasupra Înghețată...! Iar cu Îmbrăcămintea asta mizerabilă, vă puteți Înbolnăvi iar la infirmeria Închisorii În mod sigur, medicamentele sunt inexistente...!!” Tony Pavone se Îmbujoră, Întrezărind o speranță. Oftă prelung. „Sunt născut și trăiesc În acest minunat oraș, domnule maistru. Bucureștiul e leagănul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai că nu ești unul dintre copii aia din Sudan cu muște în jurul gurii. Faci liste cu Lucruri de Făcut - să reorganizezi raftul cu lenjerie, să înveți două sonete. Îți permiți mici atenții față de tine însăți - felii de prăjitură cu înghețată, concerte la Wigmore Hall. Și, din când în când, te trezești și rămâi uitându-te pe fereastră la o altă nenorocită de dimineață și te gândești: nu pot s-o mai fac. Nu pot să mai trag încă o dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a cărat toată mâncarea într-un separeu din colțul localului și a mâncat absolut tot, chiar dacă stomacul începuse deja s-o doară. Și-a descheiat nasturele de sus de la fustă și s-a dus să-și mai cumpere și-o înghețată. În tot acest timp, apelurile pierdute se acumulau pe telefonul mobil. Singura ei grijă era ca nu cumva printre ele să se afle și apeluri de la Jina sau Irene. Finalmente, Mary s-a decis să riște. Când și-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bine. De când îi lăsaseră pe copii la mama ei, John abia dacă-i mai adresase vreun cuvânt. Privise afară, pe fereastra avionului, și refuzase să răspundă la comentariile ei în legătură cu stewardesa care-i servea numai pe ei, antreurile delicioase și înghețata de casă. Când cartea începuse să facă valuri, când Alice primise oferta de a vinde drepturile de ecranizare, când contul lor începuse să se umfle atât de repede încât nici nu mai știau pe ce să cheltuiască banii, John fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acasă. Mike a luat în mână unul din elementele micuțe ale jocului și-a simțit cum se liniștește. Îi era deja dor de Danny - de bosumflările lui și de privirea lui catatonică de la Nintendo. Ambele stări puteau fi izgonite cu înghețată și-o plimbare cu bicicleta prin parc. Danny, care fusese cea mai mare și mai frumoasă surpriză. Jina își făcea griji din cauza ciudățeniilor băiatului, din cauză că Danny nu avea prieteni, dar Mike văzuse destui derbedei ca să știe cum arătau problemele adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de la Pet Shop Boys și clipul lor simpatic cu Statuia Libertății cu secera și ciocanul. Primul meu West a fost, în 1990, Dubrovnikul. Frumos. Școală CEU pe tema Philosophy for Children. Adriatica. Pomi de climă meditaraneană. O cofetărie de lux. Înghețată cu umbreluță. Prima și ultima. Când am plătit-o, am știut că nu voi mai pune gura pe ea cât oi sta acolo. Lipsa banilor mă paraliza, așa cum o paralizează pe maică-mea nota de plată de la restaurantele la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
puține văzusem (eu în ’90 îi cumpăram băiatului meu banane, din ’92 îi cumpăram ananas și cam trei ani mă căram și cu Coca din West). Să nu mai spun de băuturi, de jusuri, de cristalele sub care se exhibau înghețate și torturi. Încă de când am văzut pâinea aceea cu nuci, alune, mac, susan, ca spuma și ca smoala, gâtul mi s-a strangulat. Am băut o seară întreagă apă minerală. Nu am putut să înghit nimic. Mi-era frică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar ne-au întrebat despre Afganistan. Toți ne scormonesc. Noi voiam să vedem viața adevărată din Londra, să mergem pe străzi, să intrăm în galerii de artă și în magazine, cine știe, să stăm la o cofetărie, să mâncăm o înghețată și să ne uităm la lume. Nici aici nu suntem libere. Voi faceți ce vă taie capul, mergeți unde vreți, vă stabiliți singure programul. Nouă ni-l fac alții și tot în jurul Afganistanului. Singurul care vorbește cu noi altceva e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oameni peste tot, așa ne-a făcut