1,318 matches
-
la care visase. Nici asta nu ieșise așa cum își dorise. Termină de mâncat și puse farfuria în micuța mașină de spălat vase. Nu se mai gândise la treburile asta de mulți ani de zile. Nu-i plăcea că i se îngrămădeau iar toate în minte. Nu o mai afectau, dar o întristau pentru felul în care își irosise atâția ani din viață lingându-și rănile și neavând încredere în nimeni. Măslinele fuseseră recoltate, iar familia de la TV le dusese la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Comuniunea cu natura și toate cugetările astea existențiale erau mărețe, nimic de zis, mai ales la ora două dimineața, dar mai bine își păstra capul pe umeri. Se lăsă în genunchi și culese diversele facturi și broșuri pe care le îngrămădise pe birou în ultimele două săptămâni. Apoi nimeri o bucată mică de carton și își dădu seama că era lozul pe care i-l trimisese Nerys de ziua ei cu câteva luni înainte. Nu se obosise niciodată să-l răzuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ocupă de tot ce ține de cumpărarea obiectelor de artă. Așa că m-am hotărât să vin să văd dacă pot vorbi cu el. Cine știe, pictura pe care o caut s-ar putea foarte bine să fie una dintre alea Îngrămădite lângă perete. — Poate că e, zise Rienacker. Presupunând, desigur, că te cred. De cine e pictată și care e subiectul? — Rubens, i-am răspuns, Încântat de propria-mi inventivitate. Vreo două-trei femei goale lângă un râu. Se numește La scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și inutile, cu case având drugi de fier la ferestre dincolo de care se vedeau femei bătrâne în balansoare din epoca victoriană, în mijlocul bibelourilor și fotografiilor de familie, mirosul de fructe putrezite urcând din apa fluviului, păsările cu pene prăfoase, șoimii îngrămădiți pe acoperișuri, cimitirul pe porticul căruia scria cu litere negre "Liniște ", trotuarele înnegrite noaptea de gândaci, care acopereau și scările hotelului, se izbeau de lampă, de ziduri și cădeau, pentru ca în locul lor să vină alții, cei morți fiind devorați de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care mă decid să cobor. Mai e ceva ce nu înțeleg. Toltecii, care au cucerit Chichen-Itza, erau seminomazi. Ca și mayașii veniți înaintea lor. Ei bine, cum se explică, oare, pasiunea pentru construcții de asemenea proporții din partea unor seminomazi? Ca să îngrămădești o atât de mare cantitate de piatră într-un templu sau într-o piramidă, trebuie să crezi, dacă nu în eternitate, măcar în iluzia ei. Toltecii au clădit, între altele, aici un tzompantli, rămas aproape intact; un altar macabru, unde
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de sfârșit al taberei se adunaseră deja aproape toți elevii și profesorii, unii așezați pe băncile tribunei, dar cei mai mulți în picioare, umblând de colo-colo sau pălăvrăgind în grupuri mici. Două mese lipite, acoperite cu pânză roșie, alcătuiau un mic prezidiu. îngrămădite pe ele se aflau obișnuitele termosuri, treninguri, insigne și diplome care urmau să se dea ca premii. Locul era luminat slab de câteva becuri galben-murdare, așa încît 124 cele două porți de handbal de la extremitățile terenului asfaltat abia se zăreau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
coborât alte secole, până când, la mii de paliere mai jos, pe neașteptate, se deschise-o cavernă de dimensiuni gigantești, cu un glob rotitor, aidoma soarelui, în centru. Flori cărnoase ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cer, roșul de sânge, galbenul de, s-au întins lacome în albul tricoului lui, mama îi cere să-l scoată, îi aduce o cămașă, Theo gol până la brâu zâmbește unei îndepărtate zile, afară se-ntunecă de ploaie, nori grași se-ngrămădesc pe cerul de vară, Sunt tot murdar de vopsele! Ia-ți cămașa asta! îi întinde mama cămașa curată, Daniel, te rog strânge tot! mi se adresează mie cu aceste cuvinte, Îmi miroase a ploaie! și el adulmecă aerul cu nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dat din cap a aprobare. Hogeacul emana un miros puternic de poșircă. Un