KorAP: Find »[drukola/base=îngropare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 41 >

1,019 matches

Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309

Isus primește o importantă confirmare în Paul, care vorbește despre înmormântarea lui Isus (1Cor 15,3-4). Când acesta spune că Isus „a fost îngropat”, are în minte un mormânt precis. Așadar, ne putem întreba: de ce unii savanți se îndoiesc de îngroparea lui Isus? De ce ar trebui să ne mirăm că a fost îngropat cu adevărat? Sau, dacă noi credem că a fost îngropat, de ce am fi surprinși că cei care l-au urmat în timpul vieții cunoșteau locul îngropării? După părerea mea

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
se îndoiesc de îngroparea lui Isus? De ce ar trebui să ne mirăm că a fost îngropat cu adevărat? Sau, dacă noi credem că a fost îngropat, de ce am fi surprinși că cei care l-au urmat în timpul vieții cunoșteau locul îngropării? După părerea mea, mult din acest scepticism, ca să nu mai vorbim de abstracțiunile cele mai speculative și confuze, se datorează lipsei de cunoaștere a practicilor de înmormântare iudaice sau atitudinii condescendente a cercetătorilor moderni și a scriitorilor de pseudo-istorie când

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
și a murit. După ce au spălat-o au pus-o în camera de sus” (Fap 9,37). Pe lângă aceasta, de obicei, cadavrul era parfumat (Josephus, Antichități iudaice 15,16; pentru arome, vezi Antichități iudaice 17.196-199; In 19,39-40). Ziua îngropării constituia și prima din cele șapte zile de doliu (Semahot 12.1). Istoricul evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea despre moartea, îngroparea și funeraliile lui Irod cel Mare (mort în anul 4 î.C.) pomenește acest obicei: „Acum

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Josephus, Antichități iudaice 15,16; pentru arome, vezi Antichități iudaice 17.196-199; In 19,39-40). Ziua îngropării constituia și prima din cele șapte zile de doliu (Semahot 12.1). Istoricul evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea despre moartea, îngroparea și funeraliile lui Irod cel Mare (mort în anul 4 î.C.) pomenește acest obicei: „Acum, Arhelau [fiul cel mai mare al lui Irod, care a supraviețuit] a ținut doliu șapte zile din respect pentru tatăl său - obiceiul țării prescria

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
a lungul timpului, strânge oasele mele și pune-le într-un osuar, dar nu le aduna cu mâinile tale” (Semahot 12.9; cf. Semahot 3.2). Obiceiul de a lăsa un interval de douăsprezece luni de la prima la a doua îngropare este atestat și de literatura rabinică (cf. Talmudul babilonian, tratatul Qiddushin 31b). Regulile se schimbau în cazul ucigașilor care au primit pedeapsa capitală. Ei trebuiau să fie îngropați decent, dar nu într-un loc de cinste, ca de exemplu mormântul

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
nu într-un loc de cinste, ca de exemplu mormântul familiei. Această rânduială o învață cele mai vechi scrieri ale rabinilor: „Ei nu îngropau (pe ucigașul osândit) în locul de înmormântare al părinților săi. Însă Sinedriul păstra libere două locuri de îngropare, unul pentru cei decapitați sau sugrumați și unul pentru cei lapidați sau arși” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5); „Niciun cadavru și nici oasele unui cadavru nu pot fi mutate dintr-un loc infam într-un loc de cinste, nici - inutil

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
de înmormântare ale poporului evreu. Dar, și-a îngropat poporul evreu întotdeauna morții? Era înmormântarea importantă pentru ei? Erau în stare să-i lase neîngropați pe unii dintre semeni precum ucigașii osândiți? Necesitatea înmormântării În universul mediteranean al antichității târzii, îngroparea corespunzătoare a morților era privită ca o datorie sacră, în special în cultura și religia poporului evreu. Primul motiv îl constituia chiar prețuirea celui mort. Însemnătatea grijii față de morți și îngroparea lor cuviincioasă este confirmată din plin în Scriptură prin

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
osândiți? Necesitatea înmormântării În universul mediteranean al antichității târzii, îngroparea corespunzătoare a morților era privită ca o datorie sacră, în special în cultura și religia poporului evreu. Primul motiv îl constituia chiar prețuirea celui mort. Însemnătatea grijii față de morți și îngroparea lor cuviincioasă este confirmată din plin în Scriptură prin interesul deosebit arătat față de unele evenimente precum episodul în care Abraham cumpără o peșteră pentru înmormântarea Sarei (Gen 23,4-19) sau fragmentele când este povestită îngroparea patriarhilor și regilor lui Israel

