8,755 matches
-
ceva chinuri ar fi cazul... Să-l leg de un scaun în bucătărie, să-l crestez peste tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare, hâc, și gata. Parcă până la urmă, lipsit de imaginație cum sunt, l-am ținut cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înghiți mămăliga cu oasele alora făcute scrum...”, își acopereau nările. Alții spun că, din cauza datoriilor, l-au tăiat de la rețeaua de gaze sau pentru c-a rămas unu’ ars numai pe jumătate, au adunat ce-au putut și l-au îngropat până la urmă, pe banii lor. I-a acuzat familia ars-îngropatului, au deschis proces, încă se mai hârâie prin tribunale. - Și e mare păcat, se-nchina Mitică, fostul linotipist. Cine lasă scris să fie ars, acela s-a despărțit de rânduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ciocan mare, am aruncat și eu cu țărnă când l-au coborât pe frânghii în groapă. Și bunica mi-a zis să nu spun la nimenea că l-am găsit spânzurat în magazie, că nu mai vrea popa să-l îngroape și nu-i mai face slujbă și-i păcat, se poate face strigoi din asta și vine și ne mănâncă tot din frigider. Și i-a dat niște bani la nenea doctorul, să scrie pe hârtie c-a căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
venim mai pe urmă cu taică-tău. Te înlocuiește altcineva la sicriu. - Părinte, părinte, stai mai încet... aleargă contabilul. - Ce-i? Nu mai avem mult, vreo două cădelnițări! - Părinte, n-au terminat bețivanii ăia groapa, n-avem unde să-l îngropăm pe Costache! - Ei, ’tu-le muma lor de puturoși, Doamne iartă-mă, gura mea... și eu ce să fac? - Păi nu știu, părinte, poate să ne oprim aici, lângă stejarul acela, punem mortul pe băncuță și te-apuci și Sfinția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu lapte sparte, nici cu ouăle roșii căzute din sân pe dușumea, nici cu duba în care au urcat-o pe Florica. Au venit de la Miliție să sape în curtea fabricii, lângă movila de nisip, să caute copilul mort, nebotezat, îngropat de Florica. „Era umflată și-acum nu mai e, l-a scos cu undrelele și l-a îngropat acolo, lângă cazangerie”, șușoteau babele. „Pleacă, mă, de-aici, ce caști gura... Luați mucosu’ ăsta de-aici!” Au luat-o și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urcat-o pe Florica. Au venit de la Miliție să sape în curtea fabricii, lângă movila de nisip, să caute copilul mort, nebotezat, îngropat de Florica. „Era umflată și-acum nu mai e, l-a scos cu undrelele și l-a îngropat acolo, lângă cazangerie”, șușoteau babele. „Pleacă, mă, de-aici, ce caști gura... Luați mucosu’ ăsta de-aici!” Au luat-o și-au dus-o cu duba, la doctor, pe urmă au săpat, dar n-au găsit nimic. „Îți sparg dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei fundu’ la bătaie... *** - Unde-ai pus banii de la urat? Dă-i, s-avem de schimbat butelia... - Dar parc-ai spus că mă lași să-mi iau chitară? Așa mi-ai spus... - Chelului tichie de mărgăritar... Dă banii! - I-am îngropat la poartă, lângă stâlp, s-aducă noroc. Dacă comoara e la poartă, pe-acolo nu mai trece nici un rău. Am să mă duc să văd la noapte dacă e lumină acolo... - Cum ai îngropat toți banii? Toți banii? Caută-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de mărgăritar... Dă banii! - I-am îngropat la poartă, lângă stâlp, s-aducă noroc. Dacă comoara e la poartă, pe-acolo nu mai trece nici un rău. Am să mă duc să văd la noapte dacă e lumină acolo... - Cum ai îngropat toți banii? Toți banii? Caută-i! Sap cu amândouă mâinile, dar nu mai sunt. Mă mut și la celălalt stâlp, poate-am greșit... Acolo unde era peretele căzut pe jumătate, am luat-o pe lângă gardul Pintiliesei, care are un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
visul lui Iacob... A, da, așa a mers vorba, dar Iacob doar a venit și el la întâlnirea de la școală și-a spus c-a citit în niște cărți că, atunci când s-au retras în fugă, grecii din Eteria au îngropat pe-aici toate comorile pe care le-aveau cu ei și-au aruncat și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de-un cot și pe jumate ars săracu’? Dându-și probabil seama că nu pricep nimic, s-a oprit să-și aprindă o țigară. - Domn’ profesor, au găsit ăia de la Miliție o hârtie pe care scria cu creion chimic: „Am îngropat comoara și nimeni n-o s-o mai găsească, nimeni. E blestemată”. Și-au luat-o pe Zonia, au ținut-o închisă vreo trei luni, au bătut-o pe biata femeie, să le zică unde-i comoara, degeaba, că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i aruncase după poartă, că de intrat n-ar fi avut curaj, și degeaba s-au chinuit să-l facă s-o dea afară. Petrache n-a vrut să-l lase-acolo, l-a pus înapoi în geantă, să-l îngroape în fundul curții și, pe drum, s-a oprit la Ghiocel să dea ceva pe gât. - Era tare amărât omul... - Da, măi Sandule, era negru de supărare, mai ales că, de când îi murise nevasta, nu prea mai dădea nimeni pe la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