pat încropit din două scaune de mașină ocupa cea mai mare parte a podelei. Era acoperit cu câlți de tapițerie și prezervative folosite. În colțurile camerei erau îngrămădite sticle goale de vin, iar unica fereastră era murdară și acoperită cu pânze de păianjen. Duhoarea mi-a întors stomacul pe dos, așa că m-am dus și am deschis fereastra. Când m-am uitat afară, am văzut un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de pește alb aterizau aici În fiecare săptămână pentru a fi golite de măruntaie și transformate În fileuri. Puteai câștiga bani frumoși dacă suportai frigul și mirosul. Containere uriașe din plastic albastru, pline cu măruntaie și oase de pește, erau Îngrămădite pe stradă, ploaia neîmpiedicând pescărușii să se năpustească din Înaltul cerului pentru a se Înfrupta cu vreun cap de pește sau să plece măcar cu ciocul plin cu măruntaie. — Ce crezi? Întrebă Watson, Înfundându-și mâinile adânc În buzunare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de acele glasuri și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de război, conștiente de puterea lor. Mai în spate, pe Cardo, soldații ieșiseră cu toții din barăci - până și grăjdarii, vânzătorii de alimente și calones, sclavii intendenți, se îngrămădeau, umplând strada. Durii decuriones și centuriones nu interveneau. Era de-ajuns pentru a înțelege periculosul lor consens. Germanicus tăcea, pentru că oamenii lui spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai puternice legiuni ale imperiului, strigau, nu-i poți lăsa să ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-și salveze viața numai dacă și-ar fi ars repede, adânc, pielea de pe mâini. Dar nu mi-a mai spus și altceva, fiindcă, deși îl țineam sub control, l-am găsit mort. Gajus rămase nemișcat în cadrul ușii. Ceilalți se îngrămădeau în jurul medicului, cu o teamă născută din amestecul ambiguu de leacuri și vrăjitorii, povești mitologice cu animale veninoase, pietre cu puteri tainice, filtre, plante și rădăcini cu formă omenească, ciuperci și flori lipicioase ce se iveau noaptea. Din prag, Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Mediterana orientală. Pe măsură ce digul și intrarea portului se vedeau tot mai aproape, corăbiile își strânseră pânzele și își continuară trista întoarcere cu ajutorul vâslelor. Convoiul fusese văzut de departe, fiindcă era o zi senină de iarnă, și toată populația se îngrămădise în port. Cei de pe corabie descoperiră că în port, pe plajă, pe dig, pe mal, pe ziduri, pe case și pe acoperișuri se afla o mulțime compactă care aștepta tăcută, nemișcată. — L-au iubit, șopti mama lui Gajus, fără lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viu în capitală. Gajus Caesar, princeps proaspăt ales, înconjurat de atleticii Augustinieni cu platoșe de argint, îl însoți așa cum, cu douăzeci și trei de ani în urmă, Tiberius însoțise trupul lui Augustus. Acum însă, în toate orașele, oamenii ce se îngrămădeau la marginea străzilor îl priveau, ca pe un semn divin, pe singurul supraviețuitor al familiei ucise care îl însoțea pe ucigaș pe ultimul său drum. Iar atitudinea poporului nu a fost tăcută și severă, potrivită pentru un mort - pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în minte, deși cu un alt înțeles. Și, într-adevăr, Valerius Asiaticus le răspunse că nu au priceput nimic și că urmările aveau să se vadă mai târziu. Insula Pandataria Pe când senatorii și magistrații, odată depășită starea de uluire, se îngrămădeau în jurul lui ca să-l laude și să-l felicite cu o lașitate spontană, tânărul Împărat dădu un al doilea ordin, cu totul neașteptat. Porunci să fie gata să ridice ancora marea navis triremis imperială, cu prova cu pinten de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintre primii șefi de stat care și-au primit oaspeții fără formalități. Seneca aruncă o privire curtenilor, pe zi ce trecea tot mai tineri și mai plini de viață, și, arătând spre veșmintele elegante și pline de fantezie care se îngrămădeau în tribună, declară: — Înțelept, Tiberius a