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Însemnătatea grijii față de morți și îngroparea lor cuviincioasă este confirmată din plin în Scriptură prin interesul deosebit arătat față de unele evenimente precum episodul în care Abraham cumpără o peșteră pentru înmormântarea Sarei (Gen 23,4-19) sau fragmentele când este povestită îngroparea patriarhilor și regilor lui Israel. Deosebit de interesantă este povestirea ce descrie cum trupul lui Iacob e dus în țara Canaanului ca să fie pus în mormântul pe care el însuși îl săpase (Gen 50,4-14). La fel și Iosif; îngropat în

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman fiind, să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că, dacă vor încălca alianța, dușmanii lor îi vor ucide și trupurile lor neîngropate vor

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
rămas nimic din Iosif și că nu mai are cum să-l îngroape (26-27). Cu greu cineva putea să fie mai expresiv, descriind sensibilitatea evreilor față de respectul pentru o înmormântarea corespunzătoare. Preocuparea aceasta continuă și după primul secol. Pentru rabini, îngroparea celui mort era o datorie sacră (cf. Talmudul babilonian, tratatul Megillah 3b), având întâietate asupra studiului Legii, circumciziei propriului fiu sau jertfei mielului de Paște. Chiar și un mare preot sau un nazireu avea obligația de a îngropa „cadavrul abandonat

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să fi supravegheat îngroparea cadavrelor și curățirea țării. Fragmentul înrudit 4Q285 sau Regula Războiului - și acesta este fragmentar - admite această interpretare. Pare să spună că, în timp ce Israel își celebra victoria asupra acestor kittim (femeile bătând din tamburine și dansând ca în marile victorii povestite

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
trebuie să pui deoparte în țara ta locuri unde să-ți îngropi morții. La fiecare patru orașe trebuie să alegi un câmp pentru morminte” (11 QT 48,10-14). Se subliniază aici că, și în cazul unui criminal osândit, se anticipa îngroparea corespunzătoare. Pot exista diferite restricții, precum interdicția de a fi îngropat în mormântul familiei - cel puțin până trupul se descompunea - sau interzicerea doliului public, dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23 și

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
48,10-14). Se subliniază aici că, și în cazul unui criminal osândit, se anticipa îngroparea corespunzătoare. Pot exista diferite restricții, precum interdicția de a fi îngropat în mormântul familiei - cel puțin până trupul se descompunea - sau interzicerea doliului public, dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23 și cu obiceiurile evreiești care s-au dezvoltat în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
că aceasta înseamnă că, din câte se pare, am găsit trei persoane osândite la moarte - una prin răstignire și două prin decapitare - care au fost îngropate conform uzanțelor iudaice valabile în timpul lui Isus. Așadar, ei au avut parte de primă îngropare (cel mai probabil într-un loc dezonorant - adică într-unul din mormintele rezervate criminalilor osândiți la moarte) și ulterior rămășițele lor au fost adunate și puse în osuare, care, la rândul lor, au fost depozitate în cavoul familiei, toate după

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
urmare, unii au susținut că prin prisma faptului că mii de evrei au fost răstigniți în primul secol în apropierea Ierusalimului, descoperirea doar a unei victime îngropate adecvat ar fi o dovadă că practica romană obișnuită de a nu permite îngroparea trebuie să fi rămas în vigoare, chiar și în Palestina iudaică. Pe baza acestui raționament, probabil, unii ar conchide că nici Isus nu a fost îngropat. Cel puțin patru obiecții trebuie ridicate împotriva acestei afirmații. Prima: aproape toate oasele descoperite

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Isus din Nazaret, ar fi fost de așteptat să se strângă rămășițele scheletului său la aproximativ un an după moarte și să fie mutate dintr-un loc dezonorant într-unul de cinste, precum mormântul familiei sale sau un loc de îngropare. Dovezile istorice și literare ne pot spune mai multe. Îngroparea sau neîngroparea ucigașilor condamnați la moarte în lumea romană Obiecția adusă împotriva relatărilor evanghelice despre îngroparea lui Isus rămâne în primul rând în observația că, în mod obișnuit, victimele răstignirii

