3,183 matches
-
înțelegea ea despre ce este vorba, dar era sigură că nu-i plăcea să fie pupată de Bibicu sau de către alt copil. După ce rudarii au părăsit satul, când avea vreo doisprezece ani, au mai încercat și alți copii să o "înghesuie"pe la întuneric, când se jucau seara pitulita pe uliță. Maria, sora geamănă, se mișca mai repede ca ea. Radia de plăcere când se lăsa antrenată în asemenea jocuri. Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
familiei. Chiar dacă singur. Aici va fi întotdeauna o pâine de mâncat Albă. Dacă nu a fost pusă pe masa Nu e vina ta. Au fost mulți sărbătoriți azi. Și unde să pui o pâine Între atâtea bunătăți? Unde să mai înghesui Comorile lumii, în plasă? Am auzit spunându-se În jurul meu: - Cine se supără, să i se taie nasul. Eu sunt Pinocchio, Draga tata Geronimo. Dă-mi și mie un suflet Că șforile astea Îmi taie toate oasele Și totuși Mă
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
izvorul... Seara dulce se coboară... Învăluită-n stele... Pe-alei însiră-ndrăgostiții Sărutări... șirag... mărgele... Însă nimeni nu-nțelege Ce-i-a amețit pe toți ca fumul... Și a îmbătat tot parcul... Pe alei a înflorit „salcâmul”... Floare albă și timidă, Înghesuită în ciorchin... Simplă, aproape insipidă, Dar plină de parfum divin... Floare plină de dulceață, Cu miezul gălbior, Îmbrăcată ca mireasă, La alesul tuturor... Fecioară albă a primăverii, Și a lebedei, pe lac... Părăsită la altar, De „trădătorul”... liliac... El avea
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
îngust, cu două geamuri și ele destul de mici, la care, în loc de sticlă, era un celofan zdrențuit. Ce diferențe sunt între unii și alții! Când m-am dus cu lumânarea am putut vedea că soba, două paturi și o masă erau înghesuite în acea încăpere ce ținea loc de dormitor, bucătărie și baie. Nimic altceva. Doar un telefon, pe care l-au primit de la un neamț ce a trecut pe-acolo în căutarea unei familii de sași și care, văzând copiii jucându
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
erau tinere și gălăgioase, cum de fapt sunt în general sportivele, adică pline de viață. Matei a remarcat-o pe Antilopa dintre cele din echipă, fiind cu părul blond. Da, îi plăceau blondele! La sosirea trenului dinspre Oradea lumea se înghesuise să se urce în vagoane fără să mai fie atenți la alte amănunte. Matei își găsise repede un loc într-un compartiment, dar lângă el rămăsese un loc liber. În ușa apare Antilopa căutând un loc. Cei de lângă Matei s-
ANTILOPA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361715_a_363044]
-
Fleșcăit, de boșorog?! Cum te-arunci atunci în carne, Spurci sfințenia-i din lucarne, Să i-o dai, în psalmi de fuste, Și lui Dumnezeu, s-o guste?! Cum te râde tot calicul, Că ești singur cu nimicul, Și-ți înghesuie și-mplântă, Toți, icoana ta cea sfântă? Cum nebun, o lume, critic, Te botează “sifilitic”, C-ai ajuns, din om, o rană, Înșelată de-o icoană?! Cum, din toată astă gloată, Chiar și ea, cea prea curată, Minte, ca întregul
ICOANA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361741_a_363070]
-
Monterey Bay, un fel de zid cu picturi murale concepute de amatori cu har și profesioniști ai penelului pe Recreation Trail, ce merge paralel cu Ocean View Blvd, sau cu o potecă strâmtă pe coasta Pacificului, în perimetrul cărora se “înghesuie” toate instituțiile care decriptează memoria locurilor, Acvariul, Cannery Row, Casa memorială John Steinbeck, hoteluri, cafenele, restaurante, portul cu sute de vase trase la mal sau așteptând să ridice ancora, spații comerciale, gălăgie multă și demonstrații în aer liber de dresură
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
aerul nimic nu se aseamănă cu respirația literei înainte de a fi număr în adâncul unei dureri liniștea este starea de absolut a firii nu trebuie să faci nimic ca să o simți ea se află acolo în lăuntrul întunericului tău se înghesuie în corola tuturor celulelor fără a striga nicicui întinde mâna dincolo de tine există nefirescul din care poți doar să te înfrupți nu ești tu acela nu te recunoști în struna a nimic care nu ești tu în stepa propriului tăiș
ODĂ SÂNGELUI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351864_a_353193]
-