Dumnezeu; amestec de bine și rău. Ce să-i faci? - Sunteți fericită dacă vedeți viața atât de simplu. - Zic și eu așa, râse în timp ce ni se aduseră două prăjituri și două cupe cu înghețată, precum și paharele cu apă cu câte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuând copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă până de curând, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbea în timp ce eu mă vedeam alături de el, traversând Mediterana spre Țara Sfântă. Amuțisem. - Vă înțeleg, spuse profesoara, punându-i mâna pe umărul stâng. Era vădit emoționată. Să vă ajute Dumnezeu! Și făcu semn fetei, care veni lângă noi. Comandă o înghețată. El încercă un refuz, care fu anulat de gestul politicos și categoric al profesoarei, care împrumută - nefiresc în situația în care ne aflam - ceva din autoritatea unei amfitrioane. Apoi zâmbi amical. - Vedeți dumneavoastră, continuă el, omul e ca un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un pahar de apă la nevoie. Vedeți... - Aveți dreptate, rosti profesoara, în momentul în care vorbirea acestuia fu întreruptă nu de voința lui - ceea ce profesoara nu observă - ci de tânăra care ne servea și care aduse pe platoul de metal înghețata comandată. - Mulțumesc! înclină din cap Davidsohn, adresându-se fetei care la rându-i rosti ceva, zâmbind, desigur o politețe. - Și ce-o să faceți dumneavoastră acolo? intervenii într-o doară. - Ce-am să fac? Știu eu? De foame n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Poate îmi dai niște valium...? — Nu. — Mă doare în gât de mor. Crimă și pedeapsă. Mă duc să mă culc. Din cauza timpului pe care îl petrece în tufișuri ude, Helen suferă foarte des de dureri în gât. — Îți aduc niște înghețată de îndată, scumpo, i-a zis mama. Spune-mi, mor de curiozitate, ți-ai îndeplinit misiunea? Mamei îi place la nebunie profesia lui Helen, mai mult, aproape, decât îi place a mea, și asta spune totul. (După câte se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar putea fi bune ca să nu mai faci roșu în gât. — Nu. Helen a fentat-o, și asta mi-a confirmat bănuiala - de fapt îi plăcea să facă roșu în gât, avea o scuză să stea în pat, să mănânce înghețată și să fie nesuferită cu restul lumii. —Ia vitamina C. —Nu. —Ia vitamina C. —Nu. IA NAIBII VITAMINA C! — Dumnezeule, nu face o criză. Bine, fie. Dar n-o să aibă nici un efect. După ce a ieșit trântind ușa în urma ei, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
două sute de dolari acum și îmi cereai o mie de dolari adineaori? Pentru că, drăguță, mă tem pentru tine. Trebuie să scapi de asta, chiar acum, sau o să ți se întâmple ceva îngrozitor. Pentru o clipă mă prinsese din nou, eram înghețată de spaimă. Dar ce mi se putea întâmpla? Cel mai rău lucru pe care mi l-aș fi putut închipui se întâmplase deja. Dar dacă era un blestem asupra mea? Dacă ăsta era motivul pentru care murise Aidan...? Gândurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
alt bărbat. Pe un ton mult prea serios, a zis: —M-a devastat. A început să râdă: — Auzi la mine! Vorbesc ca Rachel. Ah, dă-o naibii. Hai să ne înveselim. Când mi-oi termina țigara, hai să ne luăm înghețată. —OK. Mă uimea de fiecare dată. Dacă aș fi avut doar o sutime din capacitatea ei de a-și reveni la normal, aș fi fost un alt om. Am stat în parc până când s-a răcorit, am comandat mâncare thailandeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
enervat foarte tare, „relația“ noastră cu el e destul de tensionată de când „am renunțat la lactate“ cu toții din cauza acelui regim stupid pe care ni l-a impus Helen, regim care a durat doar cinci minute până când și-a dat seama că înghețata este făcută cu lapte. A fost destul de greu să-l convingem să mai vină înapoi atunci. Mama ta iubitoare, Mama. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Am stat ca pe ace așteptând să sune tipul ăla, Mitch, să-mi dea numărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]