interzis fără milă toate ciudățeniile acestea. De multă vreme nu-l mai pomenise cineva pe Tiberius, și cei aflați în apropiere deveniră atenți. El continuă: — Nimeni nu se gândește că toate țesăturile și parfumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dea motivațiile aflate cel mai la îndemână și declarară că nu știau nimic. Revoltați, populares începură să strige și înăbușiră acele glasuri înspăimântate. Apoi acuzații, asemenea naufragiaților care se agață unul de altul, se dezvinovățiră, implorară, invocară mărturiile celorlalți, se îngrămădiră în jurul tronului, îngroziți de ideea că marea ușă de bronz avea să se deschidă pentru a-i lăsa pe pretorieni să intre în sală. Între timp, din zona ocupată de populares, care stăteau în picioare, cădea asupra lor o ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndeajuns de lucidă pentru a înțelege că vechiul, temutul și mândrul Senatus al Romei nu avea să mai fie niciodată ce fusese până atunci, vreme de secole. Împăratul privea chipurile răvășite, atât de înspăimântate încât erau de nerecunoscut, care se îngrămădeau în jurul lui. Preț de o clipă zări surâsul teribil al lui Callistus. Nu era adevărat că răzbunarea era cea mai mare plăcere. Nu spuse nimic. Se ridică, încercă să-i îndepărteze pe cei care îi apucau marginea togii, chemă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zilele luminoase, înmiresmate ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la viitor. Ca printr-o vrajă, casa blestemată a Mașterei era acolo, la câțiva pași. Se blestemă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului lui Tiberius, de unde au fost furate marmura, coloanele, pereții de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
măgari de a căror orchestră ne amuzăm de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute, nu strigă, nu fac acel vacarm tipic țigănesc, mai mult tac, se uită cu ochi fără expresie la invazia noastră neanunțată În teritoriul acela insalubru În care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
duminică) Merg cu Constantin D. să văd tablourile lui Țuculescu; se află Într-o magazie undeva lângă Poșta Centrală. „Nu se știe ce va mai rămâne după ce vor fura toți“, spune el. E un fel de coridor pe care sunt Îngrămădite pânze de mărimi diferite și din perioade diverse de creație. Mă las prins de motivul ochilor, o obsesie ce traversează permanent opera artistului, dându-i o coerență aparte: ochii țuculescieni te privesc de pretutindeni, din apă, din pești, din stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o clipă de amețeală: mi-am revenit ca să privesc În sus; creasta nu se vedea, un picior, celălalt, ce aștept? O mână, unde o sprijin? Cealaltă mână, unde o mut? O dată, Încă odată... P.S. Te iubeam, și totuși, cu trupul Îngrămădit În alte brațe, te-am Înșelat; ca femeie, era periculos să fiu sclava iubirii mele revărsată numai În tine; tu m-ai fi respins, scârbit de atâta dăruire, ca orice bărbat. Vocea lectorială Nu s-a mai semnat În nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că, pe lângă faptul de a fi fost prima scenă a dramei îngrozitoare ce avea să urmeze, fusese și ultima scenă a celeilalte vieți ale mele.) Și-a ridicat privirea înspre mine când am intrat, lăsându-și ziarul în jos și îngrămădindu-l în poală cu un foșnet scurt. —Salut, îmi spuse și, după o pauză, ce-i? Cum adică? am răspuns eu, știind, desigur, exact ce voia să spună. Eram suficient de conștientă de sugestia resemnării triste căreia îi permisesem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
merg pe stradă și mi-am dat seama că în străfundul minții mele exista un gând care trebuia rezolvat înainte să ajung acasă, deși nu-mi puteam da exact seama despre ce e vorba. Când m-am apropiat de siluetele îngrămădite în gangul de lângă oficiul poștal, m-am întrebat vag dacă mă vor recunoaște ca fiind femeia care le dăduse cei cincizeci de pence doar cu jumătate de oră mai devreme și dacă aveau să mă lase în pace sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]