și pe intrarea de la "Zidul morții" unde se auzea o motocicletă turată de scotea un fum și un zgomot de ziceai că nu-i numai una ci câteva. Curioșii după ce plăteau biletul de 3 lei cât scria pe pancartă, se înghesuiau pe marginea zidului de tablă. Curiozitatea mea nu avea margini. Cum să fac să văd și eu ce se întâmplă în interiorul cilindrului din tablă de aplaudau așa de tare spectatorii? Nu aveam curajul să-i spun tatălui că m-aș
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
anume pentru el. Un zeu și un spectacol demn de o a doua vizionare, gândi Diana, la sfârșitul piesei, așteptând, ca de obicei că sala să se golească. Era ca un tabiet al ei, să iasă ultima, să nu se înghesuie la garderobă și să savureze liniștea de la sfârșit, ca pe o cană de cafea de calitate, fierbinte și parfumata. Actorul, obiectul analizei sale din această seară, apăru la un moment dat de dupa cortina, ca pentru a arunca o ultimă privirea
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
și intrați fără teama, Vă cheamă matele puturoase ale internetului Gata să vă înghită cu tot cu tastatură. Nu vă așteptați să vi se dea ceva, N-o să primiți nimic de la nimeni! Click aici, dobitocilor, Mânați de sentimentul de turmă, Dați navală, înghesuiți-vă, îmbulziți-vă, Vă așteaptă dincolo de ecran neantul Și odată cu el toți prostii laolaltă Numărând accesările pe minut, pe oră și pe zi, Frecându-și palmele de atâta trafic pe prostie. Click aici, dobitocilor, Ca oițele rătăcite spre gură lupului
MARIN MIHAI : POETUL MARIUS TUCĂ SE TRANSFORMA IN CARTE DE POEZIE !-´´ AM SA TE IUBESC PANA LA SFARSITUL LUMII ´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643]
-
de genialitate. După mine, asta e cea mai abjectă lipsa de profesionalism adusa de ultimii zece ani de publicistică literară (fenomen ce se dezvoltă invers proporțional cu efectele crizei, ca și cum dejecțiile acesteia i-ar fi deosebit de prielnice), în care se înghesuie nechemații să se pună în valoare unii pe alții doar pentru că au învățat să scrie și să publice. Respectul pentru meseria altuia a dispărut și, spre a-și hrăni veleitățile, exact cei mai proști poeți și prozatori încep s-o
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
a presei, trista vanitate a veleitarismului agresiv ne face să considerăm normal lucrul acesta. Și nici măcar să nu ne mai amuzăm când lăudătorii de serviciu găsesc merite literare unor coperte între care, spre a avea „operă”, șeful sau patronul lor înghesuie otova versuri și recenzii, proze și panseuri, reportaje și interviuri luate, articole de fond și interviuri date. Interviurile fiind cele mai frecvente, fiindcă umplu paginile ușor și fără efort în vreun domeniu artistic, deoarece „stilul colocvial” permite toate greșelile de
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
și pe intrarea de la "Zidul morții" unde se auzea o motocicletă turată de scotea un fum și un zgomot de ziceai că nu-i numai una ci câteva. Curioșii după ce plăteau biletul de 3 lei cât scria pe pancartă, se înghesuiau pe marginea zidului de tablă. Curiozitatea mea nu avea margini. Cum să fac să văd și eu ce se întâmplă în interiorul cilindrului din tablă de aplaudau așa de tare spectatorii? Nu aveam curajul să-i spun tatălui că m-aș
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
trebui să fie omul la sfârșit, nu la început... dar n-am făptuit noi, după inima noastră, lumea însuflețită, doar îi înmulțim obștea, după legea naturii. Chiar dacă sunt strânse cu ușa producțiile tv cu și despre copiii candidați la umanitate, înghesuiți în răzlețe emisiuni de către candidații politici, actorul Ovidiu Cuncea nu a pierdut din mână mitul copilăriei, sub defazarea mitomanilor noștri care scot la târg realitatea pe halucinații! Credeam că a trecut veacul disperării, dar a început altul! Cu toate acestea
OVIDIU CUNCEA. PRINTRE PUŢINELE MINUNI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350649_a_351978]
-
De-acasă eu când am pornit, În suflet am înghesuit, Doar Dragoste! Să am aici peste ocean, Unde trudesc pentru un ban, Doar Dragoste!. La început fiind derutat, Credeam că prea sunt încărcat, Cu Dragoste! Dar. . . am văzut c-am repejor, C-aici nu poți trăi ușor Cu Dragoste. De
CU DRAGOSTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351280_a_352609]
-