anilor. În fiecare zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de două ore, să-și mențină brațul În formă prin aruncarea harponului la vreo treizeci de metri, spre a-l Îngropa pînă la mîner Într-o moviliță de nisip. Alteori, prefera să-i pîndească printre stînci pe rechinii prea Încrezători, ai căror dinți avea să-i folosească mai tîrziu ca lame de ras sau vîrfuri de săgeată, cu ajutorul cărora prindea alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i lege ca pe niște colete vii, chinuiți de strînsoarea chingilor și de semiasfixierea provocată călușuri, pentru a cădea din nou În fundul grotelor umede și a observa, plîngînd, cum se astupă intrările, pînă la cele mai mici spărturi, și rămîn Îngropați de vii acolo, pentru o perioadă nedefinită. Oberlus, liniștit de-acum cu privire la siguranța „supușilor” lui, străbătu mai tîrziu insula, ascunzînd urmele prezenței sale, și soarele se pregătea să apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atunci jocul În sens invers și a se transforma din vînat În vînător. După ce verifică toate ascunzătorile naturale pe care i le oferea insula, nu mai rămînea, după cît se vedea, nici o altă posibilitate decît aceea de a se fi Îngropat În nisipul de pe plajă sau În zonele cultivate pe care le dezvoltaseră cu răbdare În micile văi de pe insulă. Cercetă prin urmare plajele, Înfigîndu-și adînc În nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a zice, că nu toată lumea judeca realitatea pornind numai de la gazete. "Afacerea Cocoș" i se părea a fi asemănătoare unui foc de pușcă tras în munte, aiurea. Nu omoară pe nimeni, dar poate stîrni avalanșe care sînt în stare să îngroape de vii nenumărați oameni. De fapt nici nu avea altă motivație cînd s-a suit în trenul de Constanța, urma să coboare la Medgidia, decît aceasta. Ordinul lui Mihail și ideea că ordinul directorului nu cuprindea decît o măsură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
E un secret, nu? Bîlbîie a vrut atunci să se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-are nevoie de vinuri, ci de poșirci. Șampania nu se face din vinuri. Nu iese, E o chestie dialectică, cum ar spune prințul. Tu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că s-ar putea să vină și un geruleț. Așa că via a rămas neîngropată chiar în anul cînd a dat o iarnă rece și fără zăpadă. Oamenii nu s-au necăjit, și-au zis unul altuia că "păi, după ce am îngropa t-o doi ani la rînd fără să fie nevoie, de unde era să știm noi că o să vină gerul peste ea?" Sigur că n-aveau de unde să știe! Așa că vinul s-a făcut tot mai puțin și Crama lui Hariton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zburase în Crimeea, la Sevastopol și de acolo venise la Constanța. După două demonstrații reușite în fața portului, asul așilor, însoțit de unul dintre locotenenții săi, zburase pînă la Snagov dintr-o suflare, legănîndu-și aripile deasupra monumentului de la Ciulnița, unde era îngropat un Djuvara, căzut ca o piatră drept într-o fîntînă, singura cît vedeai cu ochii în acele părți de Bărăgan. De la Snagov, Balbo și ceilalți aviatori au fost purtați aproape pe brațe, era o exagerare, dar o exagerare expresivă, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Uniforme, fanfare, clopoței, steaguri, pas de marș, salut organizat și unison! S-ar putea să reușească, eșantionul viitoarei Țări ar putea să-l dea gata pe domnul Caraiman, cam sastisit de cabarete. Uniforme și bani. Va avea grijă să-l îngroape sub eghileți, canafi, ciucuri, cizme, unele cu scîrț, vipuști, pampoane și să-l înfunde cu bancnote. Cu o singură condiție să cheltuiască totul aici. Numai aici. Dar asta era o problemă de viitor. Colonelul Stoicescu îi înaintase un raport amănunțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu‑se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și‑i dădea urciorul cu apă, acum călâie, deși un altul stătea adânc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, târguit, probabil, din India. Ucenicii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare‑aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S‑o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați‑mă la șase coți sub pământ“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nabokov). În ce privește „foarte materialistul Diderot“ este vorba, fără Îndoială, despre o scrisoare a lui, pe care am aflat‑o grație doamnei Elisabeth de Fontaine: „Cei care s‑au iubit În timpul vieții, care au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lângă altul, n‑or fi chiar atât de țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urma, si, cu toate ca Tapú Tetuanúi se mai liniști descoperind că nici casă și nici familia lui nu suferiseră de pe urma atacului, acest fapt nu era suficient pentru a-i înăbuși ură cumplită și sentimentul amar de neputința. Spre seară morții fură îngropați, fără nici un ceremonial, căci nu le mai rămăsese nici o piroga destul de bună cu care să-i poată aruncă în mare, pentru că zeul Taaroa să aibă grijă de sufletele lor, aceasta fiind probabil cea mai mare umilință prin care putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
după câteva clipe, zâmbi atât de larg, cum nu o mai făcuse niciodată până atunci. Exact ce bănuiam când am văzut-o cum înoată, spuse. E vorba de o femelă plină de ouă, în căutarea unei plaje unde să le îngroape. Știe, din instinct, unde se află, oricât de deasa ar fi ceață... Arată punctul înspre care înota țestoasă. Toată lumea la vâsle și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]