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
strângă rămășițele scheletului său la aproximativ un an după moarte și să fie mutate dintr-un loc dezonorant într-unul de cinste, precum mormântul familiei sale sau un loc de îngropare. Dovezile istorice și literare ne pot spune mai multe. Îngroparea sau neîngroparea ucigașilor condamnați la moarte în lumea romană Obiecția adusă împotriva relatărilor evanghelice despre îngroparea lui Isus rămâne în primul rând în observația că, în mod obișnuit, victimele răstignirii romane nu erau îngropate, ci cadavrele lor erau lăsate să

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
loc dezonorant într-unul de cinste, precum mormântul familiei sale sau un loc de îngropare. Dovezile istorice și literare ne pot spune mai multe. Îngroparea sau neîngroparea ucigașilor condamnați la moarte în lumea romană Obiecția adusă împotriva relatărilor evanghelice despre îngroparea lui Isus rămâne în primul rând în observația că, în mod obișnuit, victimele răstignirii romane nu erau îngropate, ci cadavrele lor erau lăsate să atârne de cruce ca să fie sfâșiate de păsări și de animale. Nu avem niciun dubiu că

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
secolul al doilea, cel decedat declară că ucigașul său, un sclav, a fost „răstignit de viu pentru animalele sălbatice și pentru păsări” (Amyzon, grota I). Multe alte texte îi scutesc pe cititori de asemenea detalii înfiorătoare, dar amintesc de interzicerea îngropării cum se cuvine (de ex., Livy 29.9.10; 29.18.14). Totuși, chestiunea în cauză aici este presupunerea câtorva cercetători că sutele, chiar miile, de evrei răstigniți și lăsați să atârne de cruce în afara zidurilor Ierusalimului în timpul asediului din

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
în unele circumstanțe, există și dovezi istorice în care se arată că cel osândit la moarte nu era îngropat. Evreii care au rezistat lui Antioh IV (167-164 î.C.) au îndurat răstignirea (Antichități iudaice 12,255-256). Nu se spune că îngroparea era interzisă, permisă sau amânată pentru aceste persoane. Oricum, probabil ar trebui să presupunem că practica obișnuită de îngropare iudaică nu era permisă de Antioh, poate, pentru a constrânge populația iudaică să capituleze. Două generații mai târziu, marele preot hasmoneu

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Evreii care au rezistat lui Antioh IV (167-164 î.C.) au îndurat răstignirea (Antichități iudaice 12,255-256). Nu se spune că îngroparea era interzisă, permisă sau amânată pentru aceste persoane. Oricum, probabil ar trebui să presupunem că practica obișnuită de îngropare iudaică nu era permisă de Antioh, poate, pentru a constrânge populația iudaică să capituleze. Două generații mai târziu, marele preot hasmoneu Alexandru Ianeu i-a răstignit pe circa opt sute dintre oponenții săi politici care se aliaseră cu Demetrius (Antichități iudaice

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
5.289,449). Josephus nu menționează dacă aceste victime nu au fost îngropate, probabil din cauză că cititorii săi știau că în multe dintre aceste cazuri - pe timp de război sau insurecție într-o formă sau alta - victima nu avea parte de îngropare. Cazurile când nu avea loc îngroparea (pe care le menționează Josephus) privesc uciderea sau executarea osândirii la moarte prin mâinile evreilor răzvrătiți. Indignat de insulta rebelilor față de preoții uciși, ale căror trupuri erau lăsate neîngropate, Josephus remarcă: „Evreii sunt atât

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
dacă aceste victime nu au fost îngropate, probabil din cauză că cititorii săi știau că în multe dintre aceste cazuri - pe timp de război sau insurecție într-o formă sau alta - victima nu avea parte de îngropare. Cazurile când nu avea loc îngroparea (pe care le menționează Josephus) privesc uciderea sau executarea osândirii la moarte prin mâinile evreilor răzvrătiți. Indignat de insulta rebelilor față de preoții uciși, ale căror trupuri erau lăsate neîngropate, Josephus remarcă: „Evreii sunt atât de grijulii față de ritualurile funerare, încât

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
și răufăcătorii care au fost condamnați la răstignire sunt dați jos și îngropați înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4.317). De multe ori Josephus îi denigrează pe rebelii care-i executau pe membrii nobilimii iudaice, acuzându-i că nu permiteau îngroparea celor morți și nici doliul (Războaiele iudaice 4.331.360.383; 5.518.531). În cele mai multe cazuri, se refuza înmormântarea, fie din cauza răzvrătirilor deschise sau a conflictelor armate, fie din cauza tulburărilor în masă și anarhiei. Despre niciunul dintre aceste cazuri

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]