altarele” de lemn ale Inchiziției decadente, dimpotrivă. Era un secol cu aere de modernitate și zgomot de arme de tot soiul, ce se îndrepta cu pași repezi către ultima suflare a sorocului său calendaristic, un secol unde progresele felurite se înghesuiau unele după altele în circul concurențial al ordinii planetare de moment, dar care nu a exclus nicio clipă din fibra lui rece și aprigă moartea... O moarte cu fața vânătă și gust de sânge închegat, căreia Doina și Ion Aldea
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
săi (ei fiind în realitate, adevărații conducători ai Partidului Comunist „din” România), sub aplauzele furtunoase ale părinților acestor capete parlamentare de azi, care l-au omorât pe Ceaușescu nu pentru a salva țara de dictatură, ci pentru a se putea înghesuit ei, ca ulii, la guvernare, cu același tupeu și nesimțire de care au dat dovadă și părinții lor. În vremurile ceaușiste, toți părinții comuniștilor Patapievici, Iliescu, Năstase, Geoană, Tismăneanu, Băsescu..., cumpărau totul la jumătate de preț sau mai ieftin chiar
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
a se întâlni cu el. Cu două zile înainte de a se încheia durata de tabără a fugit. Nu a spus nimic la nimeni. După miezul nopții, și-a luat cele câteva articole de îmbrăcăminte pe care le avea, le-a înghesuit într-o geantă de voiaj pe care el i-a dat-o, a scris un bilețel de câteva rânduri în care spunea că pleacă acasă cu "iubitul" și l-a așezat la vedere, pe pătura de pe pat. A ieșit tiptil
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
din Moldova, s-a opus vehement așezării la coadă: „Nici gând, măi, băieți! Poate ne filmează careva și ne vede mama la televizor...N-o să scap de rușinea asta toată viața, că dumneaei râde când vede, la televizor, cum se-nghesuie cucoanele bine-mbrăcate la sărmăluțele electorale sau după cozonac, pe la mănăstiri.” “Hai să ne-mbătăm!!!!!!!!!!!” mă sună și pe mine un amic, deja în formă. “În centru suntem toți, numai tu lipsești, profa fitzoasă !!!!” Ei, da. Mai asta-mi lipsea acum
PERLELE ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351438_a_352767]
-
în contra râului - devii invulnerabil. • Viața se aseamănă cu o spirală. Nu știm în ce direcție este ținta ei, dar trebuie să mergem în direcția pe care o credem cea justă. • Oamenii văd lumea că pe o piramidă fatală și se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i; drept pentru care, se și sfâșie între ei și sunt cu totul nefericiți (nemulțumiți)... Pe când, dimpotrivă, dacă ar crește și s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
de marmură și de lemn. Nici nu știm ce scrie pe toate crucile! • Aparițiile unor morți în viața publică în ultima vreme constituie o problemă. Se știe că mulți care au murit în urmă cu ani și ani se mai înghesuie și astăzi pe listele electorale, refuză să renunțe la pensiile, pe care le luau în viață și continuă să le ridice și azi, participă la viața publică, atunci când e vorba de ajutoare și drepturi etc. Nevoia unei structuri oficiale, unor
MINISTERUL CIMITIRELOR (1) de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350774_a_352103]
-
în contra răului - devii invulnerabil. • Viața se aseamănă cu o spirală. Nu știm în ce direcție este ținta ei, dar trebuie să mergem în direcția pe care o credem cea justă. • Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală și se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i; drept pentru care, se și sfâșie între ei și sunt cu totul nefericiți (nemulțumiți)... Pe când, dimpotrivă, dacă ar crește și s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
cât aș fi putut, dacă aș fi fost undeva afară, pe un câmp, ca să pot zgudui și cerurie nu numai ce-aveam prin jur... „Ce să las? Mai nimic! În cei 38 de ani ce-i aveam ca și împliniți, înghesuiam acum la repezeală: ...o copilărie fericită petrecută într-un adevărat Rai românesc, dar care avea și „șerpi”, ...anii de școală primară, de profesională, de armată, de liceu, de facultate, ...mulțimea de prieteni buni, ...cei câțiva prieteni de suflet foarte buni
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
nori de praf prin razele soarelui. Se auzi un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-a terminat bombardamentul pe ziua aceea. Apoi forfota de dinainte, în sens invers, căruțe, mașini , trăsuri, tramvaie se înghesuiau printre dărâmături să-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai apărea, capul lui va rânji
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]